Chestii

Cât de neplăcută e viața de cuplu după șaizeci de ani de relație

Giorgos, în vârstă de 86 de ani, și Maria, în vârstă de 82 de ani, sunt un cuplu, iar povestea lor dovedește că dragostea poate rămâne vie după șaizeci de ani de căsnicie.

de Andreas Vagias; Foto: Ioanna Chronopoulou
18 Februarie 2016, 9:52am

Dacă ar trebui să descrii ziua de 14 februarie cu o singură imagine, probabil ai alege trandafiri roșii, cu gândul că data asta reprezintă doar un mare clișeu plictisitor. Totuși, ca să sărbătoresc sincer Ziua Îndrăgostiților, am hotărât să mă întâlnesc cu un cuplu care a reușit să-și mențină dragostea vie. Pentru că asta sună mult mai bine.

Giorgos, în vârstă de 86 de ani, și Maria, în vârstă de 82 de ani, sunt un cuplu, iar povestea lor dovedește că dragostea poate rămâne vie după șaizeci de ani de căsnicie.

Ca să-i întâlnesc, am pornit spre casa lor din zona Peristeri, la câțiva kilometri de centrul aglomerat al Atenei.

Maria mă aștepta în pragul ușii. M-am simțit imediat ca acasă, de parcă intrasem la bunică-mea. Mirosul familiar de naftalină mi-a umplut nările și totul era cum trebuia să fie, curat și la locul lui.

Deja presimțeam următoarea întrebare. „Vrei ceva dulce? Am făcut bergamotă!", îmi zice ea, dornică să-mi arate rețeta. În cazuri din astea, când bunica te întreabă dacă vrei să mănânci ceva, știu că nu ai opțiunea să răspunzi „nu".

În timp ce Maria își face de lucru prin bucătărie, încep să discut cu Giorgos, iar el îmi spune povestea lui: cum și-a părăsit satul natal la vârsta de 17 ani fără un ban în buzunar și cum a muncit din greu ca să ajungă mecanic.

Îi întreb cum s-au cunoscut. În majoritatea cazurilor, pe timpurile acelea, acum șaizeci de ani, căsătoriile erau aranjate de părinții tinerilor. Dar povestea lor e oarecum diferită. „Apucasem să mă îndrăgostesc de Maria înainte să-i cer mâna părinților ei", îmi zice Giorgos.

Cât era în armată, îi trimitea constant scrisori, deși erau mereu adresate vărului ei, care i le preda Mariei, ca să treacă de atenția ageră a fraților ei, care erau foarte stricți. „Nu vreau să mă laud, dar i-am scris niște scrisori a-ntâia", chicotește Giorgos, înainte ca Maria să intervină. „Așa era pe atunci. Voi, tinerii de azi, sunteți liberi să vă bucurați de viață. Vorbiți cu fete, vorbiți cu băieți. Pe atunci, nici prin cap nu-ți trecea că poți vorbi cu un băiat."

La câteva zile după ce a terminat serviciul militar, Giorgos a venit direct acasă la Maria și a cerut-o în căsătorie. Își amintește toate datele în detaliu. S-au căsătorit pe 3.06.1956, iar anul acesta vor sărbători șaizeci de ani de căsnicie. De aniversarea lor, „în fiecare an ies și-i cumpăr Mariei un buchet de trandafiri roșii", îmi spune Giorgos. „Am crescut într-o familie severă și mereu mi-am dorit să găsesc pe cineva alături de care să mă bucur de viață", adaugă Maria.

Primii lor ani împreună au fost grei, din cauza problemelor financiare. Ca să se descurce, au trebuit să muncească amândoi. Maria mergea prin diverse cartiere ale orașului și își oferea serviciile de croitoreasă. „Sunt prietenă cu acul și ața până în ziua de azi", îmi explică ea și-mi arată broderiile de mână pe care le-a pregătit pentru copiii și nepoții ei.

