Europa trebuie să se trezească: Prea multe bărci se scufundă la Lampedusa

Corpurile imigranților înecați sunt aliniate pe insula siciliană Lampedusa. Sute de imigranți africani au murit când barca a luat foc și s-a răsturnat – unul dintre fatale accidente navale cu imigranți din ultima vreme. Fotografie de Nino Randazzo/AP.

Se estimează că numărul civililor morți în timpul naufragiului de săptămâna trecută de pe coasta Lampedusa e de cinci ori mai mare decât în cazul atacului din mall-ul Westgate din Nairobi. Și totuși, povestea morții tragice a 300 de refugiați din Eritreea care încercau să ajungă pe mica insulă italiană nu a fost acoperită de presă aproape deloc.

Sunt câteva motive evidente care ar explica asta – absența armelor, absența unui titlu de scandal despre    musulmani fundamentaliști, faptul că refugiații sunt niște fețe anonime, fără rude occidentale care să plângă după ei. Ce s-a întâmplat pe Mediterana joia trecută a fost o tragedie tăcută, dar asta nu înseamnă că nu a fost o tragedie. Mai mult de 30 000 de imigranți își riscă viața în călătoria periculoasă spre coastele Italiei în fiecare an – peste 1 100 au fost salvați luna trecută. Problema refugiaților care se supun unor astfel de riscuri în căutare de azil e una serioasă, care trebuie gestionată cât mai rapid.

De la începutul anilor 2000, un centru de recepție a imigranților funcționează în Lampedusa, o insulă mică de pe coasta Siciliei care a devenit punctul de intrare în Europa pentru imigranții din Africa de Nord. Capacitatea inițială era de 850 de persoane, dar în 2009 s-a raportat că în centru sunt aproape tot timpul cel puțin 2 000 de persoane, iar suprapopularea duce la condiții de igienă precare. Situația a culminat cu un protest al celor reținuți acolo, în urma căruia o mare parte a facilității a fost incendiată la sfârșitul lui 2011. După protest, capacitatea oficială a centrului s-a redus la 250, dar rapoartele susțin că mereu sunt cel puțin 1000 de rezidenți la Lampedusa. Plecările în masă spre insulă dinspre Africa de Nord în timpul Primăverii Arabe au îngreunat și mai mult situația.

Anul acesta, papa Francisc a vizitat locurile pentru a-și exprima condoleanțele pentru numărul tot mai mare de oameni care supraviețuiesc cu resurse atât de puține. Din păcate, în ciuda vizitei Sfinției Sale, insula a rămas invizibilă pentru majoritatea oamenilor care trăiesc bine mersi, în siguranță, în sânul Europei, deoarece știrile despre centru și despre condițiile de viață de aici sunt foarte rare. La urma urmei, agențiile media știu foarte bine că nu mulți cititori simt compasiune față de oamenii care vin peste ei ca să le fure joburile și să le exploateze sistemul de asistență socială.

Asta mi-a spus și Simona Moscarelli, expert legal al Organizației Internaționale pentru Emigrare în Roma: „Italienii au atitudini tot mai rasiste. În plină criză economică, oamenii se tem și au impresia că imigranții sunt o amenințare pentru ei și pentru standardul lor de viață…Asta din cauza ignoranței. Se tot răspândește zvonul că Italia e invadată de emigranți africani, dar nu e adevărat.”

Majoritatea imigranților africani care sosesc în Lampedusa sunt ținuți aici două sau trei zile înainte de a-și continua călătoria spre coastele italiene. Odată ajunși acolo, nu rămân în Italia. E doar o poartă spre alte părți ale continentului. Cele mai populare destinații sunt Marea Britanie, Franța și țările scandinave. Moscarelli a explicat de ce fluxul de imigranți e văzut ca o mare problemă în Italia.

„Ideea e că 30 000 de imigranți sosiți în Italia nici nu se compară cu numărul de imigranți care ajung în alte părți ale Europei,” a spus ea. „Singura chestie e că aici sosesc toți deodată. În alte părți, nu apar în grupuri atât de mari, ci vin separat.”

Problema volumului a declanșat și evenimentul trist de săptămâna trecută. Când atât de mulți oameni sunt transportați pe o barcă în condiții precare, e doar o chestiune de timp până se produce o tragedie. Barca nu era foarte departe de Lampedusa când pasagerii s-au gândit să-și ardă păturile pentru a atrage atenția că se apropie, dar flăcările au crescut foarte mult, iar imigranții au fost obligați să fugă în cealaltă parte a bărcii. Greutatea a migrat prea rapid dintr-o parte în alta și barca s-a răsturnat. Problema n-a fost temperatura apei sau impactul, ci faptul că majoritatea pasagerilor nu știau să înoate. În momentul de față, s-au raportat 155 de supraviețuitori – toți, în afară de un tunisian, sunt din Eritreea.

Potrivit spuselor lui Moscarelli, acești supraviețuitori care au reușit să ajungă pe țărmul Lampedusei au primit asistență medicală. Aproape toți și-au pierdut rudele în această tragedie și toți erau în stare de șoc. „Vineri a fost o zi de doliu în Lampedusa”, mi-a spus ea. „Rezidenții permanenți i-au primit mereu cu căldură pe imigranții din Africa de Nord și întotdeauna au făcut tot ce au putut să îi ajute. Întâmplarea tragică de săptămâna trecută i-a întristat foarte mult.”

Rezidenții permanenți din Lampedusa nu mai pot ignora această problemă. Și după evenimentele de joia trecută, nici Europa n-o mai poate ignora.

Urmăriți-o pe Nathalie pe Twitter: @NROlah

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe povești despre refugiați blocați în locuri în care nu-și doresc să trăiască:

Australia îi adăpostește pe refugiați în închisori la capătul lumii

Refugiații din Siria sunt prinși între două iaduri