Îți aduci aminte când Grecia a folosit virusul HIV pentru a le teroriza pe prostituate?

Una dintre femeile arestate dă un interviu pentru Ruins

În primăvara lui 2012, după o serie de tăieri bugetare din sectorul sanitar, Ministerul Sănătății din Grecia a ajuns la o concluzie șocantă: rata bolnavilor de HIV a crescut cu peste 60 la sută într-un singur an. Pentru a contracara, în aprilie 2012, poliția grecească a demarat o operațiune masivă în centrul orașului Atena, în care au arestat dependenții de droguri, prostituatele și peștii, obligându-i să efectueze teste HIV și sancționâdu-i pentru prostituție. Întreaga acțiune a fost aplaudată de Ministrul Sănătății, Andreas Loverdos, care a încercat să își salveze partidul de la prăbușirea  popularității înaintea alegerilor naționale care au avut loc în luna mai 2012.

Mass-media din Grecia au participat la această vânătoare condusă de guvernul PASOK și s-au asigurat că imaginile și numele persoanelor arestate au fost răspândite peste tot: la televizor, în ziare și în mediul online. Între timp, femeile care așteptau procesul într-o închisoare de maximă securitate, nu aveau nici cea mai mică idee ce se întâmplă. În cele din urmă, acuzațiile au fost retrase, dar stigmatul a rămas. Prima etapă a reducerilor de cheltuieli din sectorul de sănătate a însemnat anularea programelor de schimb de serigini, drept urmare nu a fost nicio surpriză atunci când, în Grecia, numărul celor infectați cu HIV a crescut cu 200 la sută din 2011 încoace.

Un an mai târziu, cariera politică a lui Loverdos părea să se fi terminat, dar prevederea 39A, pe care acesta a dat-o, cea care permite testarea forțată pentru infecția cu HIV a prostituatelor, imigranților fără documente și a dependeților de droguri, a fost restabilită. Convinşi că este o poveste memorabilă, am vorbit cu Zoe Mavroudi, regizorul documentarului Ruins: Chronicle of a HIV Witch-hunt, despre povestea a două femei prinse în acest dezastru oribil.

VICE: Zoe, de ce-ai vrut să faci acest film?

Zoe Mavroudi: Nu făcusem nimic asemănător înainte – ăsta a fost primul documentar. Am simțit că asta este singura modalitate pentru a distribui povestea într-un mod frapant. Nu am crezut că ceva scris va rezolva ceva; trebuia să fie ceva vizual pentru a înțelege ce s-a întâmplat.

Îți aduci aminte care a fost reacția publicului anul trecut, atunci când povestea a ieșit la suprafață?

La momentul acela era un sondaj care indica faptul că 80 la sută din populație este de acord cu acțiunile Guvernului. A fost o mișcare oribilă de propagandă. Î̂ntrebările au fost puse în fața unui public dezinformat și luat prin surprindere pentru a da greutate investigației. În film, vedem două femei care ne spun o poveste sinceră și coerentă. Simt că le-am ajutat să câștige credibilitate.

Din câte știi tu, după vizionarea filmului Ruins, au existat schimbări de opinie?

Da. O persoană mi-a spus că „în acel moment, eram convins că asta trebuie să se întâmple, dar acum cred că a fost o mare greșeală.” Iar asta nu înseamnă că aceste persoane fac partea din extrema dreaptă. Nu este vorba de ceva de genul ăsta. Vorbim despre oameni care în mod normal ar fi „de partea noastră”, dar pe care propaganda statului i-a manipulat.

Nu cred că am schimbat opinii doar pentru că am arătat fapte care sunt împotriva variantei guvernului. Nici pentru că au fost eliminate doar arestările și acuzațiile aduse prostituatelor, mai ales că doar o singură femeie a fost găsită vinovată de prostituţie. Noi le-am arătat oamenilor că nu realizează consecințele acestor acțiuni. Aceste femei au fost batjocorite și torturate în timpul procesului, iar asta nu te poate lăsa rece.

Care este situația actuală?

Virusul HIV nu este cea mai mare problemă a Greciei în momentul de față. Cu toții putem fi victima unui sistem de sănătate defectuos.Tratarea cancerului a devenit imposibilă, precum și alte boli infecțioase, dependeța de droguri și multe altele. Am prieteni care lucrează în centre de reabilitare pentru drogați și mi-au spus că, după statisticele lor, dependeții se întorc la viciile lor.

Cu femeile din documentar cum rămâne?

Faptul că unele dintre ele au fost declarate nevinovate, după ce au fost ținute închise în niște condiții odioase, nu înseamnă că s-a rezolvat problema. Nu știau despre bătaia de joc ce avea loc în media și care acum contribuie la frica lor. Chiar și după ce au fost eliberate, iar cazul a ajuns pe prima pagină, unele dintre ele tot nu au putut să-și obțină pensiile de invaliditate. Se pare că statul consideră că nu ai dreptul la despăgubire pentru că ai fost batjocorit și aruncat în pârnaie pentru zece luni.

Întregul proces a fost efectuat atât de neglijent încât nu au fost verificate numele și datele femeilor arestate. Una dintre ele a dat un nume greșit, fiind sub infuența drogurilor, iar acum statul grecesc este dat în judecată pentru calomnie de către o persoană care nu a fost arestată niciodată.

Crezi că a ieșit și ceva pozitiv din toată povestea asta? De exemplu, crezi că vreun reprezentant al statului va fi urmărit penal?

Sper că se vor da unele compensații. Nu știu dacă cineva va fi pedepsit. Asta ar fi o premieră în istoria juridică a Greciei. Dar acesta este deja un caz unic. Unsprezece dintre femei și patru ONG-uri au dat în judecată organizația care a efectuat operațiunea. În trecut, o parte dintre aceste ONG-uri au fost finanțate de această instituție. Asta nu s-a mai întâmplat până acum.

Sper ca întâmplarea asta să stabilească o nouă paradigmă pentru modul în care reacționăm atunci când drepturile omului sunt încălcate. Sper ca publicitatea pe care statul a acordat-o acestui caz să se întoarcă împotriva lui. A fost un atac grosolan și au încercat să facă un exemplu din aceste femei. Acum îmi pun speranțele în Curtea Europeană a Drepturilor Omului; ei trebuie să facă un exemplu din această caz.

Pe 18 octombrie, în Londra, a fost premiera filmului Ruins. Filmul va fi proiectat pe întreg teritoriul Europei.

Traducere: Matei Bărbulescu