Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
Știri

Ne-am întâlnit cu refugiații sirieni persecutați de guvernul Egiptului

După ce au pierdut tot ce aveau în Siria, refugiații sirieni și-au pierdut și șansa la o viață nouă în Egipt.

de Eleonora Vio
07 Noiembrie 2013, 2:01pm

Având în vedere că țara le e sfâșiată de un război civil îngrozitor, e inevitabil ca sirienii să nu fugă din ea. E de înțeles că unii își caută adăpost în Egipt, o țară cu puternici legături cu Siria, unde traiul e mai ușor ca în Iordan, Turcia și Liban. Dar ce e mai greu de înțeles e schimbarea bruscă de atitudine în politica egipteană față de refugiații sirieni.

Primiți cu brațele deschise înainte de căderea lui Mohamed Morsi, refugiații sirieni sunt acum țintele celei mai recente vânătoare de vrăjitoare a armatei egiptene. În afară de Frăția Musulmană și de suporterii lui Morsi, societatea egipteană începe să se întoarcă împotriva refugiaților și un număr tot mai mare de sirieni iau o decizie periculoasă – de a traversa Mediterna ilegal, în căutare de țărmuri mai prietenoase.

Potrivit ultimelor cifre UNCHR, în Egipt sunt înregistrați 123 229 de refugiați sirieni. În iulie, guvernul egiptean a spus că în țară exsitau aproape 300 000 de sirieni, dintre care 45 de procente au vârsta sub 18 ani. E greu destabilit o cifră. Pentru că niciun raport nu ține cont de refugiații sirieni din ultimele trei luni sau de sirienii-palestinieni, ale căror cazuri nu țin de mandatul UNHCR.

Până pe 30 iunie, majoritatea refugiaților sirieni o duceau mai bine în Egipt decât în taberele aglomerate din Liban și Iordan. Guvernul lui Morsi a încercat să susțină refugiații sirieni: le-a oferit vize de rezidență, i-a ajutat să-și găsească de lucru și le-a permis copiilor sirieni să se înscrie în școli. Dar atunci când armata – susținută de milioane de egipteni – l-a doborât pe Morsi, asistența guvernului pentru sirieni a încetat. Pe 8 iulie, guvernul a declarat că sirienii trebuie să obțină o viză și o aprobare de securitate înainte să intre în țară.

Un efect secundar al acestei decizii e că refugiații din Siria care sosesc în Egip sunt întâmpinați acum cu suspiciune și violență și sunt discriminați. Un tată sirian al doi copii, pe numele său Thair, spune că de la 30 iunie încoace, egiptenii care i-au observat accentul sirian au răspândit zvonuri că e afiliat cu Frăția Musulmană, care e văzută acum ca inamic al statului. Acuzați că susțin Frăția, sirienii și palestinienii sunt victimele unor atacuri verbale și fizice sistematice, potrivit lui Marwa Hesham de la UNHCR. Mulți sirieni și-au pierdut joburile și afacerile deținute de sirieni au fost distruse în Cairo și Damietta.


Barcă de refugiați interceptată pe coasta Alexandriei în octombrie (Fotografie de Refugee Solidarity Movement)

Traumatizați de un trecut pe care ar vrea să-l uite și de un prezent de cae se tem, tot mai mulți refugiați sirieni pleacă cu bărcile spre Europa. Dar se confruntă cu niște riscuri și sunt exploatați de agenții de turism și șmecheri care le promit că le aranjează ei călătoria.

La începutul lui octombrie, Sukher – mama siriană a trei fetițe – a fost la o agenție de turism din Alexandria pentru a ridica actele de călătorie pe care le credea legale. Sukher și familia ei plănuiau să se întâlnească cu rudele lor din Europa, unde Sukher spera să-și poată trata fiica bolnavă. Când a sosit la agenție cu fiicele ei și valizele pregătite, Sukher s-a întâlnit cu alte 170 de persoane, în principal refugiați sirieni și palestinieni, care așteptau și ei documentele. Dar când au intrat în clădire, au fost întâmpinați de un grup de bărbați înarmați cu cuțite. Li s-au luat toate posesiunile, după care au fost înghesuiți pe patru bărci mici și, după câteva minute, au fost mutați pe o barcă mai mare. Nu era destul de mare; barca avea capacitatea maximă de 50 de pasageri. După cinci minute, s-a dat alarma: barca, scârțâind sub greutate celor 170 de refugiați, se scufunda. Doisprezece pasageri s-au înecat, iar 35 au dispărut. Optsprezece dintre acei 35 sunt copii.

Sukher nu știe să înoate și nici fetele ei nu știu. Și-a pus o vestă de salvare și le-a ținut în jurul ei pe fete, ajutându-le să plutească. Când refugiații au fost salvați după ce au stat cinci ore în apă, fetele lui Sukher lipseau.

M-am întâlnit cu Sukher la patru zile după naufragiu, într-o secție aglomerată de poliție unde e deținută în Alexandria. Refugiații care sunt prinși încercând să traverseze Mediterana ilegal sunt arestați și duși în închisori din Alexandria și Delta Nilului. UNHCR spune că 946 de sirieni au fost arestați în timp ce încercau să traverseze marea spre Europa, iar 724 sunt în detenție, dintre care 200 au sub 18 ani. Refugiații sunt acuzați inițial că încearcă să părăsească țara ilegal, dar procurorul public renunță rapid la această acuzație, cu o singură condiție: ca refugiații să accepte un viitor nesigur într-un mediu de detenție cvasi-legal și ostil.


Purtătoarea de cuvânt a Mișcării de Solidaritate cu Refugiații, Mahienour Al-Massry (Fotografie de Norman Halim)

„Procurorul public spune că refugiații trebuie ținuți în custodie de Agenția Națională de Securitate a Egiptului”, spune Mahienour al-Massry, purtătoarea de cuvânt a Mișcării de Solidaritate cu Refugiații. „Victimele siriene și palestiniene  - care, conform legilor bizare ale Egiptului – nu sunt infractori – sunt deținuți pe termen lung fără să fie acuzați și fără proces.” După ce sute de protestatari pro-Morsi au murit în timpul ultimelor proteste, guvernul a anunțat stare de urgență, în timpul căreia detenția fără proces e tehnic legală. În orice caz, se pare că legea e folosită împotriva unor oameni care nu erau ținta ei când a fost concepută.

Deținuți pe termen nedefinit, fără să fie infractori, dar fără să aibă voie să plece, refugiații trăiesc în condiții inumane în închisorile egiptene, am aflat de la Taher Mukhtar, un doctor care lucrează cu unii dintre refugiații deținuți. Până la 60 de bărbați sunt înghesuiți în celule mici, în timp ce femeile și copiii stau pe niște coridoare împuțite pentru că nu mai există celule libere. Bărbații nu au pături sau saltele și trebuie să doarmă cu rândul pentru că nu e destul spațiu cât să se întindă toți pe jos deodată; nu au voie să folosească băile fără ordine clare de la paznici. Unii bărbați au spus că au trebuit să-i mituiască pe paznici ca să folosească toaleta.

Podelele sunt acoperite de apă murdară; mulți refugiați sirieni au contractat infecții în celulele aglomerate, netratați și fără șansa de a putea opri răspândirea bolii. Peste tot sunt păduchi și purici, depresie și disperare.

Există o singură scăpare. Refugiații pot alege să fie deportați înapoi în Siria, Liban sau Turcia. Un băiat minor, pe care să fie deportat înapoi în Siria, mi-a spus că e îngrozit de întoarcere. Cei din familia lui sunt membri binecunoscuți ai opoziției sunite, dar el urma să fie trimis în Latakia, una dintre fortărețele alawite ale lui Bashar al-Assad. Această practică e ilegală conform legilor umanitare internaționale. Amnesty International a atras atenția asupra acestei probleme într-un raport eliberat săptămâna trecută. „Trimiterea refugiaților înapoi într-o zonă de conflict sângeroasă reprezintă o încălcare gravă a legii internaționale”, a spus Sherif Elsayed Ali, reprezentantul Amnesty care se ocupă de departamentul Refugiați și Drepturile Imigranților. „Refugiaților care au fugit riscă să le fie încălcate drepturile.”


Palestinianul-sirian Amr Delool pe coasta Alexandriei în octombrie

Autoritățile egiptene joacă u joc murdar, iar refugiații Siriei plătesc prețul lui. Confruntați cu îngrijorarea Europei în legătură cu imigrația ilegală de dincolo de Mediterana, guvernul interimar al lui al-Sisi declară că e foarte hotărât să împiedice bărcile cu refugiați să ancoreze pe țărmurile Europei de sud. Prin interceptarea bărcilor de pe coasta egipteană și deținerea refugiaților cu ajutorul stării de urgență, guvernul arată că se ține de promisiune. În același timp, îi acuză pe refugiații sirieni că sunt aliați cu Frăția și implementează politici care să-i împiedice pe sirieni să se stabilească în Egipt. Acțiunile lui sunt unul dintre motivele care îi obligă pe sirieni să traverseze marea ilegal.

Mohamed, un refugiat sirian care a avut mai multe încercări de a traversa Mediterana ilegal, știe lucrul ăsta. A fost deținut și i s-a luat pașaportul, dar a evadat din stația de poliție unde era ținut. În timp ce așteaptă un telefon de la un traficat care i-a oferit un loc pe barcă spre Europa, reflectă asupra stării refugiaților sirieni în Egipt.

„Am pierdut totul în Siria și apoi în Egipt, țara care m-a primit,” spune Mohamed. „Știu că s-ar putea să mor, dar chiar dacă există o mică șansă să obțin o viață mai bună pentru mine și copiii mei, merită riscul. Tot ce mi-a rămas e marea.”

Urmăriți-o pe Eleonora pe Twitter: @elegiovio

Traducere: Oana Maria Zaharia

Tagged:
Siria
Alexandria
egipto
morti
Vice Blog
Barca
inechi
discriminare
refugiati
refugiati sirieni