FYI.

This story is over 5 years old.

18+

​Voluntarii care satisfac manual persoanele cu dizabilități

Persoanele cu dizabilități au aceleași nevoi emoționale și sexuale ca restul lumii, dar de obicei le sunt neglijate.
5.2.15

Hand Angels îl transportă pe Andy din scaunul cu rotile în pat (Fotografii din arhiva Hand Angels)

Andy e un pacient care suferă de distrofie musculară și locuiește cu părinții în sudul Taiwanului. Din cauza dizabilității fizice severe, Andy n-a putut merge la școală și a fost educat acasă. Cum n-a reușit niciodată să iasă singur din casă, viața lui socială și cea sentimentală au avut și ele de suferit.

Când membrii ONG-ul taiwanez Hand Angel – o organizație care promovează drepturile sexuale ale persoanelor cu dizabilități – au vorbit cu Andy prima oară, au realizat că acesta nu putuse avea cu nimeni o conversație sinceră despre sexualitatea lui. Iar asta nu e prea sănătos, mai ales când ești un tânăr gay care nu vrea să vorbească cu părinții despre sentimentele lui.

Publicitate

Așadar, pe parcursul a câteva luni, reprezentanții ONG-ului l-au consiliat pe Andy online și l-au ajutat să-și înțeleagă sexualitatea și locul în lume. Apoi l-au scos din casă și l-au dus la un motel să primească un hand job.

Taiwanul – recunoscut oficial drept Republica China – are unul dintre cele mai bune sisteme de sănătate din lume; cei aproximativ un milion de cetățeni cu dizabilități primesc servicii medicale de excepție, de la terapie pe termen lung până la medicamente naturale tradiționale. Totuși, sistemul nu le oferă ajutor în chestiuni mai intime, și anume: orgasme.

Din acest motiv, un grup de asistenți sociali și voluntari au înființat Hand Angel, un ONG care oferă handjob-uri persoanelor cu dizabilități. Membrii spun că munca lor îi ajută pe oameni să conștientizeze că persoanele cu dizabilități sunt adesea desexualizate, deși corpurile lor au aceleași nevoi ca ale tuturor celorlalți.

În Olanda, sistemul național de sănătate le oferă persoanelor cu dizabilități fonduri pentru ca acestea să plătească pentru servicii sexuale de 12 ori pe an. În Taiwan însă, sexul rămâne un tabu, iar unii budiști sunt de părere că persoanele cu dizabilități plătesc pentru faptele rele făcute în viața anterioară. Ceea ce înseamnă că situația nu e deloc roz pentru cei ca Andy.

„Nu le pot spune părinților că am dorințe sexuale și nici că sunt gay", mi-a spus el. „Familia mea mă sufocă cu grija și îmi sabotează orice șansă la o relație romantică."

Publicitate

Vincent, fondatorul Hand Angel, în vârstă de 50 de ani, și-a pierdut picioarele din cauza poliomielitei și spune că dizabilitatea lui îl ajută să empatizeze mai bine cu nevoile aplicanților, fără să le plângă de milă, cum fac majoritatea oamenilor. El a accentuat că „persoanele cu dizabilități au aceleași nevoi fizice și emoționale ca și restul oamenilor și au dreptul să și le urmeze."

Pentru a hotărî cine are dreptul la serviciile ONG-ului, Hand Angel stabilește mai întâi gradul de dizabilitate al persoanei. Persoana trebuie să aibă o dizabilitate fizică recunoscută oficial de guvern, dar nu poate avea probleme mentale. După ce s-a stabilit asta, serviciile primite sunt gratuite, dar fiecare aplicant poate primi doar trei sesiuni de stimulare sexuală.

Voluntarii – un grup de zece persoane care masturbează pacienții – vin din medii diverse; unii sunt gay, alții sunt hetero, unii au dizabilități, alții sunt studenți, unii sunt asistenți sociali și alții lucrează în media. Mi s-a explicat că acești voluntari își folosesc mâinile doar pentru chestii senzuale - adică îmbrățișările, mângâierile și săruturile pe față sunt OK, dar nu se întâmplă nimic care presupune penetrare, cum ar fi jocul cu degetele, sexul oral, vaginal sau anal.

Mîinile voluntarilor Hand Angel

Când Hand Angel l-a dus pe Andy la motel, voluntarul l-a mângâiat cu atenție pe tot corpul și l-a masturbat. Acesta a descris actul intim ca fiind atât de intens încât, pentru un minut, a crezut că s-a îndrăgostit. Bineînțeles, a știut că e ceva temporar, dar experiența i-a oferit o conexiune emoțională pe care n-o mai simțise niciodată.

Asta e misiunea Hand Angel: nu doar furnizarea de servicii sexuale, ci și realizarea unei transformări sociale și emoționale a aplicanților.

Publicitate

„Andy era foarte introvertit înainte și nu știa cum să interacționeze cu oamenii", a spus Vincent. „Dar după luni de zile de discuții online, am observat că ceva s-a schimbat în el. Când grupul nostru a fost criticat în media, Andy s-a alăturat dezbaterilor publice și le-a oferit argumente pro criticilor de pe internet."

În Taiwan, unde discuțiile despre sexualitate sunt restricționate de codul moral strict, multă lume ia în derâdere organizația Hand Angel. Oamenii comentează pe internet chestii de genul: „Nu au și îngerii gurii?" sau „Sunt retardat, pot aplica și eu?"

Negativitatea s-a manifestat și la nivel oficial. Secretarul Executiv al Alianței de Servicii Sociale din Taipei, Yi-Ting Hu, a comentat despre ONG: „Părerea mea e că nu ar trebui să aducem în discuție sexualitatea persoanelor cu dizabilități ca o problemă independentă. Există probleme mult mai importante și urgente de care ar trebui să ne ocupăm. Dacă le promovăm drepturile sexuale, nu e și asta o formă de discriminare?"

Desigur, acest gen de declarații dovedesc că e nevoie de organizații precum Hand Angel; să sugerezi că promovarea drepturilor sexuale ale unei persoane cu dizabilități e o formă de discriminare e arogant și total bizar – în ce fel e discriminator să primești un handjob la care ai consimțit?

Andy a rezumat astfel: „N-am simțit deloc că sunt demn de milă. Procesul a fost plin de respect și egalitate. Poate că societatea îl consideră controversat, dar și noi avem dorințe la fel ca toți ceilalți. Întrebați-vă, înainte să judecați: Oare am nevoie de consimțământul părinților înainte de a face sex?"

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai multe pe VICE:
M-am certat cu cea mai homofobă rapperiță din toate timpurile Am primit masaj de la o femeie care și-a frecat corpul gol de al meu Freacă bine