Pe parcursul conversației, cei doi sunt așezați acolo unde stau în fiecare după-amiază. Giorgos citește pe fotoliu, iar Maria tricotează pe canapea.

„Îi întreb cum e viața lor de zi cu zi. Ne simțim foarte bine împreună", îmi povestește Maria. „Ne trezim dimineața, luăm micul dejun, mergem la piață și apoi Giorgos mă ajută cu treburile casei și curățenia. Mâncăm de prânz, apoi tragem un pui de somn. Apoi Giorgos se trezește și citește sau se uită la televizor, iar eu tricotez." În momentul acela, Giorgos intervine și-mi povestește cu mândrie câte a făcut el prin casă. Îmi dezvăluie că are și un atelier pe acoperiș.

„Cum e să fii cu aceeași persoană timp de șaizeci de ani?" îi întreb. „N-o să te mint, ne mai certăm, dar ne împăcăm repede. Cine păstrează ranchiună, nu se înțelege cu nimeni. Ne-am jurat unul altuia că nu ne vom despărți niciodată. Când mă gândesc la cei șaizeci de ani pe care i-am petrecut împreună, îmi dau seama că au fost plini de râs și bucurii", îmi spune Maria cu un zâmbet larg.

Citește și: Am umblat prin căminele de bătrâni din București, ca să cer sfaturi în dragoste

Giorgos îmi povestește despre excursiile pe care le-au făcut împreună, când îl întreb care-i sunt cele mai dragi amintiri. Îmi povestește de excursia în Franța și în Rusia și de drumul cu mașina prin Italia, Elveția și Ungaria. „Nu ne-am izolat niciodată de lume. După ce s-a pensionat Giorgos, am început să călătorim. Am fost peste tot", intervine Maria.

Îmi povestesc despre verile petrecute la casa lor de vară, unde înoată în mare și se bucură de compania prietenilor. „E atât de relaxant și frumos, ne place la mare", ciripește Maria.

Și lucrurile neplăcute? Ce te poate enerva la partener după șaizeci de ani de căsnicie? „Știi, din cauză că în primii ani n-am avut bani deloc, am rămas cu niște traume", începe Giorgos timid. „Cred că de asta, uneori, soția mea..." Bate în retragere, dar Maria îl încurajează instant: „Hai, nu fi timid, și eu îți zic «Înțepatul»". Amândoi pufnesc în râs. „Să zicem că avem un singur portofel și ea are grijă de el", continuă Giorgos.

Apoi îmi povestesc ce-i face fericiți, se mândresc cu copiii și nepoții.

Dar simt nevoia să le pun întrebarea clasică: Mai sunt îndrăgostiți? Ce simt unul pentru altul după șaizeci de ani? Lui Giorgos i se înlăcrimează ochii. „Dragostea nu se uită niciodată, tinere. Dacă iubești o dată, dragostea nu mai dispare. Nu zic că nu ne certăm uneori, dar știm să ne împăcăm foarte repede." „Respectul reciproc e cel mai important lucru, băiatul meu", îmi divulgă Maria secretul lor. „În plus, am fost împreună atâta vreme, ce rost ar avea să ne despărțim acum?" adaugă zâmbind. „Unde să mergem? Ce să facem? Avem atâta nevoie unul de altul."

Îmi iau rămas bun și, în timp ce mă conduc la ușă, îmi spun programul lor pentru ziua respectivă. E duminică, așa că își vor pune hainele cele mai bune și vor ieși în oraș. O să mănânce undeva, o să asculte muzică și o să se întâlnească cu prietenii.

Nu e Ziua Îndrăgostiților, e doar o altă zi minunată dintr-o poveste de dragoste veche de șaizeci de ani.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre bătrâni fericiți pe VICE:
Ce cred bătrânii despre dragoste și sex
E frumos să fii gay și bătrân
Bătrânii din viața mea știu să se distreze