Am încercat să mă vindec de lesbianism cu un medicament homeopat

Eu am o boală cronică: astm. Nu e mortală, dar cu siguranță destul de enervantă și trebuie să iau constant medicamene. Droguri care îmi stabilizează simptomele, droguri pentru a combate efectele secundare și droguri pe care trebuie să le iau când am o criză. Faptul că depind de atâtea medicamente nu mă deranjează, chiar am încredere în ele. Pentru mine funcționează și mă fac să mă simt bine, deci sunt pro medicamente.

Însă sunt lesbiană dinainte să descopăr că sufăr de astm, iar deși unii consideră homosexualitatea o boală, eu mă simt super bine. Nu consider că e ceva de care ar trebui să mă vindec. Toate leacurile pentru asta implică post, multe rugăciuni și reeducare în speranța că homosexualii vor atinge potențialul lor de heterosexualitate. Asta mi se pare atât fără rost dar și incredibil de jignitor.

Dar, acum câteva săptămâni am citit despre o soluție homeopatică, Picăturile Glandulare R20 pentru femei de la dr. Reckeweg. Nu e ceva nou, dar o farmacie autorizată de Ministerul de Sănătate italian a fost recent criticată, pentru că acest „remediu homeopatic care sprijină, stimulează și regulează glandele endocrine femeiești" conține Ovaria, care aparent tratează „incapacitatea unei femei de a răspunde la stimuli sexuali (frigiditate), tendințe lesbiene, congestie și circulație proastă".

După multă critică din partea publicului și un apel în masă adresat ministrului italian de sănătate, Beatrice Lorenzin, multe site-uri care vând produsul au scos referința de „tendințele lesbiene". Dar încă se poate vizualiza pe unele pagini cache și alte site-uri încă mai menționează asta, cum e magazinul ăsta online indian pentru remedii homeopatice.

Nu am cea mai bună experiență cu homeopatia, dar R20 susține că tratează astmul, tendințele lesbiene și memoria proastă, afecțiuni pe care le am. Asta mi s-a părut o oportunitate pe care nu puteam să o refuz, așa că m-am hotărât să o testez. Poate o să-mi dispară lesbianismul sau măcar o să mă facă mai puțin astmatică.

Dr. Reckeweg R20 nu vine cu o prescipție medicală, dar are o mostră utilă de cremă de mâini. Cutia oferă suficiente informații: scrie să iei câte picături sunt necesare. Știu că astmul mea e sever și după un diagnostic online am ajuns la concluzia că sufăr de un caz serios de lesbianism, așa că mi-am prescris un dozaj maxim de zece picături, de patru ori pe zi.

Marți nu a fost doar prima mea zi de tratament, dar și prima oară când am ajuns la sală de luni de zile. Sala de fitness e locul perfect în care să-mi activez sexualitatea latentă, pentru că e plin de bărbați semi-dezbrăcați și transpirați. Societatea mereu mi-a dat de înțeles că asta ar trebui să mă intereseze din punct de vedere heterosexual. În drum spre cursul meu de yoga, m-am uitat după toți bărbații din jurul meu. Majoritatea erau transpirați și purtau haine sumare, în timp ce alții chiar grohăiau. Dar că îi observam m-a ajutat la fel de mult ca faptul că știu că nu sunt bună la yoga. A scos la un moment dat un „hm!", dar nimic mai mult.

Singurul tip de la cursul meu de yoga stătea chiar lângă mine și ce am observat la el e că avea bășici la picioare și erau clar sparte destul de recent.

Rezultatul zilei I: În continuare gay.

În timpul zilei am prins obiceiul de a mă uita la toți bărbații care îmi întră în aria mea vizuală, în metrou, pe stradă sau la coadă la bancomat. Nu m-am mai holbat la atâția bărbați de când eram mică și îl căutam ore în șir pe Wally în cartea mea. M-am holbat până când mi-au ieșit ochii din cap, dar tot nu am înțeles exact la ce trebuia să mă uit.

Am decis că dacă chiar vreau să mă conving că sunt hetero, trebuie să ies în oraș în fiecare zi. Dacă stau în casă, e doar o singură metodă să testez cât de gay sunt în continuare și o implică și pe prietena mea, o metodă pe care nu aș vrea să o descriu aici.

Deci după o zi de lucru în care mi-am luat conștiincios toate dozele R20, am plecat de la birou și am fost într-un bar unde principala mea grijă a fost să beau bere și să mă uit după băieți. L-am luat și pe prietenul meu Simone, căruia i-am arătat tipi din bar și l-am întrebat dacă sunt buni și la ce exact să mă uit atunci când vine vorba de atracție masculină. Simone e un expert, el știe.

