Am tras de fiare la sala pe care o folosesc vedetele și care te jupoaie de mii de dolari

Particip la cursul de dimineață „Cel mai Tare Fund" de la sala de fitness South Kensington's Equinox gym, care e ținut de Hugo Diaz, echivalentul uman al unui maiou roz neon. „Savurează durerea: plătești pentru asta", strigă el la mine și la vreo 20 de femei, în timp ce fandăm șoldurile.

Sala Equinox din Beverly Hills mereu a avut o clientelă faimoasă. E locul unde Lindsay Lohan a optat să se antreneze după dezintoxicare, iar în oricare zi poți să vezi un Paris Hilton, Khloe Kardashian sau Ashley Tisdale care se urcă în mașini 4x4 după antrenamente cardio și sesiuni de yoga Vinyasa .

Când Kanye West a spus: „Vreau ca toate pizdele rele să se prezinte în Equinox/Vreau să știu acum dacă sunt perverse sau nu", în piesa lui Life of Pablo, Highlights, brandul de fitness s-a integrat complet în cultura pop, cum a fost și pentru cele opt minute de abdomene și SoulCycle.

Deși eu fac exerciții aproape regulat, regimul meu de fitness implică videoclipuri de cinci minute de pe YouTube, unde te folosești de canapea ca treaptă și de conserve de fasole pe post de greutăți. Cu o taxă de înscriere de 2 400 de lire sterline pe an, echivalentul a opt luni de chirie în Stoke, Equinox depășește bugetul meu. Deci când mi s-a oferit o zi gratuită la sală, m-am avântat spre vestul Londrei, ca să văd de ce e înnebunită lumea după Equinox.

La cursul lui Hugo, o femeie din primul rând începe să numere descrescător, probabil în ideea de a termina cu exercițiul dureros. Hugo se duce repede la ea: „Nu, nu, nu", spune el. „Eu sunt șeful aici, scumpo". Deși Hugo este exigent, e și iertător. O fată din colț s-a împrăștiat toată pe podea, iar Hugo o asistă și îi ține capul între palme, la fel ca Papa Pontius care coboare din Fiat 500 ca să aline un bebeluș care plânge.

Înainte să ajung la Equinox, mi-am imaginat că femeile care vin aici sunt genul ăla de tipe rele pe care le vezi în videoclipurile rap, toate din Belfast și echipament de antrenament mai scump decât educația mea. De fapt, cursul „Cel mai tare fund" este populat de femei mai în vârstă care petrec prea mult timp la magazine organice. Totuși, echipamentul lor de antrenament chiar părea destul de scump.

După curs, o femeie mă abordează, probabil că și-a dat seama că nu frecventez locul, deoarece eram destul de impresionată de podele de lemn închis la culoare.

„Nu-i așa că e fantastic?", se strâmbă ea în timp ce îmi strânge atât de tare brațul încât iese grăsimea printre degetele ei. „Cursul lui Hugo e distracțional. Ăsta-i un cuvânt pe care folosim în New York. De asta îl ador."

„La sesiunile de după amiază, trebuie să punem un paznic la ușă", spune Hugo. „Femeile care uită să se înscrie, încercă să se furișeze."

Femeile astea nu vin la cursul lui Hugo pentru că vor să mai scape de câteva kilograme, Equinox pare mai mult ca o sectă. În timp ce ritualurile convenționale de credință au putrezit, oamenii caută sentimentul ăla transcendental în exercițiu fizic. Înțeleg de ce: am un surplus de serotonină, care dă pe-afară. Mă simt pufoasă și delicioasă.

După curs, mă plimb un pic prin clădire. Cu toate domurile eliptice și iluminate din tavan, plus stâlpii masivi și albi, Equinox arată mai mult ca o biserică metodistă ultramodernă. Podeaua sălii de gimnastică e căptușită și zici că mergi pe niște nori foarte atenți cu tendoanele tale.

