Asta e, în primul rând, o chestiune legată de presă. Așa că o să-mi permit să încep clasic, cu redarea știrii, ca la facultate. Oana Zamfir, prezentatoare a știrilor Digi24, a fost scoasă, cel puțin temporar, din emisie. Măsura a fost luată în urma unui moment catalogat în presă ca fiind „gafa anului în televiziune‟. Concret, prezentatoarea l-a întrebat, în direct, pe Marian Munteanu, fostul lider al studenților din timpul Mineriadei din 1990, dacă „a fost și dânsul în Piața Universității, în acea perioadă, când minerii au ajuns în Capitală‟.

Marian Munteanu fusese invitat, în direct, prin telefon, de postul Digi24, în contextul punerii sub acuzare a lui Ion Iliescu și Virgil Măgureanu, pentru Mineriada din 1990. Același Munteanu, considerat sufletul și simbolul Pieței Universității, a stat în comă timp de patru zile, în 1990, după ce Denes Domokos, șef de tură la mina Livezeni, a încercat să-l decapiteze cu o secure. Ulterior, Parchetul i-a intocmit lui Domokos dosar penal pentru tentativă de omor, acesta fiind condamnat la opt ani de închisoare.

Primul lucru pe care-l deducem de aici e că Marian Munteanu fusese, într-adevăr, în Piața Universității. Însă gafa a fost cu atât mai nasoală cu cât a fost construită pe o repetiție. Oana Zamfir îi pune întrebarea lui Munteanu: „Dumneavoastră erați în Piața Universității, în momentul în care au ajuns minerii acolo?‟. Interlocutorul îi răspunde, „N-am înțeles, ce m-ați întrebat…?‟, și-l simți cum zâmbește, din tonul vocii, pregătit de atacul final.

Prezentatoarea nu numai că nu se face că totul a fost o încurcătură, însă repetă întrebarea, ba îi mai și dă o formulă lipsită de echivoc în privința cunoștințelor sale despre Mineriada din 1990: „Erați în Piața Universității, în acea perioadă, când minerii au ajuns în Capitală?‟. Munteanu râde și bagă o glumiță. Poți vedea întregul moment jenant aici.

VIDEO Ce-i răspunde Marian Munteanu unei jurnaliste la întrebarea „Dumneavoastră eraţi în Piaţa Universităţii în momentul în care au ajuns minerii acolo?"

Cazul „Oana Zamfir‟ a bubuit în spațiul virtual. Toate forumurile, secțiunile de opinie ale ziarelor și platourile de televiziune s-au umplut de deontologi. A fost nevoie de o armată de oameni ca să-ți explice unde și de ce a greșit Oana Zamfir. Tipa și-a pus contul de Facebook pe privat, de la cantitatea de hate mail primită, chestie care n-ar trebui să te surprindă deloc, într-o țară unde „Cronica cârcotașilor‟ a fost un succes teribil, ani în șir. Ce mișto e când ăștia de la TV se bâlbâie și scot rahaturi pe gură. Ce ne mai râdem. Ce proști sunt, uită-te la ei.

Bun, să recapitulăm. Oana Zamfir face o gafă jurnalistică God level. Digi se comportă ca orice corporație adevărată, adică o sancționează imediat. Marian Munteanu revine la viață, se discută iarăși despre el. În treacăt fie spus, ultima chestie relevantă pe care am auzit-o despre Munteanu e de nu știu câți ani, când formațiunea politică din care făcea parte fuziona cu un partid fantomă, condus de Virgil Măgureanu. Da, tipul care conducea SRI-ul la începutul anilor '90, ăla de-l înjurau „golanii‟ în Piața Universității. Ăla care e acuzat acum, alături de Iliescu. Dar asta a fost cândva, cine își mai aduce aminte?

Revenind în zilele noastre, câteva cuvinte despre incidentul catastrofal de la Digi24. Mai întâi, aș remarca o chestie. Că prima întrebare pusă de Oana Zamfir avea sens. Voia să afle de la invitat dacă era deja în Piața Universității, când au ajuns minerii acolo, sau dacă a sosit ulterior. Poate sunt eu tâmpit, dar așa o citesc.

Ce trebuia să intervină între această primă întrebare și a doua încercare se numește producător TV. Adică ăla sau aia care îi vorbesc în cască prezentatoarei TV, îi spun ce întrebări să pună, unde să insiste sau dacă urmează pauză publicitară. Nu-mi dau seama dacă producătorul a avut reacție la acel moment, sau dacă era la pauză de țigară și Oana Zamfir a simțit nevoia să improvizeze.

Chestia asta cu vocea din cască e importantă, mai ales pentru ăia care cred că fața pe care o văd la televizor se ocupă de tot. A citit tot ce se putea citi despre Mineriadă, și-a ales invitații, a redactat singură întrebările. Nu, chestia asta se numește „jurnalist‟. Ce face Oana Zamfir se numește „prezentatoare de televiziune‟.

Adică o față frumoasă, scoasă la înaintare, antrenată să facă asta, elementul final dintr-o rețea care începe cu știrea culeasă, de jurnaliștii de știri din redacții, și prelucrată de editori și producători. De ce nu se vorbește despre asta? Simplu, pentru că:

Nu spun o noutate aici, dar am să o repet. Majoritatea fetelor care dau la Jurnalism o fac pentru a ajunge ca Oana Zamfir. Să arate bine, să fie machiate frumos, să le vadă părinții și prietenii la televizor. Cine crezi tu că a ajuns la facultatea aia cu visul de a-și rupe pantofii, ore-n șir, în fiecare zi, pe teren, pentru o mizerie de știre de 1 500 de semne?

