Penn Badgley in serialul you, serialul you, netflix
Fotografie via Netflix  
Film

Actorul din „You” spune că în oricare dintre noi poate exista un psihopat

Penn Badgley a vorbit cu VICE despre sezonul 2 al thriller-ului de pe Netflix, despre disperarea spectatorilor după Joe și despre cum serialul e o alegorie pentru supremația albilor.
07 Ianuarie 2020, 5:00am

ATENȚIE: Conține spoliere!

Când s-a lansat serialul You pe Lifetime, în septembrie 2018, n-a fost cu mare tam-tam. Dar după ce s-a mutat pe Netflix, trei luni mai târziu, povestea despre managerul unei librării din New York care devine obsedat de o clientă și o ucide a devenit deodată populară pentru un public larg. Pe Twitter, fanii serialului și-au exprimat atracția față de personajul lui Penn Badgley, Joe Goldberg, criminalul în serie. Da, bărbatul pe care îl știai ca Dan Humphrey (sau Woodchuck Todd) e acum un criminal cu sânge rece – unul fascinant.

Atracția puternică a publicului pentru personajul lui sexy și totuși foarte rău l-a făcut și pe Badgley să se simtă un pic prost. „A fost ca și cum toate fricile și speranțele mele legate de reacția oamenilor au devenit realitate. Unii au avut tendința să-i treacă lui Joe cu vederea defectele, și tocmai asta e ideea serialului, să-l placi la nebunie. Asta e cel puțin problematic și deconcertant, dar face parte din mecanism, pentru că ne jucăm cu energia asta. Vrem să înțelegem ce ne fascinează la un personaj ca el. Pentru mine a fost și tulburător, și satisfăcător.”

În sezonul doi din You, după uciderea lui Guinevere Beck (Elizabeth Lail), povestea continuă cu întoarcerea misterioasei foste iubite Candace, demult dispărută, și mutarea într-un teritoriu unde criminalul sociopat se poate bronza ca lumea. Există multe controverse cu privire la felul în care serialul tratează masculinitatea toxică și violența împotriva femeilor. Am vorbit cu Penn Badgley despre al doilea sezon al thriller-ului de pe Netflix, despre disperarea spectatorilor după Joe și despre cum serialul e o alegorie pentru supremația albilor.


VICE: Salut, Penn. Cultura pop a ascuns, de-a lungul istoriei, comportamentul problematic și abuziv sub masca romantismului, cum se întâmplă și în _Twilight_**. Dar tu arăți foarte clar că personajul tău, Joe, nu este un tip grozav. Este de fapt chiar o persoană înfricoșătoare și oribilă. Cum adresează** You diferit aceste probleme? A fost tulburător să vezi, în lipsa unui alt termen mai bun, reacția de excitație pentru Joe după primul sezon?
Penn Badgley: Cred că te ajută să vezi că ai niște idei foarte ciudate și distorsionate despre iubire și relații, care par a fi mai mult despre dorință sexuală și posesiune decât despre dragoste reală. Dar oricum suntem inundați din cultura pop cu povești de iubire care nu au nicio treabă cu iubirea. Iar asta cred că se întâmplă de când există cultura pop, deci serialul te face să te gândești la lucrurile astea și e chiar minunat.

O altă poveste despre relații ar fi chiar plictisitoare cumva. Mă bucur să interacționez cu orice tip de media care întreabă: „Putem să ne gândim la orice altceva în loc de relațiile romantice? Dar dacă totuși ne gândim la relațiile romantice, putem găsi ceva nou?”. E adevărat că serialul nu oferă niciun răspuns constructiv, dar măcar îți permite să vezi cât de mult ar trebui să deconstruiești normele care există.

Ai pus punctul pe i, mai ales din prisma cuiva care a jucat în comedii romantice. (Badgley a jucat în Easy A și Jorn Tucker Must Die ).
Glumești, numai asta am făcut, fiindcă asta se cere. Există un singur rol de pe vremea când aveam 14 sau 15 ani, în care nu am fost obiectul afecțiunii cuiva sau cineva care dorește pe altul ca pe un obiect al afecțiunii. Acel film a fost despre colapsul financiar.