E interesant că nicio reclamă de la Equinox nu prezintă oameni care fac efort fizic, într-una e o femeie frumoasă care alăptează doi bebeluși, iar în alta un om acoperit de albine. Arată mai mult cu o campanie de la G-Star Raw, decât promovarea unui loc unde te duci să-ți forțezi corpul. Nici măcar nu mă surprinde, ținând cont că pe pagina lor de Facebook, descrierea spune că „Equinox nu e doar un club de fitness, ci un templu de well-being."

În sală, o persoană de la PR îmi prezintă echipamentul. „Personalul curăță aparatele în fiecare zi", spune ea arătând sub aparate. „Nu știu cum se strânge atât de multă murdărie". Se pare că oamenii se antrenează atât de intens la Equinox, încât năpârlesc ca șerpii.

Nu prea vezi persoane care pompează steroizi ca să facă mușchi, ci oameni pe care ea îi consideră „oameni care trăiesc o viață calitativă". Presupun că prin asta se referă la oameni de succes care au grijă de ei, nu că toți sunt puri. Un alt lucru pe care l-am observat aici e că bărbații te privesc într-un mod total nonsexual, în comparație cu alte săli de gimnastică la care am fost. Sunt detașată de tot restul.

Toaletele de la Equinox sunt scoase din visele umede ale bloggerițelor despre frumusețe. Există prosoape infuzate cu eucalipt și ținute la diverse temperaturi și sunt asigurată că e aroma simbolică a sălii Equinox. Au saună și produse Kiehl la discreție, practic poți să vii cu niște recipiente și să pleci cu produse de lux pentru o săptămână (dar dacă ești atât de scorțoasă, atunci îmi imaginez că nu ești publicul țintă de la Equinox).

În scurt timp sunt invitată la prânz.

Mi se dă prompt niște apă minerală din islandeză, un somon cu salată de avocado și un smoothie detox. În fața mea e o cucoană care mănâncă un măr cu furculița și cuțitul, de parcă ar fi o masă pe bune.

După amiază, mă duc la cursul de regenerare celulară al lui Rory Knight. Femeile excesiv de bogate și uscate sunt înlocuite cu unele mai spirituale.

Apoi mă duc la un curs de pilates, unde mă leagă la un fel de device, care parcă e dintr-un club fetișist.

Apoi sunt invitată să probez niște haine de la buticul Equinox. Eu de obicei fac exerciții în pantalonii scurți de fotbal al colegului meu de apartament, deci mă cam depășesc brandurile de tipul „Fitness Gangster". Hainele sunt atât de stilate și croite încât ai putea să mergi îmbrăcată așa în oraș și nimeni nu și-ar da seama că porți colanți de Lycra.

Mă uit la niște colanți cu imprimeu de piele de șarpe. „Mă tem că nu avem mărimea ta", spune directorul departamentului de vânzări, Marlon, ceea ce mi se pare amuzant pentru că eu port doar mărimea 12. Am găsit alte produse pe mărimea mea. Marlon îmi alege câteva outfit-uri, dintre care unul include și o geantă plic. M-am simțit ca o păpușă Bratz cu un pachet nou de accesorii.

Zona de lounge arată cum mi-am imaginat eu că ar arăta zona VIP de la Terminalul 5 al aeroportului Heathrow. Peste tot sunt reviste Esquire și albume de artă care par noi, puse doar ca decorațiuni. Mi-am dat seama că Equinox e practic un club privat pentru cei din clasa superioară care nu vor să moară la 55 de ani.

„Oamenii vin aici toată ziua", spune PR-ista. „Fac un curs dimineață, iau prânzul, se ocupă de treburi în Lounge și apoi mai rămân la o sesiunea de după amiază. La dușuri avem toate produsele de care ai nevoie, deci nu trebuie să vii cu un bagaj după tine.

Dacă mi-aș dori un abonament? Da. Mai bine că nu-mi permit? Probabil. Nu vreau să ajung să locuiesc la sală și să-mi înlocuiesc personalitatea cu un regim de antrenament de 12 ore pe zi. Dar e plăcut să faci asta pentru o zi, ca și cum ar fi ceva obișnuit.

Iar dacă ar fi posibil, mi-ar plăcea să recrutez echipa lui Hugo de femei înțepate, ca comisia mea personală de guru.

Traducere: Diana Pintilie