Victimizarea secundară reprezintă actele de re-traumatizare a unei victime care a suferit un abuz. Se manifestă prin blamarea victimei și nu a agresorului, pentru cele întâmplate, stigmatizarea sau discriminarea acesteia și, în general, prin refuzul prezumției de nevinovăție.

Cel mai des întâlnit caz de victimizare secundară este asupra femeilor care au fost asaltate sexual. De exemplu, discursul despre cum o femeie era îmbrăcată indecent și astfel a cerut să fie violată.

Cu siguranță nu compar cazul meu minuscul cu un viol sau alte situații în care o gloată de comentaci a tăbărât asupra cuiva care a pățit-o mult mai rău, însă am identificat comportamentul în situația mea și m-a pus pe gânduri în legatură cu ce înseamnă de fapt să fii victimă într-un incident oarecare.

Sâmbătă spre duminică noapte, în mijlocul Bucureștiului, m-am urcat într-un taxi de la Meridian care aștepta cu luminița verde aprinsă într-o stație de taxiuri. Nici n-am apucat să dau bună seara, căci șoferul m-a invitat cu o înjurătură să-i părăsesc taxiul. I-am răspuns că nu e OK ce face în timp ce coboram. Ca să-mi arate că nu am dreptate, taximetristul m-a trântit pe trotuar și mi-a aplicat câteva lovituri, iar ca să mă învăț minte de tot, am rămas și fără portofel, care bănuiesc că se află în posesia lui. În postarea originală sunt mai multe detalii despre incident și ce s-a întâmplat după.

Cam ca orice povestioară care are un combo de abuz taximetrist plus incompetența poliției, postarea a devenit rapid virală și a adus tot felul de personaje pe profilul meu:

Probabil din înțelepciunea sa, acest domn știe mai bine ca oricine ce s-a întâmplat de fapt. În varianta sa ideală eu eram beat, agresiv și cam neatent de mi-am pierdut și portofelul. Ah, și poate ar trebui să am mai mult respect față de taximetriști în general, lăsând la o parte că mi-am luat bătaie acum.

Băiatul ăsta a presupus că sunt un fan La Familia și că ascult declarații de-ale lui Gabriel Oprea, de am reușit să am și tupeu de borfaș, și vomă-n gât în același timp.

Șase persoane diferite. Toate au venit la mine pe profil să mă facă „marele mincinos", fără să aducă vreun argument sau să se obosească să scuipe ceva mai logic. Puncte bonus dacă ghicești câți dintre ei sunt taximetriști.

Puțină hipermasculinitate poate compensa pentru orice: defecte de logică, gramaticale, chiar și defecte sexuale, dar nu-s prea sigur.

Trei piromani intră într-un bar. Barmanul zice: „Ce căutați aici? N-aveți de comentat la vreun status pe Facebook?".

Pentru acești taximetriști nu poți să fii victima unui coleg de-ai lor, ci doar un mincinos plătit de Uber sau altă firmă concurentă. După ce le-am citit comentariile, mi-am dorit mult să nu mai iau treaba asta în serios și să-mi schimb poza de profil cu logo-ul Uber sau Taxify, doar ca să mi-i imaginez cum tremură de nervi la tastatură.

„Aș face ceva, dar mai bine comentez la postarea ăstuia că până la urmă csf ncsf asta e Românik."

Poți observa aici doi analiști politici din tabere diferite care și-au exprimat părerea civilizat.

La fel ca cei de mai sus, tipul ăsta a presupus în mod repetat că eram beat și pus pe scandal. L-am contrazis și l-am făcut prost când a insistat. Reacția bănuiesc că vine din cauza că nu e prea sigur că taximetristul ăla chiar m-a bătut, așa că se oferă el s-o facă ca să fie sigur că nu ies nevătămat din toată povestea.

Ulterior, când a trecut efectul adrenalinei și s-au mai răcit tastele, și-a șters toate comentariile.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre taximetriști:
Am mers cu Taxify, un Uber mai ieftin, care vrea să înlocuiască taximetriștii din București
Uber și cartelul taximetriștilor au început războiul mânăriilor
Am vorbit cu un taximetrist care racolează turiști electorali