La Forumul de Securitate de la Kiev s-a dezbătut viitorul Ucrainei

Primul Ministru ucrainean Arseniy Yatsenyuk (Image via)

Vladimir Putin vorbea, în 2005, despre prăbuşirea Uniunii Sovietice ca despre „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului”. Săptămâna trecută, la Consiliul de Securitate de la Kiev, premierul ucrainean Arseni Iaţeniuc a repetat citatul, la care a adus o completare:  „Cea mai mare tragedie, a avertizat el, va avea loc atunci când se va forma o nouă Uniune Sovietică în acest secol.”

Forumul de Securitate de la Kiev este o conferinţă de securitate anuală, organizată de Fundaţia Open Ukraine, înfiinţată de însuşi Iaţeniuc,  în 2007. Cu toate acestea, până anul acesta, lumea nu a prea dat doi bani pe Forum. Dar cu o Ucraină aflată la un pas de război civil, trântită în mijlocul unui nou conflict dintre Est şi Vest care stă să izbuncnească,  acest lucru nu mai e valabil. Se pare că o ţară în care avem concentrări de trupe ruseşti la graniţă, insurecţie armată şi o campanie de combatere a terorismului finanţată de guvern este decorul perfect pentru o conferinţă de securitate.  La Forumul din 2014, care s-a ţinut săptămâna trecută în hotelul de lux Fairmont din Kiev, era plin până la refuz de oameni, iar eu am fost acolo. (Mărturisire completă: Am fost invitată ca participant).

Din când în când, oamenii deveneau agitaţi. Premierul Iaţeniuc, bărbat potrivit de înalt, îi critica aspru pe liderii occidentali şi-i acuza că au creat un vid de securitate în Ucraina. Alte dăţi, participanţii deveneau nostalgici după anii '90, când părea că, în sfârşit, Rusia şi Occidentul s-au împăcat. Carl Bildt, ministrul de Externe suedez, a povestit despre o cină liniştită pe care a luat-o cu fostul preşedinte rus Boris Elţin, într-o zi din vara anului 1994. Bildt spunea că Elţin şi-a exprimat foarte clar loialitatea: „Vreau să fiu cu voi”.

Realitatea s-a schimbat. Între timp, unele dintre graniţele post-sovietice au fost trasate alandala, probabil destul de nechibzuit.  „Dar în acelaşi timp”, a avertizat Bildt, “dacă începem acum să le modificăm, vor curge râuri de sânge”.

Joi, Ucraina a început o operaţiune de recucerire a regiunii estice, majoritatea năpădită de forţele pro-ruse. Preşedintele ucrainean Oleksandr Turcinov, a catalogat mişcarea drept una de „combatere a terorismului”. Ministrul de Interne a promis că dacă trupele pro-ruse deschid focul, „le vom anihila”. N-au fost nişte ameninţări gratuite. Trei separatişti pro-ruşi au fost împuşcaţi de armata ucraineană, în timpul unui atac asupra unei baze militare din Mariupol, estul Ucrainei, ofensivă provocată de un grup de 300 de militanţi, care au aruncat cu cocktailuri Molotov şi grenade de acţiune orbire-asurzire.

Cu câteva zile în urmă, guvernul ucrainean din Kiev lansase un ultimatum către grupările armate din est: Lăsaţi armele jos, altfel aţi pus-o. Luni, deadline-ul guvernului s-a dus şi dus a rămas.

Rusia neagă orice legătură cu provocatorii extrem de bine organizaţi, echipaţi, coordonaţi la nivel regional, vorbitori de limbă rusă, care au avut ca activitate de weekend ocuparea de clădiri în oraşele din est. Cu toate acestea, Occidentul nu pune botul. „Ştim cine este în spatele acestora”, a declarat diplomatul american Samantha Power, în timpul unei reuniuni de urgenţă a ONU, care avusese loc cu o săptămână în urmă.

Forumul de Securitate s-a desfăşurat departe de toate acele evenimente, în centrul Kievului. În dimineaţa în care a fost deschisă conferinţa, buldozerele dărâmau unele dintre baricadele care au separat luni bune protestatarii de forţele de ordine guvernamentale, pe emblematicul Euromaidan.