Deci a fost o provocare pentru tine. Măcar ai avut ocazia să joci un psihopat.
Într-un fel, este o reflexie mai onestă a acestor norme. Aceste „norme” sunt doar fantezii. Ideea despre cum ar trebuie să se comporte bărbații și femeile este construită de noi. Cu toții înțelegem asta la nivele și viteze diferite. Sunt multe lucruri arbitrare în cultura pop. Au fost alese de arbitri care reprezintă doar o mică parte dintr-o clasă de conducere, și ea mică la rândul ei: și anume, bărbații albi, mai întâi în cultura vestică modernă și apoi în toată lumea. Este interesant să vezi cum serialul deconstruiește aceste norme pe care le avem despre comportamentul masculin, relații și femei. Conceptul acestor bărbați albi atotputernici de acum mulți ani a infectat totul. Eu îl văd pe Joe ca pe o alegorie pentru supremația albă și felul în care se poartă guvernele în acel construct. Până la urmă este doar un serial, dar arată asta. Pe ideea de „Femeia asta e mea. O vreau și o voi avea. O merit”.

Ca să-ți intri în rol, ce fel de cercetare ai făcut? Ai avut anumite modele pe care ai încercat să le imiți?
În mare parte a fost intuitiv. Au fost mai multe arhetipuri la care m-am gândit de-a lungul sezoanelor. Ca să fiu sincer, mi-e greu să vorbesc despre asta, fiindcă unele dintre ele sunt destul de intense și simt că pentru a avea o conversație nuanțată despre ele, trebuie să iei totul în serios. Nu aș vrea să fiu interpretat greșit. Mă chinui destul de mult în procesul ăsta, fiindcă încerc să arăt lucrurile cât mai real și e foarte obositor din punct de vedere emoțional. Nu încerc să le intelectualizez. Cumva se întâmplă natural, iar Joe funcționează ca o alegorie a bărbaților la putere de-a lungul istoriei. Sunt multe tipuri de oameni la care mă gândesc când joc.

Sunt părți din Joe care îți aparțin, doar că într-un mod mai extrem?
Joe există într-o oarecare măsură în noi toți. S-ar putea să nu se manifeste ca Joe, dar cu toții avem un judecător tiran latent în noi dacă alegem să-l trezim. Din fericire, majoritatea dintre noi nu facem asta, dar în același timp nu ne abținem complet de la asta. De fapt, putem să fim chiar violenți emoțional unul cu celălalt. Discursul de pe Twitter este extrem de violent emoțional chiar dacă poate fi plin de adevăruri. Poți spune un adevăr într-un mod violent, iar lucrul amuzant este că nu o percepem ca fiind un adevăr, chiar dacă așa ar fi. Deci aici cred că suntem cu toții constrânși de Joe și câteodată omul se prinde de lucruri. Dar este violent, deci cumva nici nu contează asta. Ăsta e un lucru interesant despre comportamentul uman; nu este vorba numai despre ce spui, ci cum o spui, nu doar ce faci, ci și cum o faci.

Cred că în cazul lui Joe, alegoria este destul de profundă; orice care rezonează la un nivel cultural cu un astfel de serial trebuie să aducă o înțelegere reală despre oameni, fie că e pozitivă sau negativă. Cred că este ceva important în alegoria lui Joe pe care Caroline Kepnes (autoarea cărții) a înțeles-o când a creat personajul, iar creatorii lui, Sarah Gamble, Greg Berlanti și restul scriitorilor au arătat-o și ei. Deci ceva chiar funcționează și ei știu exact ce anume. Eu doar încerc să fiu sincer. Încerc doar să cred tot ce spune, cât mai mult posibil.

Te-ai confruntat vreodată cu un moment în care nu ai vrut să fii prea bun în modul cum îl interpretezi pe Joe de teamă că ai putea fi interpretat greșit?
Ca să fiu sincer, nu sunt niciodată sigur de ce ar trebui să fac. Cred că ajunge să fie o chestie intuitivă unde încerc să fac totul așa cum crede el. Când oamenii sunt atât de răi, nu cred că pot fi atât de conștienți de acțiunile lor. Asta nu înseamnă că nu pot fi cumva conștienți de asta și chiar să facă niște lucruri profund îngrozitoare din punct de vedere conștient, fiindcă până la urmă asta fac și cei care conduc lumea. Dar tot nu cred că e posibil să fii total conștient de răutatea ta, fiindcă motivul pentru care ești așa se datorează tocmai faptului că ești inconștient.

Mulțumim că ai vorbit cu mine.

Acest interviu a fost editat pentru lungime și claritate.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.