FYI.

This story is over 5 years old.

18+

Frumusețe apusă

Pasărea de noapte de săptămâna asta e Rusty, o prositută care pare să aibă între 30 și 60 de ani, ochi albaștri frumoși, sâni mari, plete blonde și o față permanent încruntată.
4.9.13

Scot Sothern e un fotograf din Los Angeles și un mare fan al prostituatelor. În ultimele două decenii, Scot a fotografiat/s-a culcat cu o grămadă de prostituate din Los Angeles. Fotografiile lui au fost expuse în galerii de artă din Canada, America și Europa. Imaginile lui Scot trezesc privitorului o reacție viscerală și ridică atâtea întrebări, încât am hotărât să-i dăm lui Scot o rubrică regulată în care să ne spună povestea din spatele fotografiilor. Ideea e simplă: Luăm o imagine din arhiva lui Scot și-l rugăm să ne povestească exact ce s-a întâmplat atunci când a făcut-o. Bine ați venit la rubrica „Păsări de noapte.”

Văd o prostituată în fața Băncii Americii. Are între 30 și 60 de ani și se uită la mine ca la un pervers. E târziu și nu prea trec mașini. Trag pe dreapta și cobor geamul mașinii, dar ea păstrează distanța și se uită la mine ca și cum aș fi vreun violator maniac.

„Hei”, o interpelez. „Cum merge treaba?”

Publicitate

Are ochi albaștri frumoși, plete blonde și o față permanent încruntată. Are sâni mari și cingătoare. Vine spre mine lent, ca și cum aș mușca-o de mână dacă se apropie prea tare. „Vrei să vii cu mine?”

„Unde mergi?”

„Oriunde ai chef să te duc și-ți dau și 20 de dolari dacă mă lași să-ți fac o fotografie.”

Se uită în jur, după o mașină a poliției sau poate după o mașină mai scumpă decât a mea în care să urce. „Ok. Merg la Hollywood, la La Brea. Poți să-mi dai 30 de dolari?”

„Pot. Ai o cameră în care să facem fotografiile?”

„Nu. Da. Nu. Ok.”

„Hai atunci.”

Trage de mânerul portierei, dar e încuiată. Îi deschid, dar trage la momentul nepotrivit și e tot încuiată. Am apăsat de vreo două ori pe buton, acum nici nu mai știu dacă mașina e încuiată sau descuiată. Deja e jenant. Până la urmă, mai apăs o dată și reușește să urce. Se face verde la semafor și traversez bulevardul Sunset, apoi urc pe Vine.

„Ce faci? De ce ai făcut asta? Nu e pe-aici drumul.”

„Merg spre bulevardul Hollywood.”

„Hollywood nu e pe-acolo. E în cealaltă parte.”

„Nu e pe-acolo. E pe-aici, ai încredere în mine.”

„Tata m-a învățat să n-am niciodată încredere în cineva care îmi spune 'ai încredere în mine', iar tu mergi în direcția greșită.”

„Nu, îți promit. Hollywood e următoarea stradă după semaforul ăsta, așteaptă un minut. Cum te cheamă?”

„Rusty. Sunt stresată, să știi. Nu știu unde mă duci.”

E beznă afară, dar se pot vedea stelele de pe trotuar. Am și uitat ce era aici acum 40 de ani. Semaforul se face verde, dar trag pe dreapta ca s-o liniștesc: „Uite, pe semnul de circulație scrie bulevardul Hollywood. Și mai sus e clădirea Capitol Records.”

Publicitate

„Ok, poate că scrie Hollywood, dar asta nu înseamnă că am greșit.”

„Absolut. Nu greșisei, cunoșteai alt drum.”

Fac stânga pe Hollywood și îmi spune: „Nu e bine pe-aici, eu merg la La Brea.”

„Spre încolo merg și eu. Mergem spre vest.”

Rusty se uită împrejur. Bulevardul are un farmec rustic. Trec pe lângă Cave, barul vopsit în culori primare care e acolo de când lumea. Rusty respiră adânc și se așează confortabil în scaun. „A, da. Pe-aici recunosc drumul.”

Mergem pe linia de autobuz și Rusty se relaxează tot mai tare. „Am lucrat în câteva locuri din astea prin Arizona, dar s-au dus vremurile alea. Am dansat într-un loc numit B and B, de la boobs și butts (țâțe și funduri). Dansam pe cântecul ăla, dacă-l știi, If you had a beautiful body would you hold it against me? Dar erau alte vremuri.”

Apoi tace și ne uităm amândoi la luminile de pe străzi. Mă întreabă dacă sunt fotograf profesionist și-i spun că da. Vrea să știe dacă fotografiez vedete din filme și îi spun că nu. Îmi spune că înainte își făcea fotografii singură, dar a renunțat. Îmi spune că era atât de sexi pe vremuri, încât îi putea provoca erecție până și unui bețiv căzut în șanț, dar acum nimeni n-o mai vrea.

„Ai ochi frumoși”, îi zic.

Rusty îmi spune să fac dreapta pe La Brea și apoi iar la dreapta pe Yucca. Îmi spune că aici locuiește, în motelul de pe dreapta, așa că îmi caut un loc de parcare. La colțul următor dăm peste un Cadillac din care iese o altă prostituată. Stă proptită în fața farurilor mele ca un superstar, în timp ce Cadillacul pleacă. E sexy ca o gagică dintr-un videoclip rock. E tânără și înaltă, îmbrăcată în lycra și un alt material lucios. Se uită la mine și la pasagera mea, zâmbește, îmi face cu ochiul și pleacă legănându-și fundul în semn de rămas-bun. Mă uit la Rusty, dar ea nu mă privește în ochi. Parchez și intrăm.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Anterior: La est de tărâmul promis