Turul virtual al Casei Poporului este o plimbare tristă pe banii tăi

FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

Turul virtual al Casei Poporului este o plimbare tristă pe banii tăi

Imaginele astea te vor proiecta direct cu 20 de ani în urmă.
Răzvan Băltărețu
Bucharest, RO

În articolul despre tehnologii din 2016 am spus că realitatea virtuală e mai întâi despre pornografie, abia apoi despre orice altceva. Ei bine, iată, Google a considerat că pe lista de „altceva" poate intra și România.

Palatul Parlamentului, prin Camera Deputaților, poate fi vizitat prin platforma Cultural Institute despre care ai aflat prin noiembrie 2014. Atunci era vorba de artă și muzee, acum găsești printre tablouri, meșteșuguri din Transilvania și înregistrări ale Revoluției din România și câteva dintre camerele Casei Poporului.

Publicitate

Evenimentul oficial de lansare a fost suficient de important cât să fie invitat și Valeriu Zgonea, președintele Camerei Deputaților. Dacă ai uitat sau nu știi cine e Zgonea, ai câteva poze de la o întrunire PSD unde să-l admiri. La conferință, el a ținut să-și atragă meritul pentru proiect. Aproape totul a fost posibil după o vizită a sa în diaspora din Irlanda. Acolo, românii care lucrează la Google mai că nu s-au agățat de haina sa, să-i ceară să pună Parlamentul pe harta culturii.

Din poveștile amuzantului domn Zgonea

Tot Zgonea a pomenit de câteva ori despre un român, cel care a venit cu ideea proiectului. Acest român voia, după cum a spus Zgonea, să viziteze casa, care este, până la urmă, a poporului, nu-i așa?

Am crezut inițial că discuția s-a desfășurat la o coadă de la secția de votare, dar m-am înșelat. Discuția a fost prin aprilie 2014. În decembrie același an a fost semnată înțelegerea cu Google. În 2015, a venit echipa care a realizat imaginile. Și, iată, în 2016 avem câteva camere disponibile online. „E Casa Poporului, așa a fost denumită, așa e cunoscută, înseamnă că e a oamenilor. Ne dorim ca mulți oameni să vadă ce au făcut românii. Este un brand pentru România", a mai spus Zgonea. Da, este un brand, avem și noi ce pune pe masa arhitecturii europene, să ne-o măsurăm cu a altora.

Altfel, proiectul pare interesant acum, chiar dacă nu e tot Palatul disponibil. Poți vedea sălile „Nicolae Iorga", „Unirii", „Take Ionescu" sau „Al. I. Cuza" (are 19 metri înălțime, e prima în top). Le recunoști după opulența la care visa Nicolae Ceaușescu și după micile detalii de artă contemporană, cum ar fi semnul prin care ești informat că nu se fură. Mă rog, furat poate e un cuvânt greu. Ești informat că nu trebuie „să uiți" să înapoiezi căștile.

Publicitate

Depozitul de bani al românilor, de 36 de ani

Poți vedea și Muzeul Parlamentului, unde sunt mai multe obiecte de artă și istorice care să îți arate prin ce a trecut instituția parlamentară din România încă de când țara asta era dodoloață și Moldova nu se termina cu Vaslui și Suceava. Au fost digitalizate 150 de opere semnate de pictori Nicolae Grigorescu („Țărancă cu doniță și copil"), Octav Băncilă („Băiatul cu ghitară") sau Corneliu Baba („Un arlechin").


Urmărește documentarul VICE despre viitorul arhitecturii și design-ului :


Iar dacă le vezi pe Google Cultural Institute, nu e cum te-ai obișnuit până acum. Tablourile sunt la o rezoluție foarte bună, dar asta nu înseamnă că le poți descărca de acolo și să le folosești cum vrei, după cum se întâmplă cu imaginile de pe Google Images.

Eu n-am vizitat niciodată Palatul Parlamentului, dar am profitat de ocazia asta ca să văd ce găsesc. Am adunat mai jos mare parte din cadrele care mi-au plăcut. Mi-am permis să aduc comentarii, chiar dacă pozele fac cât o mie de cuvinte.

A, și încă un citat de la Zgonea, că prea a fost bun:

„Am vrut să schimbăm imaginea neplăcută pe care o are Casa Poporului, aici fiind locul în care am depozitat o parte din istoria noastră. Aici am dus banii noștri în ultimii 36 de ani."

Nu știu dacă ce a încercat este un fin act de trolling, dar știu sigur că în ultimii 26 de ani chiar s-au dus banii noștri între acei patru pereți imenși ai Casei.

Publicitate

Bine că n-a scris nimeni „Muie Steaua!" pe ușile astea . Dar, dacă există acest semn, cineva tot a părăsit sala cu receptori și căști.

Aceasta este o imagine din muzeu. Televizoarele sunt, cum zice americanu', on the verge of high-tech.

Știi cum zicea Zgonea că aici s-au dus banii noștri? Tot de-aici s-au dus și literele lui Take.

Știu că ți-au fugit ochii la automatele de snacksuri din centru. Nu uita însă de vitrina frigorifică din dreapta, unde probabil că găsești încă o amprentă a lui Ceaușescu, dacă te uiţi atent.

Singurul lucru care mi-a atras atenția e colecția de întrerupătoare. Serios, cum faci? Le aprinzi pe toate? Pe rând? Au o ordine? Doamnă, domnule, care aprindeți luminile, felicitări!

Marea sală a deciziilor, aici într-o poză în care e la fel de populată ca într-o zi obișnuită de lucru.

Costume tradiționale, pentru că ia e iar la modă.

România dodoloață era ca o Românie cocoșată.

ISU, stai calm, la Parlament s-au băgat extinctoare.

Dacă aș fi fotograf, aș spune că este o poză genială, superbă, cuprinde tot. Nu-s.

Tavanul de deasupra e fals. Deasupra lui este un alt tavan, cu sursele de iluminare.

Mai în stânga cadrului poți vedea Poporul. În cealaltă poză sunt niște țărani care scandează contra tiranului pe care îl tot dau jos, din când în când.