Cred că nu există un oraș în România care să nu aibă cel puțin un grup de oameni cu mașini care se întrunesc în fiecare weekend ca să socializeze pe lângă ele. Unii dintre ei te enervează că fac liniuțe care-ți zgâlțâie geamurile toată noaptea, pe alții îi invidiezi că umblă cu mașina visurilor tale, dar per total sunt oameni ca mine și ca tine, doar că le place mirosul de cauciuc ars.

Mereu am fost curios legat de cultura asta, dar de fiecare dată când vedeam un pluton de Mazde tunate și lucioase, aliniate într-o parcare, cu oameni care stăteau pe ele, beau un Cico și ascultau hip hop tare, traversam pe partea ailaltă, că simțeam că deranjez un eveniment privat, exclusivist.

Asta până când am dat peste cei de la Brașov Drivers Team, o comunitate de vreo 4 700 de oameni în online, care se traduce într-un grup de vreo 20 de prieteni buni în offline, unde poți să vezi tot felul de Matizuri, Opeluri și Peugeoturi de prin anii 90, tunate în moduri foarte creative. M-a marcat și c-am văzut că oamenii au un fel de tradiție în care ajută copiii fără părinți.

Curios să aflu mai multe despre cum s-a format comunitatea, am discutat cu Viorel Dumașca, cel care a fondat grupul acum doi ani. El mi-a explicat că ideea era să facă un grup unde putea să vină orice pasionat auto, nu doar ăia cu mașini cu cai putere sau cu bolizi tunați cu zeci de mii de euro, ca-n alte cluburi auto care o ard mai elitist. Viorel m-a invitat la una din întâlnirile lor la o locație super secretă de pe strada Henri Coandă, pe lângă Mall-ul Coresi, din Brașov. Am vorbit cu o parte din cei de la Brașov Drivers Team, ca să-mi dau seama cum se încheagă un grup de prieteni în jurul mașinilor.

VICE: Cum ai intrat în grup?
Răzvan Bâtia: Aveam un prieten care se întâlnea cu ei și l-am întrebat „bă, ce faci, unde mergi? Ia-mă și pe mine." În prima seară am fost surprins că era foarte multă lume și au făcut burnout (când ții mașina pe loc și învârți roțile până iese fum), a fost spectaculos. M-a fermecat cumva grupul, că era un anturaj plăcut, cu băieți de caracter. Mi-a plăcut și când am aflat că fac acte de caritate. M-am gândit că, dacă tot am și eu vagon (mașina combi / estate ), să mă apuc să-i fac ceva modificări.

Ce face mașina ta diferită de altele?
În primul rând e lăsată, printr-o suspensie TA Technix. Nu prea sunt breakuri lăsate prin oraș. Urmează să-i pun jante și sonorizare. Apoi o evacuare și un chip la motor să o duc la o sută de cai.

Jobul tău te-a ajutat la pasiunea asta cu mașinile?
Da, lucrez în mentenanță și vopsitorie și mă ajută jobul, pentru că eu fac reviziile la cabine, cunosc foarte mulți vopsitori buni și știu la cine să-mi fac mașina. Pe lângă asta, fac rost de materiale mai ușor.

Ai vreodată probleme cu oameni care nu-s de acord cu pasiunea asta?
Da, prietena e prima care-mi zice mereu „iar bagi bani în ea".

VICE: Cum ai prezenta grupul din care faci parte?
Dorin Tampa: Nu contează să ai cinci sute de cai putere, contează ce fel de om ești. Vorbim între noi, nu vorbesc mașinile pentru noi, chit că probabil vorbim despre mașini când ne vedem.

Vă vedeți împreună și de sărbători?
Eu sunt destul de nou în grup, dar am înțeles că mulți își fac împreună concediile și revelioanele. Dar și eu îmi petrec tot timpul liber cu ei.

Cum ai ajuns pasionat de modificarea mașinilor?
Taică-miu lucrează în service și mă lua cu el de mic. Eu de la șapte ani umblu numai pe sub mașini, îmi place mirosul de benzină, îmi place sunetul de motor. Taică-miu lucrează în service și mă lua cu el.

Cum e să copilărești în service? Îți dă ceva în plus față de alți pasionați de mașini?
Prinzi frica aia că știi ce se întâmplă dacă vezi un accident. Eu conduc de când sunt mic și, de când mi-am luat permisul, am mare grijă c-am văzut cum arătau mașinile zdrobite. Poate alții au văzut la televizor, dar eu am stat lângă fiarele alea rupte.

Mi se pare interesant că ești atent la partea de siguranță, mai ales că prejudecata principală despre cei care-și tunează mașinile e că sunt vitezomani.
Da, de obicei oamenii în vârstă care mă văd prin trafic îmi mai zic de bine, deși mergeam cu 50 sau 60 la oră. Oamenii ăștia nu-și dau seama că cei care sunt pasionați de mașină și i-au făcut modificări nu vor vrea să strice toată munca aia. Bine, sunt și tâmpiți, dar e ca-n orice domeniu și cu bune, și cu rele. Dar eu n-am avut probleme. Nu mi-am luat niciodată nicio amendă de la poliție.

VICE:Nu e un pic ciudat să fii singura fată într-un club de băieți?
Simone Bianca Stroe: Poate sunt singura care deține mașină cu care participă la concursuri și la întruniri auto cu ei, că fete mai sunt în grup. Băieții sunt foarte în regulă și am multe de învățat de la ei. Mie mereu mi-au plăcut întrunirile de mașini, lucrez la magazinul Moto24, deci pentru mine tot ce are motor e ceva wow.

