Muzică

Am întrebat fanii Şatra Benz de ce cred că trupa asta de trap e Dumnezeu pe Pământ

Metaliști, fani rap și chiar maneliști au fost cuceriți de energia trupei Șatra Benz, chit că unii dintre ei tot nu înțeleg versurile.

Mădălin Istrate

Mădălin Istrate

(Autorul a reușit să scape cu viață de la întâlnirea cu OG Eastbull de la Golani)

Pentru unii, Şatra Benz sunt un fel de Mesia al muzicii, aşa cum sunt moaştele sfintei Parascheva pentru pelerini. Unii fani cântă-n cor până la epuizare ŞATRA E FAMILIA", în timp ce alţii, hateri, le aruncă ostentantiv o MUIE ŞATRA".

Cei care îi înjură nu înţeleg un lucru. După cum zice Cheloo, lumea s-a schimbat", nu prea mai poţi să asculţi aceleaşi lucruri ca-n `96. Serios, e ca și cum ai spune că-n manele încă e pe val Nicolae Guță, când toți ascultă Dani Mocanu. Ambii cântă acelaşi gen, dar Dănutzu vine cu ceva mai fresh. Are stil şi apariţii-n videoclipuri de îi pune-n fund şi-i trimite după seminţe pe orice cântăreţi. La fel e şi cu Şatra Benz, au venit cu ceva nou în peisaj. C-au lame fine şi-s şatrabonţi, se fut doar cu Lucian Blaga şi alte dume absurd-avangardiste de genul ăsta. Poate spui că-s cancerul muzicii. Hei, dar stai, mai gândeşte-te că, în acelaşi timp, încă mai există Paraziţii sau Ştefan Bănică. Deci, diferenţa între generaţii nu-i deloc aşa mare.

Şatra Benz e genul ăla de trupă cu atitudine de Detroit, dar în mare parte cu public Cleopatra Stratan, adică media de vârstă e-n curtea liceului. Până la urmă, ăsta-i şi farmecul la ei şi d-aia merită apreciaţi. Recent, au lansat pe net albumul O.S.O.D 2 și imediat a urmat concertul de lansare weekendul ăsta, la Arenele Romane.

Concertul Şatra Benz i-a schimbat viaţa autorului. Acum, se întreabă serios dacă mai vrea să fie manelist sau se face şatrabont".

Am mers şi eu să-i întâlnesc personal pe fani. I-am recunoscut chiar la intrarea din parcul Carol, unde un grup de minori fredonau nestingheriţi Benzu, benzu, benzu". Puţin mai încolo, alţii cântau Am vise de peşte". În momentul ăla mi-am dat seama că parcul a fost cucerit de către şatrabonţi şi nimeni nu poate să mai oprească asta! Când am ajuns în faţă la Arene, 80% dintre oameni erau copii sub 18 ani care se rugau de d-ăştia ca mine să-i bage înăuntru ca tutore, pentru că aşa era regula impusă de organizatori. Şi chiar nu erau mulţi care să aibă vârstă necesară intrării. Doar la mine au venit cinci grupuri.

M-a impresionat că mulţi părinţi au venit cu odraslele lor aici. Mulţi dintre ei au şi intrat la concert alături de ei. Mi s-a fixat pe retină un cadru epic din timpul concertului, c-un copil de şcoală generală care se zbenguia-n spatele meu şi fredona versuri despre organe genitale, bani şi invitaţii sexuale, iar maică-sa îl ştergea de transpiraţie c-un prosop. Doamne, ce diamant de moment!

Citeşte şi: Am vorbit cu tipul care și-a tras două tatuaje cu Șatra BENZ ca să înțeleg de ce a făcut asta

A fost pentru prima oară când am mers la un concert Şatra Benz, dar am simţit pe propria piele ce înseamnă cu adevărat expresia aia ŞATRA E FAMILIA". Un alt puşti care avea tricou cu trupa, dar n-avea buletin, a venit şi m-a întrebat: Şatrabont?" Eu i-am zis: Da` cum să nu, boss?! Şatrabont". După care, el m-a îmbrăţişat, până a fost nevoie să-l dau la o parte, că depăşise limita.

