Budistul totalitarist care a câștigat jocul Sim City

Sunt englez, dar când aveam doisprezece ani am locuit în Carolina de Nord și am frecventat o școală cam ca aia din The Wire. Am doar două amintiri din vremea aceea. Una dintre ele e când poliția l-a arestat pe un coleg în mijlocul cursului de Studii Sociale (nu l-am mai vzut de atunci), iar cealaltă e de la orele de tehnologie, când ne puneau să stăm câte doi la un calculator și să ne jucăm Sim City ăla original, probabil că să nu ne mai certăm și batem măcar o oră pe zi.

Atunci am jucat prima oară Sim City. Mai târziu, am primit primul meu calculator pe care aveam Sim City 2000. M-am prostit cu el vreo săptămână până mi-am dat seama că mai degrabă aveam chef să împușc naziști în Spear of Destiny decât să am grijă de sistemul de țevi al unor cetățeni tăcuți.

Nu și Vincent Ocasla. El a avut chef să-și petreacă patru ani scufundat în ecuații și hârtie grafică, construind un Sim City totalitar numit Magnasanti, cu o populație de șase milioane de locuitori, și dovedind că poate câștiga un joc de necâștigat. Uitați-vă la chestia asta și îngroziți-vă:

Am văzut videoclipul ăsta șocant și am reușit să-l găsesc pe Vincent pe Facebook. E un student la arhitectură în vârstă de 22 de ani care trăiește în Filipine și m-am simțit un pic mai bine după ce am descoperit că e un tip normal și un mutant ca Krang din Testoasele Ninja.

VICE: Cred că videoclipul tău a trezit în majoritatea oamenilor uimire, urmată de teamă.

Vincent:

De acord. Asta am și intenționat pentru cei care cunosc, joacă și apreciază jocul.

Nu vreau să presupun că nu te-ai distrat în timp ce construiai Magnasanti, dar modul în care ai abordat Sim City pare să spună că îl tratezi ca pe mult mai mult decât un joc.

Pentru mine, Sim City 3000 e mai mult decât un joc. A evoluat la nivelul de unealtă pentru exprimare artistică. Pe când toate jocurile de azi se concentrează pe distrugere și uciderea altor jucători, Sim City te încurajează să creezi și să-ți dezvolți imaginația. Oamenii greșesc când îl consideră doar un joc ca oricare altul.

Cred că te-a inspirat mult

Koyaanisqatsi

al lui Godfrey Reggio.

Într-adevăr - l-am văzut prima oară în 2006. Filmul prezenta lumea într-un fel în care nu mi-am imaginat-o niciodată și asta m-a captivat. Astfel de momente mă obligă să-mi exprim progresele de gândire și asta am făcut prin crearea acestor orașe în Sim City 3000. Aș fi putut face asta și în alte moduri - să ilustrez regimentarea și brutalitatea incredibilă a societății noastre prin niște picturi pe pânză sau niște modele arhitecturale hidoase. Dar n-ar fi același lucru pe care l-am făcut cu ajutorul jocului, pentru că am vrut să arăt ambițiile bolnave ale dictatorilor politici egocentrici, ale elitelor conducătoare și ale arhitecților și planificatorilor urbani demenți.

Citez un status de-al tău de pe Facebook: "Sclavul economic nu-și dă seama niciodată că e ținut într-o cușcă, învârtindu-se fără niciun sens împreună cu milioane de alți astfel de sclavi." Ai descris viețile cetățenilor din Magnasanti?
Da, exact. Practic, nimeni nu intră în oraș și nu-l părăsește. Numărul populației e constant. Sims n-au nevoie să călătorească pe distanțe lungi pentru că locul lor de muncă e situat foarte aproape de locuința lor, astfel încât să poată merge pe jos până acolo. Nici măcar nu e nevoie să-și părăsească clădirea în care trăiesc. Oriunde s-ar duce e la fel. Nasol.
Sunt multe probleme în oraș care se ascund sub iluzia de ordine și grandoare - poluarea aerului, rata mare de șomaj, nu există școli, spitale, stilul de viață militar - ăsta e prețul pe care îl plătesc cetățenii pentru a locui în orașul cu cea mai mare populație. E un țel bolnav de a evolua. Ironia e că locuitorii din Magnasantii îl tolerează. Nu se răscoală, nu fac revoluție și nu dau naștere la haos. Nimănui nu-i trece prin cap să se revolte împotriva sistemului pentru că poliția super eficientă a statului îi ține sub control. S-au tâmpit cu toții, sănătatea le e proastă, până și mintea le e controlată. Așa că sistemul poate dura bine mersi mii de ani. 50 000 de ani, ca să fiu mai exact. Sunt prizonieri în spațiu și timp. De ce ți-a luat un an și jumătate ca să completezi teoria din spatele orașului Magnasanti?
În timpul plănuirii orașului, eram ocupat să construiesc și alte orașe la scară largă, care au contribuit la definirea teoriei pentru Magnasanti. A trebuit să pun ideile pe hârtie, să iau notițe, să găsesc rezolvări pentru diferite probleme. Plus că am avut și alte lucruri de făcut, jucăm jocul în timpul liber, nu 24 de ore din 24. Spui că designul pentru Magnasanti se bazează pe Bhavacakra, roata vieții și a morții în budism. Ești budist practicant?
Fost budist. Roata Vieții, cunoscută și ca Roata Timpului sau Roata Istoriei, se găsește în multe religii, filosofii și culturi care considerau că timpul e alcătuit din epoci care se repetă ciclic. Sunt fascinat îndeosebi de geometria sacrului. Simetria orașului folosește o versiune modificată a simbolului pentru a reprezenta intenția sinistră de a ține cetățenii veșnic prizonieri. În privința credinței, astăzi mă consider liber cugetător.

Joci și alte jocuri în afară de Sim City? Nu vreau să-mi imaginez ce i-ai face unei familii în The Sims.
Am mai jucat în adolescență și Populous, Age of Empires și câteva jocuri mulți-player ca Galactic Conquest. Cât despre Sims, mi-a plăcut, deși omuleții de acolo înnebunesc și mor după câteva minute în mâinile mele. Azi nu mai joc astfel de jocuri. Nu le văd sensul.

Potrivit graficelor Magnasanti, niciunul dintre cetățeni nu trăiește mai mult de 50 de ani.
Sănătatea cetățenilor n-a fost o prioritate, era nesemnificativă pentru țelul principal. Aș fi putut da mai multe ordonanțe privitoare la sănătate care le-ar fi crescut speranța de viață, dar am hotărât să nu fac asta din motive practice. Asta arată că dacă te focusezi pe un singur obiectiv, s-ar putea să neglijezi sau să sacrifici alte elemente importante. La fel și în lumea reală, dacă avem ca obiectiv absolut creșterea profiturilor, nu luăm în considerare consecințele acestui scop asupra societății și mediului înconjurător. Mai vrei să adaugi ceva?
În caz că se întreabă cineva, nu sunt autist sau savant, nu sufăr de OCD și nici de vreo altă formă de boală psihică. Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook: