Publicitate
Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
Chestii

Opt motive pentru care Bucureștiul e un oraș mișto

„I love Bucharest. Can’t wait to see what it looks like when it’s finished”

de Raul Gheba
14 Aprilie 2014, 9:55am

Un  stand up comedian străin care a venit să susțină un show la Club 99 odată și-a început set-ul cu observația:  „I love Bucharest. Can’t wait to see what it looks like when it’s finished”. Mi s-a părut o medie perfectă a tuturor sentimentelor pe care le-am auzit de la prietenii mei străini despre București. Ce nu știau ei și nu le-am zis nici eu, e că e foarte probabil să nu terminăm niciodată cu el.

Săptămâna trecută, colegul pe care nu l-am cunoscut niciodată Mihai a publicat pe acest site un articol în care descria lehamitea sa față de un oraș pe care a ajuns să-l urască la modul obiectiv. Fiind născut și crescut aici, Mihai are în favoarea sa experiența. Ca un provincial ce sunt, vin să-i spun că sunt perfect de acord cu argumentele lui, dar și că mă piș pe părerea lui pentru că Bucureștiul e cel mai mișto oraș din lume. De ce? Pentru că:

Criminalitatea serioasă e scăzută

Foto: Amdraci

În București probabilitatea să-ți iei pizdeală de la neonaziști, să te taie unul pentru că îți vrea lănțicul sau să fii violată pentru că ai avut îndrăzneala să porți o fustă mai sus de genunchi e mult mai mică decât în restul capitalelor est-europene. Se întâmplă, nu zic că nu, dar comparativ cu orașe de demenți precum Praga, Bratislava, Belgrad sau Budapesta etc., treaba e mult mai cuminte.  Specialitatea noastră infracțională sunt găinăriile: țepe de taximetriști, furt de telefoane, furt de fier vechi. Dacă se lasă cu omor în stradă, de obicei e între clanuri mafiote, deci se curăță ei singuri între ei. Dar dacă nu credeți statistica că suntem mult mai cuminți decât restul capitalelor, gândiți-vă puțin la cât de rar ați auzit de un incident armat. Dacă cineva trage cu o armă de foc în București, vuiește presa o lună. În alte orașe e ceva la ordinea zilei, cum e la noi o babă mușcată de câini.

Taximetriștii, acești limbrici ai orașuli, sunt sarea pământului și nu merită ura noastră atât de mult

Foto via taxigratis.ro

Trebuie să fii un pic cam prost să-ți mai iei țeapă în zilele noastre de la taximetriști. Ca și primă regulă pentru oricine, dacă șoferul te întreabă „Vrei un taxi?” este 100% țeapă. Dacă ar veni la tine un doctor țigănos cu halatul dubios și ți-ar zice „Boss, vrei un consult ieftin?” ai accepta? Oricum, am observat cum de la an la an primăria a pus furtunul pe taximetriști mai ceva ca pe hoții de fier vechi. Hai să zicem că în continuare fenomenul de țepuire are o amploare gravă, tot nu mă îngrijorez. Chiar dacă îți iei țeapă și ești atât de fraier încât să iei un taxi cu 3,5 lei pe kilometru de la aeroport, o să plătești cam 140 de lei, adică 35 de euro, care tot e mai ieftin decât taxiul pe bune din alte aeroporturi europene. Unde ați mai văzut asta? Să fie mai ieftină țeapa decât un taxi pe bune?

Bucureștiul e un paradis eclectic

Unii ar zice că ce se întâmplă în București e un masacru estetic, un terci urbanistic lipsit de orice urmă de logică și bun gust. Acei unii au perfectă dreptate. Dar tocmai asta e frumusețea. Unde alt undeva mai găsești un bloc comunist lângă o clădire superbă în stil neo-românesc lângă o șaormerie lângă o cabană de lemn? Străzi uniforme și elegante au toți în Europa, e nevoie de un pic de curaj să încerci kitsch-ul. Fiecare stradă din București e ca o poezie dadaistă, în care poetul urbanist a tras la întâmplare dintr-o pălărie o clădire și a pus-o lângă precedenta fără să-i pese dacă se potrivesc sau nu, ieșindu-i la sfârșit o capodoperă căreia doar subconștientul tău poate să-i dea sens.

Băutura e ieftină, chiar și pentru săraci

Acum patru ani eram student, stăteam în cămin și trăiam cu o sută de lei pe săptămână, primiți de la ai mei bineînțeles. Mergeam în Club A, în Kulturhaus, în Revenge, Fire, Iron City și, dacă mă simțeam barosan, în Expirat. Acum, când banii nu-s o problemă și îmi permit să merg și în locuri în care simt că n-o să fac scabie, nu pot să spun că mi-a lipsit ceva, alcoolic vorbind, în perioada aia. Dacă nu îmi ajungeau mie banii de băut, alcoolul era atât de ieftin, încât sigur își permitea un tovarăș mai cu dare de mână să îmi dea beri, long drink-uri și shot-uri până la punctul de leșin. Și aici vreau să ajung. Bucureștiul îți permite luxul de a cheltui cât vrei tu. Nu există un cartel al prețurilor elitiste susținut de cluburi. Așa că fix în buricul târgului poți bea o bere la cinci lei lângă un local care ți-o vinde la 12.

Nu lăsăm chestii ca istoria să stea în calea progresului

Citește despre cum jandarmii nu gustă carnea de la Hala Matcahe aici.

Îmi plac clădirile vechi ca oricărui alt hipiot ong-ist de București. Trăiesc într-una. Și mi-ar plăcea la nebunie să le văd pe toate curățate, reabilitate și folosite la potențialul lor maxim. Dar cunoscând prea bine metoda românească de a face treburi de finețe, care presupun atenție la detalii, mai bine zic pas restaurării. Pe lângă asta, mai e și argumentul economic. Am înțeles de la un prieten arhitect că e mult mai scump procesul de restaurare (care implică consolidarea clădirii, întărirea structurii ca să o protejezi de cutremure, recondiționarea tuturor înfloriturilor), decât cel brut de a dărma tot și a reconstrui ceva nou peste. De asta îmi place în secret metoda mafiotă de a demola clădirile vechi. Din interior și pe șustache sau metoda mafiotă a lui Oprescu de a „muta” Hala Matache, acel focar de infecție, 27 de metri mai încolo. Numai în București poți să te piși pe 150 de ani de istorie în patru ore de buldozereală și apoi să te faci că plouă. Ce naiba faci dacă tu vrei să duci Bucureștiul în secolul XXI? Aștepți după autorizații și alte nimicuri birocratice sau acționezi ca un temerar?

Poți să fumezi în baruri și cluburi

Citește și Cum să drog în București, Capitolul 1 - Iarba

Mulți o să ziceți că ăsta e un lucru rău. Ca un nefumător de când mă știu ce sunt, zic și eu la fel. Fumatul e viciul cu cel mai nașpa raport cost/beneficiu și din aceste rațiuni nici nu m-am apucat. Dar asta nu înseamnă că nu cred că ar trebui să ai dreptul să fumezi, o activitate care-ți face plăcere ție, fraiere fumător, într-un loc în care oricum ai venit să te destinzi și să te simți bine. Sunt împotriva fumatului personal, dar principial, ca Ion Rațiu, sunt mult mai împotriva ideii de a interezice fumatul, chestie care s-a întâmplat peste tot în Europa civilizată. În situația de față, Bucureștiul e un loc în care libertatea triumfă magnific asupra democrației.

Pentru distracție există nișe și nișe

Acum vreo opt, zece ani și e foarte probabil să mă înșel, minoritatea metaliștilor avea acces la cele mai mișto locuri de cluburi. Mihai spunea că au dispărut. Nimic mai fals, doar am crescut noi și îi vedem acum ca pe niște păcălici cu machiaj ce sunt. (Vezi cum s-au atacat la articolul de pe VICE cu titluri ridicole). Și dacă ar fi așa cum spune Mihai și localurile pentru iubitorii de gen au dispărut, e doar din cauza hipernișării. Exact cum pe teve nu mai e un singur post cu emisiuni de gătit la care se uită toată lumea, ci sunt vreo 19 așa și iubitorii de muzică de un anumit gen s-au hipernișat până la punctul în care nu au mai făcut treaba rentabilă pentru patroni. Dar eu totuși cred că ele există. Am băut în localuri cu muzică turcească, am dat în Centrul Vechi peste rockăreală oldschool și m-am petrecut la Ghica pe deep house. Rapperi să rămână la colțul străzii, că dacă îi bagi înauntru zice lumea că s-au vândut.

E mișto

Citește și Cum să drog în București, Capitolul 2 - Boabele

Trebuie să stai o vreme în Slobozia ca să înțelegi asta.

Urmăriți-l pe Domnul Raul Gheba pe pagina lui de Facebook.