Citește și: Puștiul ăsta de 14 ani face muzică mai bună decât majoritatea rapperilor din România

Mi-a fost destul de greu să găsesc câteva persoane care să fi atins majoratul cu care să vorbesc despre trupa lor preferată. Deci, în caz că nu înțelegi de ce noua generație iubește muzica asta, uite ce spun fanii la concert.

Antonia, 18 ani

Ştii când mergi la o petrecere şi se bagă manele? Aşa e şi cu Şatra Benz. Acum, na, n-aș putea să spun că au versuri şi mesaje în piese. În schimb, au un vibe foarte bun, sunt plini de energie şi merg extraordinar la petreceri. Eu sunt metalistă de când mă ştiu şi aşa am rămas. N-am treabă cu golăneala sau cartierul şi despre ce mai cântă ei, dar îmi plac mult Şatra.

Prima oară am fost la concertul de lansare al albumuluil lui Killa Fonic. Mi-a plăcut atât de mult c-am făcut şi-o pagină dedicată lui. Se cheamă «Ascult Killa Fonic în mod neironic şi mă tai cu o lamă fină". Ştiu că sună puţin dubios, pentru că-i vorba de Şatra Benz, dar mi se pare că Super Ed e cel mai inteligent din trupă. Are cele mai bune versuri. E omul din trupă cu care aş vrea să beau o bere.

De obicei, cei cărora nu le place Şatra sunt rockeri supăraţi pe viaţă. Dacă o să meargă la un concert de-al lor, o să vadă şi-o să înţeleagă. Suntem o mare familie de fani, iar Şatra Benz ne uneşte!"

Amelia, 20 de ani

„Aştept concertul ăsta de când am fost la lansarea primului album şi-am aflat că se lucrează la al doilea. Eram foarte curioasă cu ce-o să vină în plus, pentru că pe primul mi s-a părut c-au atins apogeul, maximum de limite. La un moment dat, chiar credeam c-o să se despartă trupa, că fiecare şi-o luase pe cariera solo. M-au surprins când a apărut OSOD 2, am fost foarte entuziasmată. Mi-am făcut repede un CD cu piesele lor, ca să le ascult non-stop în maşină şi să învăţ versurile până în ziua lansării.

Pentru mine, Şatra Benz a fost o chestie mindfuck. Nu mă aşteptam să-mi placă când i-am ascultat prima oară, iar odată cu asta mi-au deschis orizontul spre trap-ul american. Starea pe care mi-o transmit băieţii e una de nonconformism. Bine, asta o înţeleg doar oamenii cărora li se adresează. Toţi cei care empatizăm şi-i înţelegem pe cei de la Şatra Benz suntem o familie. Atunci când venim la concerte şi ne întâlnim toţi la concerte nu contează că eu nu-l cunosc personal pe cel de lângă, dar cântăm împreună versurile celor de pe scenă. Iar chestia asta mi se pare foarte wow, fiindcă nu mulţi artişti reuşesc să facă aşa ceva, mai ales într-un timp atât de scurt."

Andrei, 18 ani

„Ce-mi place cel mai mult la Şatra Benz e stilul extravagant şi modul lor de diferit exprimare faţă de toţii rapperii underground şi mainstream de la noi. La Şatra nici măcar nu-i nevoie să înţelegi versurile. Dacă le înţelegi, deja eşti la un nivel mai înalt. E de ajuns doar că muzica lor îţi dă o stare. Deşi, trebuie să recunosc că şi eu am fost reținut vizavi de ei, când le-am ascultat prima piesă. Internetul era plin de hate, aşa c-am zis să văd şi eu despre ce-i vorba. Nu le-am dat cu hate, dar nici nu mi-au plăcut.

Citeşte şi: Ce-am învățat despre viitorul limbii române din versurile geniilor literare de la Șatra Benz

În schimb, după ce-am ascultat primul album, m-au convins. Să nu mai zic că al doilea tinde mai mult spre trap-ul american ceea ce-i foarte bine. De exemplu, piesa de pe noul album care mi se pare cea mai mişto e «Gândaci de bucătărie». Îmi inspiră un feeling de seriozitate şi prezintă ţara în care trăim.

