Internetul e o mare fabrică de minciuni

Internetul e un loc dubios uneori. (Foto via)

Viralul lunii noiembrie a fost De ce iau decizii proaste sau gânduri despre sărăcie, o postare de blog pe platforma Kinja a lui Gawker care încearcă să explice procesul de gândire al oamenilor care trăiesc în sărăcie lucie. E un eseu haotic, dar înduioșător care atinge anumite aspecte ale sărăciei ce nu sunt luate în seamă de obicei:

„Nu ne vom simți niciodată plini de speranță. N-o să ne putem lua vacanță niciodată. Niciodată. Știm că faptul că suntem săraci ne garantează că niciodată n-o să scăpăm de sărăcie. Din cauza asta nu suntem motivați să evoluăm. Nu aplicăm pentru joburi pentru că știm că nu ne putem permite să arătăm decent cât să le primim."

Autoarea, Linda Walther Tirado, a înființat o pagină de crowdfunding după ce traficul la postarea ei a explodat. A strâns peste 60 000 de dolari – cât să poată să renunțe la unul dintre joburile ei, să-și repare dinții (care, spunea ea, erau un obstacol în calea obținerii unei slujbe decente), să scrie o carte sau să construiască o organizație care să ajute oamenii săraci.

Doar că Linda, oricât de grea ar fi viața ei, nu e prinsă dintotdeauna într-un labirint al deznădejdii, așa cum s-ar putea deduce din eseul ei. A absolvit cursurile unei școli private, a lucrat în politică și a început facultatea de mai multe ori, fără să o termine. Postarea ei are acum dedesubt un disclaimer care spune așa: „Nu toată postarea asta e despre mine. De asta am spus că sunt observații de-ale mele. Și textul ăsta nu spune totul despre mine: de aceea am specificat că sunt observații aleatorii și nu complete."

Pe pagina ei de GoFundMe mai susține că ar trebui să înțelegem că „textul a fost scos din context, că n-am vrut niciodată să spun că mi se întâmplă toate lucrurile astea chiar acum sau că mă aflu în continuare într-o situație atât de proastă." Nu e foarte clar ce vrea să spună sau ce elemente din eseu sunt despre ea, dar ciudățenia disclaimerului afișat mai târziu și faptele omise au făcut cel puțin un scriitor să o acuze pe Linda că a produs „o ficțiune pe tematica sărăciei".

Indiferent de cât de adevărat sau nu e eseul Lindei, rezumatul articolului folosit pentru promovarea acestuia pe Facebook (O femeie săracă scrie absolut superb despre iadul în care trăiește!) nu prea mai e valabil dacă îl analizezi îndeaproape, așa cum se întâmplă cu multe povești care ajung virale pe internet. De multe ori, oamenii împărtășesc cu entuziasm o grămadă de minciuni pe rețelele sociale, fără să le analizeze prea mult.

O poveste despre cum sunt oamenii de căcat în avion care a generat mult trafic pe BuzzFeed, până când tipul care a scris-o a recunoscut că era o farsă.

Dacă vă uitați în newsfeed-ul vostru de Facebook, aveți mari șanse să găsiți o grămadă de jumătăți de adevăr, conspirații și farse de doi lei amestecate printre linkuri cu știri adevărate. În ultima lună, am dat peste un articol despre chinezi care mănâncă supă de fetus uman (bazată pe un vechi zvon rasist), o poveste despre cum fostul președinte liberian Charles Taylor a fost agent CIA (asta a fost publicată de Boston Globe, dar apoi a fost retrasă de pe site) și o poveste despre o chelneriță lesbiană care a lucrat în Marină și care a luat țeapă de la un cuplu homofob (cuplul susține acum că i-a dat chiar un bacșiș imens și nu se știe cine minte și cine nu).

Cu excepția ultimei povești, utilizatorilor de internet le-ar fi fost foarte ușor să caute pe Google și să afle că ce doreau să posteze e o minciună. Ăsta e avantajul internetului: informația îți e disponibilă chiar la vârful degetelor. Îți ia două secunde să cauți povestea pe care vrei s-o postezi pe internet și să afli că Daily Currant e un site de satiră proastă sau că nu există Abortionplex sau că declarațiile juridice prin care ameninți Facebook-ul nu ajută la nimic - și totuși, până și jurnaliștii pun botul la astfel de prostii.

Problema e că poți privi internetul ca pe o colecție de ciudățenii pe care trebuie să le curatoriezi – unele s-ar putea să fie mai adevărate decât altele, dar cel mai important e dacă îți plac sau le urăști destul de tare cât să le postezi pe wall-ul tău. Oricum adevărul obiectiv e un mit, nu-i așa? Nu ai niciun motiv să verifici totul și nici n-ai timp oricum, din moment ce tot ceea să faci e să dai click pe butonul Like și să trimiți informația mai departe pe internet. Și așa se nasc virale precum citatul fals al lui Martin Luther King de acum doi ani.