O temă recurentă în cadrul Forumului de Securitate a fost că Ucraina a fost plimbată cu preşul de occidentali. În deschiderea conferinţei, Iaţeniuc privea înapoi la momentul Memorandumurilor de la Budapesta din 1994, semnate de Rusia, SUA şi Marea Britanie, care au promis Ucrainei securitatea şi integritatea teritorială, cu condiţia ca aceasta să predea ceea ce la acea vreme reprezenta un arsenal nuclear important. Marea Britanie şi Statele Unite nu şi-au onorat partea lor din înţelegere, spune Iaţeniuc, ceea ce a lăsat Ucraina lipsită de arme nucleare cu care să se apere şi fără aliaţii care, cel puţin acum, nu par să facă mai mult decât să ţâţâie dezaprobator la ameninţările asupra suveranităţii ucrainene.

În mod similar, parlamentarul Boris Tarasyuk, fostul ministru ucrainean al Afacerilor Externe, a criticat UE pentru refuzul de a semna un acord de asociere cu noul Guvern. „Poate există cineva din interiorul Uniunii Europene care funcţionează după aceeaşi logică precum ruşii”, a atacat el. Un argument fin.

Buldozerele dărâmă baricadele din Piața Independenței (Foto de Katie Engelhart)

Grupul ucrainean a fost mai circumspect în privinţa aderării la NATO. Deşi Ucraina poate ajunge în NATO  la un moment dat, acest lucru nu se va întâmpla pe loc. Nu este momentul să enervezi Rusia. În Martie, Iaţeniuc explica: „Dacă ne rezumăm la perspectiva păstrării intergrităţii Ucrainei, chestiunea intrării în NATO nu se află pe agendă.” În mod asemănător, Poroşenko a explicat că problema NATO ar putea „distruge ţara” din cauza lipsei de consens. La forum, nimeni nu a prea vorbit despre asta.

Unii dintre cei care au luat cuvântul au încercat să arate că problemele Ucrainei nu sunt deloc din vina altora. Ucraina nu ar trebui să vadă UE ca pe un „miracol monumental”, a avertizat şeful delegaţiei UE pentru Ucraina, polonezul Jan Tombinski. Ameninţarea rusă nu maschează incompetenţa de acasă, în timp ce mulţi observatori susţin că Ucraina post-revoluţie a rămas încă destul de coruptă”.

Nu a fost pusă nici problema metodei prin care poţi dezarma miile de femei şi bărbaţi din vestul Ucrainei, care au participat la protestele de pe Euromaidan. La 1 Aprilie, Parlamentul Ucrainean a adoptat o rezoluţie în care este ordonat acestor grupuri să se dezarmeze imediat. Haosul din est ar da răgaz miliţiilor din vest pentru organizare, iar unele dintre acestea se opun serios noului Guvern. Profesorul ucrainean Oleksii Haran a avertizat că unii activişti cred că „maidanul a fost vândut şi trebuie făcut ceva mai radical”.

În mod similar, s-a vorbit foarte puţin despre ce ar trebui să păţească oamenii care au stat alături de Guvernul lui Ianucovici, în perioada Euromaidan. Duşmănoasa poliţie specială Berkut, precum şi ofiţerii de rând care au urmat ordinele până în ultima clipă şi au înfruntat protestatarii. Mulţi dintre cei care au vorbit la conferinţă au sfătuit Ucraina să aleagă o abordare „incluzivă” şi să ţină seama de concepţiile tuturor ucrainenilor (adică şi de cele ale etnicilor ruşi).

Pe parcursul conferinţei, discuţiile erau condimentate cu jargon diplomatic englezo-american: „business as usual”, „ball in their court”, precum şi numeroase retorici despre Cortina de Fier. Viziunea generală părea să fie că asistăm la o „re-sovietizare”, dar anumiţi vorbitori sperau că aceasta este poate un ultim strigăt de pe patul de moarte al Imperiului Sovietic.

