FYI.

This story is over 5 years old.

Știință și tehnologie

Când pui poze cu străini pe Facebook, încalci legea

Dacă nu li se vede fața foarte bine, ai scăpat.
Răzvan Băltărețu
Bucharest, RO
20.3.15

Facebook a schimbat de curând regulile privind conținutul pe care îl publici. A rămas cum știi: dacă jignești de rasă, orientare sexuală sau etnie, îți iei mare report și mare banare pentru câteva zeci de zile. Regulile au devenit puțin mai clare în ceea ce privește mesajele publicate pentru a atrage atenția asupra unor probleme sociale. Totuși, nu acesta e subiectul acestui articol, ci modul în care încalci legea de fiecare dată când publici o poză de voyeurist fără carieră.

Dacă te așteptai la o lege de-aia clară, care să-ți spună ce ai voie și ce nu să pui pe Facebook, nu ai norocul ăsta. Ai tot felul de căpătâie legislative de care te poți folosi ca să scapi de probleme. Dar când îți faci probleme, trebuie să știi ce ai încălcat. Spre exemplu, e în regulă să faci și să publici poze cu oameni care participă la evenimente publice. Se reduce totul la „prezumția de consimțământ". La fel e și cazul când omul se uită în cameră. Dacă te vede și nu-ți zice nasoale, obligându-te să ștergi poza ca să nu ajungă pe cine știe ce site-uri, atunci vrea să fie vedetă. Totuși, dacă urmărești oameni cu teleobiectivul pe stradă și-i surprinzi în tot felul de situații care nu le-ar conveni, se pune că le încalci dreptul la intimitate.

Am vorbit cu Paul Cosmovici, avocat și fondator Cosmovici Intellectual Property, ca să aflu unde e legea care îți permite să dai în judecată pe cineva care pune online poze cu tine scobindu-te în nas, fiind beat mort pe o bancă de lângă Kultur sau în timp ce întreții o relație extraconjugală. „Aici e vorba de dreptul asupra portretului. Dacă persoana este identificabilă în poză, trebuie să se obțină acordul acesteia înainte de publicare, în majoritatea cazurilor. Există câteva excepții", spune Paul.

Excepțiile la care face el referire sunt în Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe, adoptată în 1996. Da, pe atunci nu existau Facebook, Twitter și internetul era o necunoscută cum e medicina pentru fanii frecției cu mușețel ca să te vindeci de cancer. Articolul 88 din această lege menționează că difuzarea unei opere care conține un portret necesită autorizarea persoanei reprezentate în acest portret. Autorul nu are dreptul să o reproducă sau să o comunice public fără consimțământul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia, timp de 20 de ani după moartea sa.

Publicitate

Legea are și excepții, care apar când persoana e model și a acceptat să-ți pozeze, eventual fiind și plătită, sau când ea e general cunoscută, dacă i-ai făcut poză cât exista ca persoană cvasi-cunoscută în mediul public. Cea mai simplă „permisie" e când persoana e cuprinsă într-o adunare de alți oameni.

Alte excepții sunt de bun-simț și le poți folosi, dacă chiar vrei să faci asta. Spre exemplu, ideal ar fi să nu se distingă exact chipul persoanei fotografiate. Legea de care ziceam are însă o latură cel puțin bizară, dar nu e ceva la care nu te așteptai.

„Legea nu e strictă, prin ea e interzisă reproducerea unei opere cu portret, nu realizarea portretului", menționează Paul. Astfel, problemele apar după ce publici pozele, nu când le faci.

Acesta a fost cazul și cu Andrei Niculescu, un fotograf din Cluj, care a făcut poze prin 2011 în Vama Veche. El folosește, de regulă, un teleobiectiv și pagina lui de Facebook e plină de instantanee surprinse pe stradă, cu oameni în tot felul de ipostaze, care nu le fac cinste mereu. În pozele din Vamă era și saxofonistul Mihai Iordache, dar mai ales fiica lui, care numai în una dintre imagini pare să-i fie amantă.

Cei doi s-au salutat cordial pe Facebook, unul cerând să fie date jos pozele, altul vrând să rămână, că sunt surprinse într-un spațiu public. Pe un așa subiect a comentat până și judecătorul Cristi Danileț, spunând că românii s-au inspirat din codul civil canadian, pentru a-i da de cap problemei. Așa se face că simpla prezenţă într-un loc public nu aboleşte dreptul unei persoane la anonimat, cu condiţia ca aceasta să nu fie angajată în viaţa publică, prin activităţile sale artistice, culturale, profesionale, politice. Mihai Iordache și fiica nu prea cântau la saxofon pe plajă și nici în mare, deci nu prea erau în activitate de viața publică.

Publicitate

Scăparea aici, dacă omul din poză nu e determinat să te dea în judecată, este că Facebook și altele sunt companii private, care decid asupra conținutul pe care îl publică oamenii online. Astfel, pozele tale nu mai sunt ale tale imediat ce le-ai urcat acolo. Totuși, dacă dai în judecată compania, câștigi. „În așa cazuri, se poate recurge la acțiune în instanță, pentru interzicerea folosirii, sau plângere penală pentru încălcarea drepturilor la propriul portret. Se poate și acționa împotriva platformei online, să fie obligată să blocheze acea pagină", explică Paul.

De cele mai multe ori, cel mai probabil se ajunge la situația în care autorul șterge poza și lumea uită. Da, degeaba ai screenshot, că nu mai ești publicat, deci nu mai ai ce comenta. Și mai e o chestiune. Pe Facebook și nu numai poți alege cine vede ce publici. Dacă doar prietenii văd asta, iar e dificil de demonstrat vina.

Sau poți să fii artist, ca Arne Svenson, care și-a fotografiat de la distanță vecinii, dar nu le-a arătat fața. A fost mare tămbălău în New York din cauza seriei The Neighbours, dar el a câștigat în august 2013, pe motiv că nu li se vede fața și că se văd prea puține detalii în poze ca să știi cine sunt.

Poate te gândești acum că Facebook e spațiu public, deci ar trebui să se schimbe lucrurile în privința a ceea ce publici. În 2013, când Curtea de Apel din Târgu Mureș a decis că Facebook e spațiu public, Daniel Dragnea, avocat la firma de avocatură Voicu & Filipescu şi fost şef al Departamentului de Control din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a spus că, date fiind setările și contractul cu termeni și condiții pe care le ai la dispoziție și pe care le accepți, fac din Facebook altceva decât un spațiu public. „Dacă reţeaua socială Facebook este un spaţiu public şi toate lucrurile care fac parte din ea se supun acestui fapt, atunci nici mesajele transmise între utilizatori nu mai sunt confidenţiale, ci exprimate public. Ceea ce e fals", spunea Daniel Dragnea.

În concluzie, ai grijă ce pui pe Facebook, dar mai grijă să ai să ștergi repede când e cazul. Nu de alta, dar s-o mai poți face și pe viitor.

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre Facebook:
Am întrebat un avocat ce înseamnă noile condiții Facebook Cinci lucruri pe care le-am învăţat în 40 de zile de ban pe Facebook Presa Hienelor sau cum să ajungi la ziar mințind duios pe Facebook Problemele lumii moderne: Facebook mi-a şters cinci ani din viaţă