Ce să faci ca să nu-ți mai moară plantele aromatice imediat după ce le cumperi de la supermarket

Ți-ai cumpărat o plantă de busuioc simpatică s-o folosești la paste sau poate ca să-ți decorezi balconul. Dar la câteva zile de la cumpărare, observi cu stupoare că a murit. 

Am făcut asta de nenumărate ori, cu toate tipurile de ierburi. De fiecare dată simt că au crescut frumos, și apoi brusc se usucă, se ofilesc sau le apar pete dubioase pe frunze. 

„Majoritatea regulilor mele se aplică la toate ierburile aromatice. Cu excepția busuiocului, care are preferințele lui speciale”, spune Luca De Marco, un bucătar și grădinar care studiază cum să planteze și cum să gătească cu plantele aromatice de zece ani. Împreună cu soția sa, Francesca Lombardi, De Marco este coproprietar al Aromaticus, o mică franciză cu două magazine specializate și cafenele din Roma, unde vinde ierburi și servește preparate vegetariene. 

„Regulile care îți vor ajuta ierburile să ducă o viață lungă și sănătoasă sunt: soarele, aerul și nu foarte multă apă”, spune De Marco. „Ar trebui să le uzi de două ori pe săptămână, la apus și la răsărit, mai puțin în iulie și august când au nevoie mai des.” Udarea devreme, la începutul zilei sau seara, este mai adecvată pentru plantele astea, fiindcă apa intră în sol și nu se evaporă și nici nu devine prea caldă ca să fiarbă rădăcinile.

Per total, De Marco spune că e mai bine să le oferi plantelor prea puțină apă în loc de prea multă, din moment ce au rădăcini subțiri care putrezesc cu ușurință. Trebuie să te asiguri că solul se drenează bine și că nu este îmbibat în apă înainte să le uzi din nou. Dacă frunzele plantei devin gălbui și apoi se ofilesc, ăsta e semnul că le uzi prea mult.

De Marco mai recomandă și să plantezi împreună ierburi diferite. „Cu cât mai amestecate, cu atât mai bine”, spune el. „Fiecare plantă eliberează nutrienți de care altele au nevoie. Când le grupezi împreună, le face să lucreze în sinergie”. Din nou, asta se aplică numai pentru plante precum rozmarinul, cimbrul, maghiranul și salvia, în timp ce busuiocul și menta trebuie plantate separat. 

„Dacă ți-aș desena o schemă unde să pui ierburile aromatice pe balcon, ar fi așa: rozmarin, cimbru, salvie și maghiran pe marginea exterioară, busuioc spre interior și salvia la mijloc.”

Busuiocul este o plantă versatilă, originară din regiunile tropicale din Africa Centrală și Asia Sud-estică. Există multe soiuri diferite - mov, albe, siciliene, busuioc cu aromă de lămâie - dar cel care se vinde cel mai des în supermarketuri este busuiocul dulce, care are frunze de mărime medie. Planta crește doar o dată pe an, între lunile aprilie și octombrie. „Spre deosebire de celelalte plante aromatice, care-și pot reveni după iarnă, busuiocul moare mereu”, spune De Marco. 

Busuiocului îi place lumina soarelui, dar nu prea multă, și trebuie să fie udat mai mult ca restul plantelor aromatice, aproape zilnic când e caniculă. O modalitate ușoară prin care să vezi dacă busuiocului îi este sete, e să verifici dacă frunzele sunt moi. După cum explică De Marco, dacă-ți cumperi planta de busuioc de la supermarket, de fapt achiziționezi patru sau cinci plante diferite care au fost crescute în ghiveci împreună. Cel mai important lucru pe care îl poți face ca să le ajuți să supraviețuiască este să le transferi într-un ghiveci mai mare, ca să aibă loc să-și extindă rădăcinile și să crească.