Cum ai dat de club?
Eu și soțul meu era prieteni cu fondatorul, Vio. Ne-a povestit efectiv de grup, mult zis club, e mai mult un grup de prieteni cu o pasiune comună. Atunci m-am alăturat și eu. Eu sunt șoferul în familie, că soțul meu e pasionat, dar nu are carnet.

El ce credea de intrarea în grup?
M-a susținut și practic el a venit cu ideea. „Hai Bia să te bagi, că ție îți plac astea. Hai că mergem, hai că facem". Ca să ne înțelegem, eu de Mărțișor am primit cadou o stație de la el.

Care e cea mai memorabilă amintire?
Pe lângă întâlniri și discuțiile prelungite despre mașini am fost la concurs la Râșnov, anul trecut. Am participat și eu la probele de sound, dar la alte probe a condus Vio mașina mea. N-am vrut să mă bag. Na, știi cum e, fiind fată, merg cu ei, mă distrez cu ei, dar mi-e greu să mă bag în concursuri foarte mari.

Ce modificări ai făcut la mașină?
Ideea e că mereu mi-am dorit ca mașina mea să fie mai specială. Am pus o suspensie joasă, pentru stabilitate, în rest m-am ocupat mai mult de exterior. Am pus un număr iluminat pe spate, vopsea în două culori, piele pe laterale în interior, lumini color și o investiție mai mare în sunet. Toată lumea vrea să știe cum o să mă descurc cu mașina asta când o să fiu gravidă. Sunt perfect sigură că va încăpea în spate copilul, undeva.

VICE: Cum te-ai băgat în grup?
Andrei Grădinaru: Printr-o cunoștință. Mi-a zis „se adună băieții acolo, dacă vrei să vii". Îți dai seama că nu mi-a zis prea multe, că tot ce se face în grup, rămâne în grup. Dar a fost ok. O gașcă de treabă în care oricine e bine primit.

Care e atmosfera?
De obicei se sparg pneuri (burnout). Mie îmi place mult partea de camaraderie, suntem toți uniți, toți unul pentru celălalt, dacă are cineva nevoie de sfaturi primește imediat. Chiar și eu am avut nevoie și m-am trezit cu zeci de sfaturi.

Vă ajutați și cu piese?
Da, unii dintre noi sunt mecanici care lucrează la service și îți dai seama că mergi prima dată la ei, că-ți sunt prieteni. Sau poate unul vrea să-și vândă subwooferul sau să-și ia jante noi, prima dată ne întreabă pe noi dacă vrem să le luăm.

Faptul că lucrezi la o fabrică care produce centuri de siguranță și airbaguri te ajută cumva la pasiunea ta cu modificarea mașinii?
Nu, nu are nicio treabă. Eu am separat mașina casei și mașina de tunat. De exemplu, mașina pe care o modific eu nici măcar nu are airbaguri, că e din 94-95.

E prima ta mașină?
Da, m-am angajat, am strâns bani, am mai luat și din bancă, iar după ce am plătit șapte ani înapoi am cumpărat-o. După o vreme am început să investesc în ea mai mult. Vreau s-o fac cât mai low posibil.

VICE: Care-s activitățile principale ale Brașov Drivers Team.
Viorel Florin Dumașca: Avem o întâlnire săptămânală. Avem un loc al nostru, unde ne întâlnim de obicei. Băieţii cu BMV-urile au acolo loc să se desfășoare, nu deranjează pe nimeni și pot să-şi spargă gumele, pot să se învârtă, să facă ce nu pot face într-o parcare văzuţi de lume. Ne adunăm, povestim, după care mergem la o pizza, la un suc. Cum ies oamenii la plimbare noaptea, noi ieşim cu maşinile, le lăsăm undeva şi mergem prin altă parte. Mergem și la evenimente auto când sunt şi unde suntem acceptaţi.

Povestește-mi despre evenimentele voastre caritabile.
Nu a fost ideea mea. Un prieten de la Logan Club Kronstadt mi-a povestit de o casă de copii din Făgăraș și mi-a propus să mergem să-i ajutăm. Nu era nimic obligatoriu, dar am venit cu niște bani, niște haine, le-am pus perdele la duș. Am vrut să mai facem, dar sistemul în România este foarte bolnav. Cu o zi înainte să ajungem acolo cu bani și haine, ne-au spus că nu avem voie, că trebuie să facem cerere și că pot veni maxim trei persoane care să stea fix cât să lase donațiile. Noi veneam de dimineaţa şi stăteam până seara, făceam bradul cu copiii ăia, cântam şi ne distram, dar acuma ni s-a băgat pumnul în gură şi nu am mai putut merge. Am vrut să mergem de Paşte, copiii ne tot întrebau pe net „Când veniţi?". O să vedem ce putem să mai facem.

Mașina ta văd că e un fel de simbol al grupului.
Mașina a devenit un fel de etichetă personală. Lumea mă știe ca Vio cu Portocala Motorizată. Am primit aprecieri multe de la oameni dar și comentarii negative. Am vrut o mașină portocalie neapărat. Nu are foarte multe modificări de ordin tehnic, că eu am o familie cu doi copii și nu îmi permit să fac modificările pe care le-ar face cineva care merge singur. Familia nu are nicio problemă cu ea, mai ales că nu e deloc o mașină urâtă.

Mersi, Vio.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre mașini:
Poluarea mașinilor ne ucide rapid
Românii sparg bani pe mașini scumpe, la fel cum o făceau pe căruțe, la 1800
N-o să-ți permiți niciodată o mașină zburătoare