Locul din Delta Dunării care arată ca un peisaj postapocaliptic

Cred că ştie toată lumea clişeul cu „milenialii nu mai cumpără lucruri, cumpără experienţe." Nici nu e de mirare. În ziua de azi, e mai ieftin să vezi toată lumea, de la un capăt la altul, decât să-ţi cumperi o Dacie şi-o garsonieră în Berceni.

Cumva, tocmai pentru că e ieftin să călătoreşti, m-am trezit oarecum în situaţia în care am văzut mai multă Europă decât Românie. Aşa că n-am refuzat invitaţia de a ajunge în Delta Dunării în momentul în care fotograful şi fostul jurnalist Cristian Şuţu m-a invitat să merg într-o tabără de fotografie în Deltă.

Printre ture cu barca pe canele şi discutat imagini, în ultima zi în Deltă, am mers la Caraorman, un sat undeva pe la mijlocul distanţei dintre Braţul Sulina şi Braţul Sf. Gheorghe. Pădurea Caraorman e o alternativă la mult mai celebra pădure Letea, rezervaţie naturală şi… nu mai intru în detalii, că mă deprim.

Însă ce m-a izbit când am andocat la Caraorman a fost peisajul postapocaliptic din faţa mea. În '79, s-a început construcţia unei fabrici de nisip în mijlocul Deltei. Ceauşescu a băgat vreo zece milioane de dolari într-o adevărată uzină, iar zece ani mai târziu, era gata o ditamai carieră de exploatare de nisip cuarţos.

Citește și: Vacanța de vară în Deltă e ca într-un film de Kusturica

Doar că, în '90, noile autorităţi au decis s-o închidă, iar prin '95, după cum spuneau localnicii, au plecat, rând pe rând, toţi foştii angajaţi, lăsând în urmă câteva blocuri goale şi o instalaţie industrială întreagă. Povestea, relatată de România Liberă prin '2007, este de-a dreptul halucinantă.

Statul român trebuia să demoleze întregul complex industrial, dar a uitat să aloce bani, iar când şi-a adus aminte cineva despre fabrică, statul reuşise deja să vândă macaralele gigant din port. Un haos complet, dar şi o ţeapă pe care acelaşi stat i-a tras-o unui investitor în momentul în care acesta a cumpărat proprietatea prin 2005.

În prezent, în Caraorman, locuiesc în jur de 200 familii. La cârciuma de la intrare, am aflat că sunt două sute de persoane cu drept de vot şi că există două şcoli în care învaţă, în total, nouă copii. Caraorman este încă un exemplu de ratare a statului român.