Identitate

Mi-am pus numărul de telefon pe internet să-mi salvez o rudă, și m-am ales cu dick pics

Mi-am postat pe Twitter datele de contact în timp ce căutam disperat un ventilator și plasmă pentru niște membri ai familiei bolnavi de Covid. Am primit și ce aveam nevoie, dar și ce nu aveam nevoie.
hartuita cu dick pic
Foto via Getty Images

Al doilea val al pandemiei de Covid a lovit India destul de rău. N-a trecut mult până a afectat și familia mea din Mumbai. Până atunci nu suferisem așa de mult din cauza ei. Am stat acasă, am purtat mască de câte ori am ieșit, dar nu realizasem ce dubioasă e situația pentru cei care se îmbolnăvesc și au de-a face cu sistemul de sănătate.

O membră a familiei mele s-a infectat și a fost în stare critică săptămâna trecută, așa că am încercat din răsputeri să îi facem rost de un ventilator, pentru că la spital nu mai aveau. Mereu am crezut în puterea internetului, așa că am postat pe Twitter și am cerut un ventilator. Am fost pusă în legătură cu mai multe persoane și, în șase ore, făcuserăm rost de unul.

Publicitate

Câteva zile mai târziu, starea rudei mele s-a înrăutățit și avea nevoie disperată de plasmă din grupa A+. Pentru asta, trebuia să găsim donatori, așadar, am recurs iar la internet. De data aceasta, câțiva prieteni influenceri au dat și ei share la rândul lor, așa că numărul meu de telefon a devenit foarte vizibil. M-am panicat un pic, dar un prieten m-a asigurat că e cel mai sigur și rapid mod ca plasma să ajungă la mine. Cum eram disperată, am acceptat.

Acum pot spune că a fost o greșeală care m-a traumatizat. Am crezut în buna credință a oamenilor.

În ziua de după postare, am primit câte trei sau patru apeluri pe minut. Am stat de vorbă cu bănci de sânge, m-am coordonat cu donatorii, am vorbit la telefon de mi-a bubuit capul. A fost un proces epuizant și, pe alocuri, descurajant. Dar, printre toate apelurile astea, am primit unul de la un bărbat care m-a întrebat dacă știam persoana care a postat mesajul meu. I-am zis că nu contează și l-am întrebat dacă vrea să doneze sânge. „Nu. Ai cumva iubit?”

Am fost așa de șocată că am închis imediat. Câteva minute mai târziu, am primit un alt telefon și am auzit, la celălalt capăt al firului, cum râdeau doi bărbați. Am închis din nou. Am continuat să primesc apeluri în care oamenii mă întrebau unde locuiesc, dacă locuiesc singură, dacă am iubit, care e numele meu întreg. Un bărbat a făcut sunete de pupici.

Am blocat toate numerele și am continuat să caut un donator de plasmă. Aveam o urgență în familie și nu cred că meritam să fiu hărțuită.

Publicitate

În dimineața următoare, situația a escaladat. Când m-am trezit, am găsit pe telefon șapte apeluri video pierdute de la șapte bărbați. Abia am apucat să îi blochez, înainte să intre alt apel. Îngrozită, am lăsat telefonul deoparte și am așteptat să se liniștească.

Am blocat apoi toată numerele și, pe măsură ce ziua a trecut, videocall-urile s-au oprit. Am crezut că a trecut coșmarul. Dar doar migrase pe altă platformă. Mi-am deschis WhatsApp ca să verific mesajele și am găsit trei poze cu penisuri de la necunoscuți.

Am intrat în șoc și n-am putut să-l procesez imediat. Am simțit repulsie, furie, teamă, deznădejde și tot felul de emoții de care n-ai deloc nevoie când treci printr-o perioadă grea. Le-am cerut prietenilor mei influenceri să dea jos postările cu informațiile mele personale, pentru că nu mai puteam suporta. Din fericire, deja găsisem donatori.

Sfatul meu pentru femei e să nu vă postați niciodată numărul de telefon pe o platformă publică. Știu că nu se poate aplica în orice situație și că oricum avem inbox-urile pline de mesaje de la necunoscuți. De cele mai multe ori, comentariile online despre astfel de situații se concentrează pe ce ar trebui să facă victima și nu pe acțiunile agresorului. Așa am pățit și eu pe Twitter, unde lumea a început să mă certe că de ce mi-am postat numărul pe o platformă publică, deși știau că am făcut-o din disperare.

Cercetările spun că bărbații trimit poze cu penisul din mai multe motive. Unul ar fi pentru că speră să primească o poză sexy înapoi. Altul, că sunt în căutare de o parteneră și li se pare că asta e o formă de flirt și de curtare. E super trist. Dar n-am găsit niciun studiu care să-mi explice de ce i-ar face un bărbat asta unei femei care suferă și se află într-o perioadă grea, în care luptă ca o ființă dragă să supraviețuiască. Mi-a luat ceva să procesez asta. Să realizez cât de intruziv, dezgustător și dezumanizant mi s-a părut totul. Încă îmi e greu să procesez, câteva zile mai târziu.

Aș vrea să mulțumesc poliției din Mumbai, care m-a sunat după ce am postat tweet-urile în care m-am plâns despre asta. Le-am explicat că nu am energia necesară să fac plângere, eram prea dărâmată. Deocamdată vreau să mă concentrez pe cum pot să îi ajut pe alții și cum să depășim traumele profunde pe care ni le-a cauzat pandemia.