Americanii şi europenii erau înclinaţi să nu înţepe Rusia prea tare. Asistentul pentru afaceri europene şi eurasiatice al secretarului american de Stat,Victoria Nuland (cunoscută pentru „Bag pula-n UE”) a lăudat prudent „resetul” rus al lui Barack Obama, acest malign angajament post-electoral de apropiere a relaţiilor faţă de Moscova. „Din asta va ieşi ceva bun”, a insistat Nuland, inclusiv un tratat New Start revizuit, care va diminua arsenalele nucleare „din toate taberele”.

O altă problemă legată de acest subiect a fost ridicată de parlamentarul german Franz Thönnes. „Vom avea nevoie de Rusia”, insista el, „atunci când ne vom retrage trupele din Afghanistan”. Un drum vital de întoarcere, pentru personalul şi trupele care vor fi retrase în scurt timp din ţară, bate prin Rusia şi Asia Centrală, în Kazakhstan. Terenul lui Putin. Săptămâna trecută, agenţia de presă de stat, Russia Today, a relatat că „un rezultat al îndepărtărilor diplomatice este acela că începând de azi, Rusia refuză să permită transportoarelor militare NATO să tranziteze spaţiul Rusiei”.

Până acum, negociatorii internaţionali au fost atenţi să delimiteze Ucraina de discuţiile asupra altor crize geopolitice. În funţie de ce se va spune săptămâna aceasta, dansul diplomatic poate să se strice de tot.

Parte din atitudinea rezervată, pe care a afişat-o Europa, e legată de gândul că vor tremura toată iarna, fără gaze. Nu este un secret faptul că Rusia este un furnizor cheie de energie pentru Europa, multe dintre ţevi trecând chiar prin Ucraina. La Forum, mai multe persoane au cerut ca Europa să fie pregătită să redirecţioneze gazul din rezervele de urgenţă către Ucraina, în cazul în care furnizarea către Kiev va fi întreruptă. Myroslav Lajčák, un ministru slovac, a declarat că ţara sa a început deja pregătirile tehnice pentru pomparea de gaz în sens invers.

 Alţii, între care şi ministrul suedez Bildt, au insistat ca Ucraina să-şi asume responsabilitatea pentru propria soartă. În mod interesant, criticile lui Bildt nu au fost consemnate în sumarele sesiunilor, transmise zilnic de către organizatori participanţilor. Ucraina a urmat “politici dezastruase” de decenii, a declarat Bildt.

„Cheltuiţi, cred, de cinci ori mai mult când subvenţionaţi risipa de gaze decât plătest majoritatea ţărilor europene pe bugetele de Apărare. E absurd.”

O problemă care începe să se contureze este dacă Ucraina va rămâne o ţară unitară. Rusia, care face apel la presupusele dorinţe ale ucrainenilor vorbitori de rusă, a cerut ca Ucraina să treacă la modelul federal. Este puţin ciudat, dacă ţii cont că un sondaj recent Gallup arăta că majoritatea etnicilor ruşi nu doresc unirea cu Rusia. Guvernul din Kiev refuză să ia în calcul o structură federală, însă a început să vorbească despre o Ucraină „descentralizată”.

Alegerile naţionale sunt programate pentru 25 Mai. Anumite voci au acuzat Moscova că încearcă să amâne votul prin intermediul manevrelor din estul Ucrainei. La Forumul pentru Securitate, Poroşenko, cel mai probabil viitor lider ucrainean, a spus că aceia care sugerează că „alegerile nu ar trebui să fie o prioritate, sunt trădători de stat” şi vinovaţi de „înaltă trădate”. Probabil o exprimare nefericită pentru următoarea aruncare de zaruri a democraţiei, însă nimeni nu i-a pus la îndoială viziunea.

Aceste ample probleme despre cum, când şi dacă se va integra Ucraina în structurile regionale, cum se poate câştiga lupta cu etnicii ruşi, ce se poate face cu  situaţia gazelor naturale, armelor neînregistrate şi elitelor corupte, nu pleacă nicăieri. Cu toate acestea, Guvernul ucrainean şi aliaţii săi europeni au trecut mai departe, la mult mai presanta nevoie de a preveni un război total la Marea Neagră.

@katieengelhart

Traducere: Ştefan Costin Anghel