Ăştia de înjură Şatra ar trebui să asculte mai mult piesele lor pe repeat şi, dacă au o mentalitate bună, o să-şi dea seama cât de tari sunt."

Iulian, 20 de ani

„Eu am început să ascult Şatra Benz prin pricina emisiunii la care lucram pe Naţional 24 Plus. Mai cochetam cu trap-ul, dar pe-atunci trendul încă nu se împrăştiase atât de mult la noi. Iniţial, când am mers la studioul lor ca să le iau interviu, am ascultat şi eu două-trei piese, cât să fiu cât de cât informat. După care am ascultat primul album şi mi-a plăcut.

Dacă tot m-au invitat la lansare, am zis să mă duc, poate mai strâng ceva imagini cu ei pentru interviul final. Însă, când am ajuns acolo şi-am văzut atât de multă lume pasionată, am înţeles ce mi-au spus ei legat de sentimentul de libertate pe care încearcă să-l transmită. Din momentul ăla, Şatra a devenit pe gustul meu.

Albumul, pe lângă faptul că-l ţin pe repeat, se vede că-i mult mai muncit faţă de primul. E o evoluţie evidentă. Băieţii au oricum patru flow-uri diferite care se îmbină perfect. Killa Fonic e parcă mai special, stilul lui l-ai întâlnit doar prin trap-ul american, gen Future. Nosfe e tipul mai rău, gen Ricky Rose. Super Ed e un fenomen al naturii, e o chestie foarte ieşită din comun. Un fel de Traver din GTA5. Iar Keed e papiţoiul ideal printre toţi băieţii răi care se ţin de coaie. Foarte mişto toţi patru. Atât mai pot să zic, cine încă e sceptic vizavi de Şatra, să vină o dată la concert şi o să înţeleagă despre ce vibe e vorba."

Citeşte şi: Opt trupe și artiști din România care se chinuie să copieze Șatra BENZ (și dau greș)

Ştefan, 18 ani

„Energia lor m-a convins să vin şi acum. Am fost la ultimul concert de încheiere al turneului de la primul album. A fost o nebunie. Ba chiar mi-a părut rău că s-a ţinut duminica şi a trebuit să plec devreme, că ziua următoare avem şcoală. Când am ascultat prima lor piesă, «Trap Army», reacţia mea a fost ce dracu e asta?!", la modul pozitiv. Mi-au plăcut de la început. Piesa aia cu «Şatra se întoarce» mă dezlănţuie pe toate părţile. Mă face să dansez şi eu la fel ca ei. De-aici a şi pornit faza aia cu: Trebuie să asculţi de minimum zece ori la rând ca să-ţi placă. De la a cincea oară începi să fredonezi, când ajungi deja la zece te dezlănţui.

Albumul ăsta nou chiar seamănă mult cu trap-ul american. Mie, în general, îmi plac chestiile noi. De exemplu, albumul lui Deliric cu Silent Strike. Are multe melodii care trag spre trap. Eram la Untold şi-a cântat piesa nouă de pe album cu «Şefu` la bani». Mai eram cu două prietene şi le-am zis că lumea n-o să se mişte. Aşa şi a fost. Asta pentru lumea când aude de trap, automat asociează cu Şatra Benz, şi că nu le place. Până la urmă, versurile «cine ne iubește strigă muie Şatra şi cine ne urăște strigă tot muie Şatra reprezintă cel mai bun mod de a descrie relaţia închegată dintre ei şi fani»."

Diana, 20 de ani

„Eu am venit special din Braşov să-i văd pe băieţi. Aştept cu sufletul la gură concertul ăsta încă de când s-a anunţat. În fiecare zi intram pe net să văd data când se vor pune biletele în vânzare.

Nu mă regăsesc în toate piesele lor. Mai mult îi ascult c-au flow bun. De exemplu, refrenul de la piesa «Regele leu» e bombă. La fel şi la «Vine Şatra» . Dintre ei, îmi place mult de Keed. De la freza lui, vocea, stilul de îmbrăcăminte, până la ce postează pe vlog. Mi-aş dori tare mult să-l cunosc personal. Pe toţi de fapt, dar mai întâi pe el."

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE