Cinci motive pentru care nu cred scenariul mediatic cu avionul picat în Apuseni

Sursa foto: libertatea.ro

Dacă ai deschis orice canal mass-media azi, ai aflat despre accidentul oribil din munţii Apuseni în care un avion care transporta cinci medici care duceau să preleveze nişte organe pentru transplant a aterizat forţat în zona muntoasă dintre judeţele Cluj şi Alba. În accident au murit o studentă la Medicină şi pilotul Adrian Iovan, ceea ce este tragic.

Din păcate cam asta e toată partea coerentă a ştirilor despre acest subiect. Pe lângă informaţiile astea sunt sigur c-ai auzit ba că jandarmii montani s-au pierdut în munţi, ba că nişte ţărani i-au salvat pe cei cinci oameni care încă mai trăiau după accident, ba c-a fost prăbuşire şi nu aterizare forţată şi o mie de alte chestii care au fost mai mult sau mai puţin preluate pe nerăsuflate de fiecare instituţie media ca să dea breaking news-ul.

Ei bine, eu m-am cam săturat de mizeria care se formează la astfel de evenimente și de ipocrizia generală din România, aşa c-am făcut o listă cu lucrurile care mi s-au părut cele mai iritante în ultimele două zile la prezentarea accidentului din Apuseni.

1. S-AU TREZIT TOŢI PESTE NOAPTE CĂ-S ORIBILE SERVICIILE DE URGENŢĂ ÎN ROMÂNIA

Serios? După ce în fiecare iarnă vedem că mor oamenii înzăpeziţi în sate şi în fiecare primăvară plângem pe coloana sonoră de vioară a echipei de montaj de la PRO TV, când aflăm cum s-au înecat pensionarii în viitură, ne mirăm că n-au fost găsiţi nişte oameni care au picat într-o zonă montană nu foarte circulată, noaptea, în pădure, pe ceaţă, fără un emiţător GPS timp de şase ore?

Nu ştiu câţi dintre voi aţi fost pe munte, dar chiar şi în zone mai circulate precum Valea Prahovei, nu ai mereu semnal, pentru că nu se pot monta celule peste tot p-acolo din cauza condiţiilor de relief şi a condiţiilor meteo. După cum spune articolul ăsta, o celulă nu are o rază mai mare de 600-700 de metri, deci cam ală e nivelul la care-ţi poate aproxima cineva poziţia doar după telefon, dacă nu eşti într-o zonă foarte populată. Acest lucru a fost confirmat şi de cei de la Serviciul pentru Telecomunicaţii Speciale. O să zici că tu ai GPS pe smartphone, că-l foloseşti mereu. Ei bine, tu foloseşti GPS-ul ăla doar prin net şi, după cum explică şi cei de la OpenStreetMap România, nu îţi foloseşte la nimic smartphone-ul într-o astfel de situaţie. Singurul mod în care ai fi găsit, ar fi dacă ţi-ai activa un serviciu care e considerat ilegal în UE, prin care să te urmărească constant compania de telefonie.

2. UN ZBOR NORMAL NU S-AR FI FĂCUT PE ASTFEL DE CONDIŢII METEO

Aici e un subiect delicat, în care trebuie să pui în balanţă viaţa unor oameni, deci orice ai alege iese rău. Pe de altă parte, un cinic sau un pragmatic ar face uşor alegerea între viaţa persoanelor pentru care urmau să fie prelevate organele şi vieţile celor şapte oameni din avion. Din păcate, cei implicaţi în zbor şi-au asumat riscurile.

Prognoza meteo de ieri dădea precipitaţii grele în zona Apusenilor. După cum explică și pilotul Lucian Mîndruţă, nu se fac astfel de operaţiuni cu un avion mai bătrân ca Iliescu, când ştii că vine un front de vreme rea. Am înţeles şi că avionul a avut probleme la inspecţia tehnică. Deci cineva a luat o decizie proastă şi pentru ea au plătit şapte oameni.

3. FILMUL EROISMULUI LUI IOVAN NU MĂ IMPRESIONEAZĂ

Poate că sunt rece, poate că sunt greu de impresionat, dar recunosc că mi se pare că scârţâie pe alocuri filmul pe care l-au construit jurnaliştii, în care Iovan ar fi salvat avionul de prăbuşire aterizând forţat.

După cum a declarat copilotul lui din acest zbor,  Răzvan Petrescu, Iovan ar fi coborât mult prea jos cu avionul, pentru că nu avea vizibilitate din cauza ceţii şi a observat că se formase gheaţă pe aripa avionului. Totuşi, coborârea ar fi fost prea mare şi avionul s-a agăţat de vârful unui brad. Deci cumva, după informaţiile actuale, pare că Iovan a aterizat forţat avionul, după ce tot el era să-l prăbuşească.

4. NICI IDEEA SACRIFICIULUI NU MI SE PARE FOARTE VIABILĂ

Am văzut că circulă pe net ideea că Iovan ar fi putut să se catapulteze din acel avion şi să se salveze cu un buton, dar a ales să stea la manşă, ca să salveze medicii.

Avioanele de pasageri, fie şi unele mici, nu folosesc scaune ejectabile, pentru că, la fel ca în cazul celor militare, sistemul implică o catapultare a scaunului cu o formă de explozibil, ceea ce de obicei avariază avionul lăsat în urmă. Asta nu e o problemă pentru un jet militar cu un singur pilot, dar la alea de pasageri nu prea e ok să te joci cu explozibilii.

5. DESPRE MORŢI NU MAI VREAU S-AUD DE BINE

Am senzaţia că este o chestie specifică celor care au crescut în comunism. Când moare cineva, oricât l-ar fi urât toată lumea cât era în viaţă, se zice numai de bine de el după moarte.

Adrian Iovan i-a zburat capul unui om cu o puşcă de vânătoare de calibrul 18,5 mm. E adevărat că tipul era un hoţ care-i intrase-n casă, dar nu suntem în SUA unde legea-ţi dă dreptul să ucizi pe oricine e pe proprietatea ta ilegal. Naibii, l-au recunoscut p-ăla doar după amprente, că nu-i mai rămăsese nimic din faţă. Şi după ce-a scăpat basma curată, nu i-a confiscat nimeni armele şi a apucat să omoare și câinele uneia la câţiva ani după aia, tot cu puşca de vânătoare. Nu ştiu cât de ok e cineva care face lucruri de genul ăsta. Nu ştiu cât de ok e să prezinţi pe cineva de genul ăsta ca erou acum, doar pentru că a avut o reacţie perfect umană, de a-şi salva singur viaţa încercând să aterizeze avionul în care era. Dar ştiu că așa faci nişte audienţe ale naibii de mari. Să înceapă coloana sonoră cu muzică de vioară.