MIT a prezis în 1972 că societatea se va prăbuși în secolul ăsta. Se pare că avea dreptate

Un studiu MIT din 1972 a prezis că o creștere economică rapidă va duce la colapsul societății pe la jumătatea secolului 21. Un nou studiu arată că suntem în grafic.
19.7.21
colaps mit 2040, poluare
Imagine via Getty   

Un nou studiu remarcabil al directoarei uneia dintre cele mai mari firme de contabilitate din lume a descoperit că un avertisment faimos al MIT de acum câteva decenii despre riscul unui colaps al civilizației industriale pare să fie destul de precis, conform unor noi informații empirice.

În timp ce lumea abia așteaptă să reintre în normal după pandemie, cercetările arată totuși că o reîntoarcere la creșterea economică de dinainte de pandemie ar putea fi devastatoare.

Publicitate

În 1972, o echipă de oameni de știință de la MIT s-au reunit să studieze riscurile colapsului civilizației. Modelul lor dinamic publicat de Club of Rome a identificat „limitele creșterii” (LC) care însemnau că civilizația industrială urma să se prăbușească pe la mijlocul secolului 21, din cauza supraexploatării resurselor planetare.

Controversata analiză MIT a generat discuții înfierbântate și a fost luată în derâdere la vremea aceea de mulți care i-au interpretat greșit metodele și descoperirile. Dar iată că analiza e în sfârșit răzbunată de un nou studiu realizat de directoarea firmei KPMG, una dintre cele mai mari patru firme de contabilitate din lume.

Limite la creștere

Studiul a fost publicat în Yale Journal of Industrial Ecology în noiembrie 2020 și e disponibil pe site-ul KPMG. Concluzionează că traiectoria actuală de business a civilizației globale se îndreaptă spre declinul terminal al creșterii economice în următorul deceniu, iar asta ar putea cauza colapsul societății prin 2040.

Studiul reprezintă prima dată când un analist de top dintr-o corporație globală majoră a luat în serios modelul intitulat „limitele creșterii”. Autoarea lui, Gaya Herrington, e Directoare de Analiză a Sustenabilității și Sistemului Dinamic la KPMG în Statele Unite. Ea a efectuat acest proiect personal ca să înțeleagă cât de bine rezistă în timp modelul MIT.

Studiul nu e efectuat de compania KPMG și nu reflectă neapărat perspectiva companiei. Herrington a făcut cercetarea în cadrul tezei sale de master la Universitatea Harvard. Pe site-ul KPMG, și-a explicat proiectul astfel:

„Având în vedere analiza îngrijorătoare despre colaps, am fost curioasă să văd care dintre scenarii se aliniază cel mai mult cu informațiile empirice de azi. La urma urmei, cartea în care a apărut respectivul model a fost bestseller în anii '70, iar acum avem deja mai multe decenii de informații empirice care ne permit să aprofundăm situația. Dar, spre mirarea mea, nu am găsit nimic pe tema asta. Așa că am hotărât să fac eu studiul.”

Intitulat „Update to limits to growth: Comparing the World3 model with empirical data”, studiul are scopul de a vedea dacă modelul MIT World3 stă în picioare confruntat cu informații empirice noi. 

Riscul colapsului

Noul studiu al lui Herrington examinează informații despre mai mulți factori, printre care populația, rata fertilității, rata mortalității, rezultatele industriale, producția alimentară, servicii, resurse non-regenerabile, poluare, amprenta ecologică. A descoperit că cele mai recente informații se aliniază cel mai mult cu două scenarii, BAU2 (business-as-usual) și TC (tehnologie comprehensivă).

„Scenariile BAU2 și TC arată că se va opri creșterea într-un deceniu de acum înainte. Ambele scenarii arată că nu e posibil să continuăm afacerile ca până acum și să o ținem pe creștere continuă. Chiar dacă vom profita de progrese tehnologice fără precedent, modelul actual de afaceri nu mai poate sta în picioare și va duce la declinul capitalului industrial, al agriculturii și al nivelelor de trai în acest secol”, concluzionează studiul.

Publicitate

Autoarea studiului, Gaya Herrington, a declarat pentru Motherboard că în modelele MIT World3, colapsul „nu înseamnă că umanitatea va dispărea, ci că se vor opri creșterea economică și cea industrială, după care va urma declinul producției alimentare și al nivelului de trai... Scenariul BAU2 arată că acest declin se va produce prin 2040”.

colaps 2040

Scenariul Business-as-usual. (Sursa: Herrington, 2021)

Sfârșitul creșterii?

În scenariul de tehnologie comprehensivă (TC), declinul economic se produce tot în aceeași perioadă, cu mai multe posibile consecințe negative, dar nu duce și la colapsul societății.

colaps 2040

Scenariul „Tehnologie comprehensivă”. Sursa: Herrington, 2021

Din păcate, scenariul care s-a potrivit cel mai puțin cu cele mai recente date empirice pare să fie cea mai optimistă cale, intitulată „SW” (lumea stabilizată, din engleză, „stabilized world”), în care civilizația urmează o cale sustenabilă și experimentează cele mai mici declinuri economice. Această cale e bazată pe o combinație de inovații tehnologice și investiții în educație și sectorul sănătății publice.

colaps 2040

Scenariul „SW”. Sursa: Herrington, 2021.

Deși atât scenariul Business-as-usual, cât și cel al tehnologiei comprehensive indică sfârșitul creșterii economice în vreo zece ani, doar scenariul BAU2 arată un tipar clar de colaps, pe când TC sugerează posibilitatea unui declin mai ușor pentru umanitate.

O rază de speranță

Deși concentrarea pe creșterea economică continuă va fi inutilă, studiul a descoperit că progresul tehnologic și investițiile în serviciile publice ne-ar ajuta să evităm riscul de colaps și să construim o civilizație mai stabilă și mai prosperă. Dar avem doar zece ani ca să ne schimbăm modul de operare.

„Deși scenariul lumii stabilizate e cel mai puțin probabil, o schimbare bruscă și radicală de traiectorie a societății e totuși posibilă. Dar numai dacă ne mișcăm repede”, concluzionează studiul.

Publicitate

Într-o prezentare din cadrul World Economic Forum din 2020, directoarea KPMG, Herrington, a vorbit despre „acreștere” - o alternativă agnostică la creștere care se concentrează pe alte scopuri și priorități economice.

„E necesară schimbarea priorităților sociale. Activitatea umană poate fi regenerativă, iar capacitățile noastre de producție se pot transforma. Există exemple în acest sens și în ziua de azi. Trebuie doar să susținem și să extindem astfel de eforturi”, a zis ea.

A notat că dezvoltarea și distribuirea rapidă a vaccinelor anti-Covid la o rată fără precedent au demonstrat că suntem capabili să reacționăm rapid și constructiv la provocările globale, dacă alegem să acționăm. Avem nevoie de o abordare la fel de hotărâtă și în cazul crizei ecologice.

„Schimbările necesare nu vor fi ușoare și vor presupune multe provocări, dar încă avem șanse la un viitor sustenabil și inclusiv”, a zis Herrington.

Cele mai bune informații disponibile sugerează că ce vom decide în următorii zece ani va determina soarta civilizației umane. Deși șansele sunt mici, Herrington a zis că totuși se petrece și o creștere rapidă a priorităților ecologice, sociale și de guvernare, iar asta înseamnă că nu e prea târziu să creăm o civilizație sustenabilă care să funcționeze pentru toți.