Un alt lucru pe care trebuie să-l iei în considerare este că busuiocul vândut în supermarketuri a fost crescut cu lumini speciale ca să grăbească dezvoltarea, fără prea multă grijă față de sănătatea rădăcinilor. De asta e așa de greu să supraviețuiască, chiar dacă-l replantezi. În locul unei plante mature, îți poți lua semințe; asta se aplică pentru busuioc și pentru restul ierburilor.

Ca să optimizezi durata de viață a busuiocului tău, De Marco spune că nu ar trebui să rupi frunzele aleatoriu, ci mai degrabă să începi să le rupi pe cele din partea superioară a plantei, ca cele de la bază, care sunt de obicei mai mici, să aibă timp să crească. Este de asemenea important să eviți ruperea frunzelor, mai bine le tai de la bază cu tot cu tulpina lor. Dacă planta începe să înflorească, taie florile imediat ca să-i amâni ciclul natural.

Salvia, altă plantă aromatică comună, are tendința să dezvolte pete albe pe frunze dacă nu este îngrijită corect. „La microscop, textura frunzelor de salvie este destul de ciudată, precum catifeaua”, spune De Marco. Și la fel ca o catifea într-un dulap cu umezeală, pe suprafața ei poate apărea mucegaiul. Ca să eviți scenariul ăsta, ar trebui să pui planta într-un loc cu ventilație bună și într-un sol care nu reține prea multă apă, ideal împreună cu plante precum cimbrul și rozmarinul.

Rozmarinul este un fel de uriaș blând - este una dintre cele mai puternice plante aromatice, capabilă să supraviețuiască iernilor aspre cu puțină îngrijire, dar și protejează plantele mai slabe din jurul lui, în special de soare direct. „Frunzele sale mai mici și mai groase rețin mai bine apa”, spune De Marco. Planta este și perenă - crește tot anul - dar poate să-și piardă temporar frunzele în anotimpul rece, ca mai apoi să crească din nou odată cu temperatura.

„Rozmarinul se enervează dacă nu-l replantezi regulat, dacă-l uzi prea mult sau dacă nu primește destul vânt”, spune De Marco. De obicei, ar trebui să replantezi orice plantă dacă realizezi că nu crește în înălțime. Pe rozmarin mai pot apărea pete de mucegai alb, lucru care înseamnă de obicei că trebuie să-l muți într-un loc unde circulă mai bine aerul.

Plantele precum cimbrul și maghiranul sunt destul de asemănătoare cu rozmarinul și le merge minunat dacă le plantezi împreună cu el. Frunzele sale groase și înguste îi permit să crească chiar și-n soare direct și nu are nevoie de prea multă apă - de două ori pe săptămână, iar vara de trei ori. „Deși are frunze mici, ele sunt pline de uleiuri esențiale, așa că nu se usucă așa de rapid”, spune De Marco.

Menta este similară cu busuiocul - e mai bine să fie singură. Din moment ce rădăcinile mentei cresc orizontal, poate să intervină peste celelalte plante din ghiveci. Cu toate astea, De Marco spune că planta se descurcă destul de bine într-un ghiveci cu mai multe soiuri de mentă.

„Sunt o mulțime de soiuri de mentă, fiecare cu caracteristicile lor specifice. Menta glacială este foarte balsamică, apoi o avem pe cea mojito, izma, menta romană - care nici măcar nu este mentă, ci cătușnică, dar are gust de mentă.”

Există peste 20 de specii de mentă, plus hibrizi. 

În final, dacă te temi să cumperi plante de la supermarket fiindcă s-ar putea să conțină substanțe chimice, nu este nevoie să te îngrijorezi.

„Plantele sunt organisme vii”, spune De Marco. „Odată ce le scapi de lucrurile care le dăunează, se purifică singure rapid. De asemenea, din moment ce vin în recipiente mici, cantitatea de chimicale prezente este relativ mică.”

Într-o lună, ar trebuie să revină la starea lor complet naturală. 

Articolul a apărut inițial în VICE Italia.