Din păcate pentru experimentul meu, și pentru Simone, barul în care am ajuns era plin de fete. Lesbiene.

Rezultatul zilei II: Încă sunt convinsă că țâțele sunt mai marfă decât orice altceva, deci încă tind spre lesbianism.

În a treia zi de tratament, nu am simțit nici că mi s-ar fi îmbunătățit memoria (am uitat să-mi iau bani la mine, am uitat cardul de fidelitate de la supermarket și pachețelul de prânz). Nu pot să mă descurc fără inhalatorul meu în continuare, iar nici tendințele mele de lesbianism nu s-au diminuat.

Dar, din fericire, a venit Milan Fashion Week. Asta înseamnă un trafic oribil și cel mai important, multe petreceri cu modele și semi-celebrități, care, conform ultimelor cercetări, sunt cu cel puțin 50% mai atrăgători decât oamenii normali. Dacă ar exista o mulțime care să mă vindece doar prin simpla prezență, e cea de la o petrecere în care toată lumea e superbă și deloc interesată de mine.

Mi-am convins prietena și un amic să mă însoțească și am petrecut o bună bucată a serii la coadă la bar. Prietena mea a profitat de ocazie ca să-mi amintească că, dacă remediul doctorului Reckeweg chiar funcționează, am pierde banii pe care i-am strâns pentru parteneriatul nostru civil. Ea mi-a sugerat că s-ar putea să trebuiască să-i plătesc o formă de compensație dacă eu, după o relație de zece ani, devin dintr-odată hetero.

Momentele serii în care nu am stat la coadă au fost drăguțe, dar se pare că nu merge să devii heterosexuală când bei cu iubita ta lesbiană, indiferent dacă ești înconjurat de modele masculine și celebrități de mâna a doua. În drum spre casă mi-am adus aminte că noi ne-am cumpărat împreună și o mașină foarte frumoasă și nu sunt sigură că vreau să renunț la ea.

Rezultatul zilei III: În continuare destul de gay și sunt sigură că nu o să mai consum Negroni vreodată.

S-a întâmplat ceva ciudat: am petrecut o zi mult mai netulburată decât în mod obișnuit. Nu am mai tușit ca pe patul de moarte și nici nu m-am mai lovit de lucruri din jurul meu. Îmi place să cred că am dat dovadă de aceeași grație ca a fetelor heterosexuale. Poate că e datorită mersului la sală sau poate datorită doctorului Reckeweg? Nu sunt sigură din ce cauză, dar am luat din nou R20 cu o nouă speranță și căutări pe internet despre bărbați frumoși, ca să dezvolt sentimente față de ei.

Testul cel mare a fost o petrecere pentru/cu/de lesbiene. Dacă R20 chiar și-a fi făcut efectul ar fi trebuit să fie la fel de excitant ca plătitul facturilor. Pe la trei dimineața m-am trezit că fredonam versurile „You wanna see cunt, you wanna see pussy" cu rujul altcuiva pe față, deci pot spune că și ziua asta a fost un eșec.

Rezultatul zilei IV: La fel de lesbi ca în restul săptămânii.

M-am dus din nou la sală, în mare parte ca să mă uit la tipi și ca să justific abonamentul ăsta plătit. Tipii de sâmbătă dimineața păreau mai puțin transpirați decât cei de joi seară, dar tot horcăiau și ridicau greutăți. Nu am simțit nimic. Nada. Nicio furnicătură și niciun bufeu. Conștientă de eșecul meu, m-am dus acasă ca o lesbiană tristă.

Sâmbătă seara am luat cina cu mai multe prietene lesbiene și mai târziu m-am dus într-un club tot cu persoane majoritatea non-hetero. Nici măcar tipii gay nu au stârnit ceva în mine.

Rezultatul zilei V: Complet gay.

Pot spune cu încredere că dr. Reckeweg nu vindecă tendințele de lesbianism. Nu am avut niciodată încredere în remediile homeopatice și am încercat multe de-a lungul anilor, care nu m-au ajutat cu nimic. Dar chiar dacă „extractul ovarian" care e în tratamentul ăsta a fost atât de concentrat încât puteam să-l mestec, sincer mă îndoiesc că ar fi făcut vreo diferență.

La sfârșitul săptămânii sunt la fel de plină de tendințe lesbiene ca la început. Singurul lucru care chiar s-a schimbat la mine sunt mâinile mele, care sunt mult mai moi datorită cremei gratuite care a venit cu R20.

Traducere: Diana Pintilie