Nu e ceva de neiertat să postezi informații false, dar atunci când se întâmplă de nu știu câte ori la scară largă, tot internetul e populat de mituri și zvonuri pe jumătate adevărate și e tot mai greu să discerni adevărul printre atâtea prostii. De exemplu, e chiar dificil să afli ce a spus cu adevărat Martin Luther King. Și fenomenul ăsta are loc pentru că oamenii au tendința să împărtășească cu alții orice îi atinge într-un anumit moment, fără să verifice dacă nu cumva conținutul materialului e plin de minciuni.

Un alt exemplu de viral prost care a păcălit o grămadă de lume.

Probabil ați întâlnit postări de la ViralNova – site-ul, creat și condus de un antreprenor care și-a făcut carieră din repostarea de materiale de pe tot internetul și redenumirea lor cu titluri penale care atrag atenția oamenilor. Ceva de genul „Abia am reușit să mă uit la toată seria asta de fotografii…pe la jumătate mi s-a făcut rău, dar nu m-am putut opri…Incredibil!" La fel ca alte site-uri similare care distribuie povești virale, precum BuzzFeed sau UpWorthy, ViralNova postează doar materiale incredibile, care îți fac mintea să stea în loc sau te dau pe spate sau te fac să leșini. Ideea e să îți provoace emoții, spune Oliver Burkeman de la The Guardian. Burkeman spune că în mare parte, site-ul conține farse adaptate după scrisori-în-lanț, cum e scrisoarea asta despre un câine al cărui proprietar a trebuit să renunțe la el înainte să plece la luptă în Irak.

ViralNova nu dă doi bani pe adevăr. „Nu suntem o sursă de știri, nu suntem jurnaliști profesioniști și nu ne pasă," spune secția de About a site-ului. Nici oamenilor care dau share la poveștile lor mincinoase nu le pasă. Ca să aduci trafic pe site, trebuie doar să le smulgi oamenilor emoții, să le satisfaci apetitul pentru senzațional. Dar, după cum a scris Wall Street Journal într-un articol despre Neetzan Zimmerman: „Adevărul ucide viralitatea unui material și reduce traficul. Și viceversa: viralitatea ucide adevărul."

Un raport șocant care ar fi putut fi desființat rapid, în câteva minute de cercetare pe internet. Dar a devenit viral.

Iată încă un exemplu: Acum câteva luni, câțiva oameni din lista mea de Facebook s-au alarmat din cauza unei știri despre Gilberton, Pennsylvania, un orășel care era ținut ostatic de către poliție, care era și șeful unei miliții de extremă dreaptă. Cică presa nu scria despre subiect, dar bieții locuitori cereau ajutorul oamenilor pentru a propaga povestea lor pe internet.

Nimic din toate astea nu era adevărat. Singurul polițist din oraș, Mark Kessler, a făcut niște videoclipuri în care îl bălăcărea pe Obama, așa că a fost suspendat de către consiliul orașului Gilberton pentru comportament indecent, iar suporterii lui Kessler au reacționat prin organizarea unui marș pentru dreptul de a purta armă. Dar această versiune a dramei din micul orășel nu era destul de dramatică pentru internet, așa că i s-au adăugat detalii luate de pe un site cu teorii ale conspirației și a fost publicat pe niște bloguri semi-serioase care au reușit să păcălească oamenii ușor creduli. Toate articolele umflate despre asediul fals din Gilberton încă pot fi găsite pe net. Oamenii o să dea peste ele de mai multe ori și o să le împărtășească în continuare cu alții, propagând minciuna la nesfârșit.

Nu prea există o soluție pentru fenomenul ăsta. Facebook ar putea adăuga un buton de genul „raportați drept poveste falsă", dar acesta ar putea fi abuzat, la fel ca și butonul de report. Bloggerii și editorii ar putea verifica mai atent sursele de informații, dar nici măcar jurnaliștii serioși nu fac asta uneori, așa că nu-i poți cere unui site ca StrugglingWebsite.org să se asigure că tot ce publică e 100% real. Ar trebui să fim cu toții mai sceptici în legătură cu materialele pe care le găsim pe internet zi de zi, ceea ce înseamnă că ar trebui să presupunem că totul e o minciună până nu verificăm mai multe surse sigure și serioase. Când ceva pare atât de incredibil și surprinzător încât n-are cum să fie adevărat, probabil că nu e.

Urmăriți-l pe Harry pe Twitter: @HCheadle

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe:
Frica de cenzură pe Internet, în 2015, ne arată cât de naivi suntem
Consecințele îngrozitoare ale dependenței tale de internet
Vedetele de videochat te învață cum să fii anonim pe internet
Certurile pe internet sunt la fel de penibile ca bătăile de stradă