Bas, DJ-ul de coveruri reggae

Foto de Chiara Tringali

Prietenii mei preferați sunt oamenii ciudați. Deși oamenii perfect adaptați la societate au meritele lor, sunt obișnuiți prin definiție și te surprind foarte rar – și când spun „te surprind rar”, nu mă refer că apar rareori la ușa ta cu prăjituri și vin. Vreau să spun că foarte rar creează momente de idioțenie ingenioasă care te dau pe spate și în același timp îți scad numărul neuronilor. Eu trăiesc pentru momentele astea și tind să stau pe lângă oamenii care le creează cu ușurință.

Prietenul meu Bas e unul dintre acești oameni. Prietenia noastră e sporadică, dar omul continuă să mă surprindă. Cu câteva săptămâni înainte de a fuma iarbă pentru prima oară, m-am întâlnit cu Bas într-o moschee locală unde mă târa tata pentru rugăciunile de vineri. Mergeam foarte rar la moschee, așa că eram curios cum sunt ceilalți copii. Prietenul meu Shoob mi l-a prezentat pe Bas și mi-a spus că e basist, așa că i-am spus că și eu cânt la tobe. Am vorbit câteva minute despre instrumente și trupe, după care Bas a spus ceva dubios. Nu mai știu exact ce a zis, dar știu că mergeam spre mașina lui taică-miu și mă gândeam „Mamă, copilul ăsta e ciudat rău”. Dupăasta, tata nu m-a mai obligat să merg la moschee și peste o lună m-am mutat în alt stat să locuiesc cu mama, dar aceea n-a fost ultima dată când l-am auzit pe Bas spunând ceva ciudat.

În următorii zece ani, am dat peste Bas și am fumat iarbă cu el de vreo zece ori. La fiecare sesiune de fumat, s-a dovedit a fi și mai nebun. Odată era disperat după lapte de zici că era morfină, altă dată mi-a explicat cum jocul Super Mario Bros. e o metaforă pentru cum britanicii au distrus India. A zis tot felul de tâmpenii, după care, înainte să mă ridic și să părăsesc discuția, a spus ceva care mi-a dat de gândit: „Ciupercile sunt niște servitori micuți și maro care o servesc pe Prințesa Daisy – monarhul alb. Ciupercuțele au vestuțe de Aladdin, iar pălăriile le seamănă cu niște turbane.” Cumva, Bas a reușit să găsească o semnificație istorică într-un joc despre doi instalatori italieni care se luptă cu o țestoasă malefică pentru bănuți de aur. A fost cel mai interesant discurs despre Mario pe care l-am auzit vreodată.

Peste vreo zece ani de la prima noastră întâlnire, Bas și cu mine am devenit colegi de trupă. Bas avea nevoie de cineva care să bată la tobe la câteva concerte cu trupa lui, după care am devenit membru permanent. Comunicam perfect pe plan muzical. Cum luam instrumentele în mână, cum era armonie în lume.

În perioada asta, am petrecut mult timp fumând iarbă cu el și ascultând muzică reggae. Cunoștințele lui Bas despre reggae sunt depășite doar de cunoștințele lui despre metalul clasic. Mereu îmi expunea teoriile lui dubioase despre ambele genuri. De obicei n-aveam răbdare să i le ascult, dar într-o noapte, pe când îl ignoram, și-a demonstrat cea mai genială și ridicolă descoperire.

În noaptea aceea, fumam cu câțiva prieteni în sufragerie la mine în timp ce Bas stătea la calculator și punea piese de pe YouTube. L-am ignorat până când a băgat o versiune reggae incredibilă la piesa lui Seal „Kiss from a rose”. Am râs de el, dar nici nu ne-a băgat în seamă.

Peste 90 de minute, selecția lui Bas de piese făcute reggae ne-a dus într-o călătorie de la Johnny Cash până la Radiohead – a dovedit că poți găsi un cover reggae după orice cântec pe YouTube dacă cauți titlul cântecului și adaugi reggae. A găsit până și un cover după „Take on me” de la A-ha și o versiune nefericită de la It's So Hard to Say Goodbye to Yesterday.

După seara aia, n-am mai putut asculta versiunea originală a niciunui cântec fără să mă gândesc că undeva pe internet se găsește o versiune reggae a lui. De câteva ori am băgat coverul reggae după Kiss from a rose în mijlocul unui DJ set doar ca să mă bucur de zîmbetul oamenilor în momentul în care recunoșteau piesa. Am aflat astfel că oamenilor le place mai mult să asculte versiuna reggae a unui cântec decât pe cea originală.

Dacă nu l-aș fi cunoscut pe Bas, aș asculta în continuare versiunea originală de la Purple Rain în loc de această minunată versiune reggae. Bas spune multe porcării pe gură, dar și când are de zis ceva coerent, ne dă pe spate pe toți. Mă întreb câte astfel de minuni mi-o fi spus de-a lungul anilor în timp ce-l ignoram.

Urmăriți-l pe T. Kid pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia