Monştrii de carton îţi mănâncă viciile

FYI.

This story is over 5 years old.

Film

Monştrii de carton îţi mănâncă viciile

Dacă n-ai apucat încă să vezi scurtmetrajul Waste, uite ţi-am pregătit o surpriză, care nu-i o poantă proastă de 1 aprilie: îl poţi vedea acum!
1.4.13

UPDATE: Dacă n-ai apucat încă să vezi scurtmetrajul Waste, cei de la Studioset ţi-au pregătit o surpriză, care nu-i o poantă proastă de 1 aprilie: ei au lansat azi filmul pe net. Uită-te la videoul de mai jos ca să te bucuri de un scurtmetraj tare şi să-ţi imaginezi ce monştrii dubioşi molfăie viciile tale, risipitorule.

Anton Groves este un regizor pe jumătate britanic, pe jumătate român, care a produs mai multe scurtmetraje. Waste este cea mai nouă creaţie a sa şi a fratelui său Damian (echipa WeAreOm), produsă de Studioset. A fost proiectată la ediţia de anul ăsta a ShortsUP. E un film care îmbină actorii din lumea reală cu nişte monştri de hârtie animaţi, care apar prin toate cotloanele vieţii cotidiene. La monştri au lucrat artişii Suzana Dan, Andy Luke „Sinboy”, Damian Groves şi Iulia Tomescu. Deşi filmările au durat doar cinci zile, realizarea filmului a durat încă două luni, pentru că au vrut să aibă o coloană sonoră cu un sunet garaj, aşa c-au apelat la punkerii de la The Nuggers şi la Sillyconductor pentru sunetele monştrilor.

VICE: Ce e ăla un waster?

Anton Groves: În engleză cuvântul are două semnificaţii. E termenul convenţional pentru o persoană care face risipă, fie ea de electricitate, timp sau efort. În limbajul colocvial e folosit când te referi la cineva care se face praf des de la alcool, verde sau orice alt fel de droguri teribile.

Publicitate

Cum a ajuns asta tema filmului tău?

Mai întâi am obserbat că la finalul programului toată lăsa luminile, calculatoarele şi căldura pornite în studio. Pe urmă am văzut că şi alţi prieteni şi cunoscuţi erau la fel de risipitori. Asta ne-a inspirat să facem un personaj care să fie exagerat din punctul ăsta de vedere. Apoi ideea clasică de a avea „un monstru” în dulap ne-a plăcut, aşa c-am unit cele două idei pentru a crea nişte monştri, care să consume ceea ce risipim. Povestea de iubire dintre Dan şi Ana a apărut după, ca un cadru mai larg al poveştii.

Ce reprezintă monştrii?

O problemă, un defect, un viciu, un obicei prost de care ţi-e ruşine. Monştrii lui Dan erau legaţi de cât de risipitor era, ai Anei erau legaţi de vanitatea ei. Am vrut ca fiecare monstru să fie specific locului în care apare sau tipului de risipă pe care o consumă. Cel din WC arată ca bestia din Laguna Albastră, pentru că era legat de apă şi se hrănea cu urina lui Dan. Monstrul din torpedou era făcut din hărţi rutiere, iar cel din sertar era plin de ciorapi.

Tutorial: cum să faci un monstru-n WC

Monstrul din pragul uşii pare cel mai complicat. Cum l-aţi făcut p-ăla?

A fost cel mai dificil şi am decis din start să-i cerem ajutorul Suzanei Dan, o artistă care a creat nişte lucruri minunate cu materiale textile. A lucrat cu Damian şi cu Andy mai multe săptămâni. Au cusut, au îndesat material în el şi l-au remodelat până în ultimul moment. E amuzant că, deşi iniţial trebuia să arate ca o gură prin care Ana intra în dulapul de haine, a început să arate din ce mai mult ca un vagin. Am hotărât că se potrivea, viciul ei era obsesia de ea însăşi, dar nu ştiu ce înţeleg alţii din monstrul ăsta.

Publicitate

Am văzut c-aţi făcut şi nişte clipuri de do it yourself pentru monştri. Sunt ei uşor de făcut?

Deloc, mai ales c-a trebuit să-i concepem din nou. A fost o provocare să iasă uşor de făcut, mai ales că monştrii din film sunt mult mai complicaţi decât cei pe care i-am pus în tutorialele alea. Acum depinde şi cine-i face. Încearcă şi spune-mi ce-ţi iese.

Pe unde aţi filmat?

Scenele din casa tipului sunt filmate pe Mătăsari 17. Era locul perfect, pentru că acolo locuiesc studenţi, aşa că era dezordonată, dar plină de viaţă. Scenele din casa fetei le-am filmat în apartamentul unei tipe, pentru că voiam să fie complet opus – curat, aranjat, frumos decorat. Birourile sunt cele de la Mccann Erickson, iar scenele de club le-am filmat la spaţiul de repetiţii al celor de la The Nuggers.

Care a fost partea cea mai grea filmărilor?

Monştrii. Era greu de prezis cât de mult va dura aranjarea şi filmarea fiecăruia, mai ales că ei trebuiau să pară vii şi să fie interactivi. Evident au fost mai greu de realizat decât ne-am închipuit şi astea ne-a aruncat programul în aer. Totuşi Damian, Andy şi Suzana au făcut o treabă extraordinară cu ei şi a meritat efortul, chiar dacă ne-au luat toţi dracii…

Tutorial: cum să faci un monstru-n sertar

Spune-mi cea mai amuzantă poveste de la filmări.

Păi a fost foarte amuzant că, după filmări am aflat că proprietarul de la Mătăsari 17, unde am filmat scenele cu Dan şi fata în al cărei apartament am filmat secvenţele cu Ana erau de fapt un cuplu şi au avut multe în comun cu personajele din film. Mai puţin faptul că se despărţiseră de ceva vreme. Magia cinematografiei zace în coincidenţele astea.

Publicitate

Unde o să se mai difuzeze filmul?

Bună întrebare. Sper că va fi selectat la TIFF şi alte festivaluri din afara României. Deja a apărut la Festivalul Internaţional Tres Courts de la Geneva şi într-un final o să-l postăm online pentru toţi cei interesaţi. O să te ţin la curent!