Dar, totuși, există și tineri d'ăștia. Știi ce se întâmplă cu ei? Intră în marile redacții din România, mai întâi în practică. Unii dintre ei mai și rămân acolo. Li se dau cele mai de rahat domenii, alea unde îți e și jenă să-ți treci numele pe texte și semnezi cu pseudonim. Apoi, într-o zi, sunt lăudați și chemați să ia și ei parte la ședința de sumar, de dimineața.

Îți zici, „Frate, gata, m-am înfipt!‟. Te duci acolo și vezi, vreo trei ore, niște oameni incredibil de plictisitori, vorbind despre toate tragediile din lume, cu tonul cuiva care dictează cifrele de la apometre. Ăștia sunt redactorii-șefi, redactorii șefi-adjuncți și editorii. Ăia care fac ziarele și emisiunile de televiziune.

Dar, nu-i nimic, îți zici. Nu e chiar cum te așteptai, dar sigur o să-nveți de undeva. Cineva o să-ți arate ce trebuie să faci, o să prinzi meserie din zbor, ca lăutarii, dacă tot nu te-a învățat nimeni la școală. Ei bine, eroare. Nimănui dintr-o redacție nu-i pasă de tine. Dacă e o singură persoană de calitate în redacția asia, te poți simți norocos sau norocoasă. Și știi ce? E mai bine așa, altfel te tâmpeai.

Îți dau exemplu ultimii mei doi redactori-șefi. Primul avea o singură pretenție: să aibă un buchet de flori, proaspăt, în fiecare dimineață, pe birou. Al doilea, intra pe site-ul ziarului pe care-l conducea, nu direct, ci de pe Google. Adică scria numele ziarului pe Google și dădea click pe primul link.

Chestiile astea se întâmplă peste tot, dar nimeni nu vorbește despre asta. Presa actuală, pe care o doare-n cur de tinerii ei, își devorează, în schimb, elementele slabe imediat. Nu investești nimic în redactori, dar te aștepți ca ăștia să zbârnâie și să facă trafic.

A, da, și încă o chestie despre presa românească, și cu asta am încheiat. Nu cred că mai există o țară, de mărimea României și cu același număr de publicații, care să aibă același număr de deontologi, la metru pătrat de hârtie. Găsesc ciudat acest aspect. Aceeași presă care trăiește din banii lui Udrea, Niro și, mai ales, Gabriel Oprea, vorbește non-stop despre reguli și moralitate. Gândește-te la un lucru. De câte ori ai auzit un chirurg pupându-se atât de mult în cur, cu ce face el, zi de zi? De fapt, cred că în nicio altă profesie, cei implicați nu au senzația asta, că de la ei începe lumea și că tot acolo se va sfârși.

Ceva despre Mineriada din 1990. Mihai, colegul meu de la VICE, care acum se gândește, probabil, la cât de mult mai e până pleacă acasă, ne-a povestit dimineață unde s-a oprit istoria pentru el, la liceu: la perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej. Pentru celălalt coleg, tot Mihai, care se gândește încă de dimineață cât mai e până pleacă acasă, la Al Doilea Război Mondial. Iar pentru Dana, colega noastră care chiar muncește, la Războiul Rece. De ce asta? Simplu, pentru că profesorii nu pot sau n-au chef să treacă prin toată programa.

Și că tot veni vorba despre programă. Ultima chestie importantă din istoria României, așa cum apare în manuale, este Revoluția. Și nici asta nu contează, la examene te întreabă în continuare în ce an și-a preluat tronul nu știu ce voievod din secolul XV. Mineriada nici nu există. Adică, ne cam doare-n cur de ea, dar ne ofuscăm tare de tot, când o tânără de 25 de ani nu știe cine e Marian Munteanu.

A, de fapt, scuze, ne pasă. O dată pe an, emisiunile de știri prezintă reportaje de maximum cinci minute: Remember, au trecut x ani de la Mineriadă. Gândește-te că astăzi, la 25 de ani de la evenimentele din vara lui 1990, avem un singur condamnat pentru demențele de atunci: un tip poreclit "Luceafărul huilei". Asta e, se pare că el a făcut totul.

În încheiere, aș vorbi puțin despre Oana Zamfir. Am găsit pe internet un interviu cu ea, luat de o fetiță, într-o emisiune Digi, de promovare a propriilor vedete.

Acolo, a fost întrebată, printre altele, care a fost cea mai nasoală bâlbă din cariera ei. Iată răspunsul: „Prompterul s-a blocat, eu știam despre ce trebuie să vorbesc. Era despre hârciogul Phil, din Statele Unite, care iese în fiecare an din vizuină, ca să anunțe venirea, mai devreme sau mai târziu, a primăverii. Prompterul era blocat, eu am crezut că o pot spune de la mine, dar am avut un lapsus. Nu-mi ieșea cuvântul «bârlog». Așa că a ieșit: «Hârciogul Phil a ieșit din…., din….». Nimeni nu-mi spunea nimic, nimeni nu-mi șoptea de nicăieri «bârlog». Așa că am zis, simplu: «A anunțat venirea primăverii mai târziu»‟.

Aveți aici, în formă succintă, definiția presei mainstream din România. Mai mult nu se poate, deocamdată.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte materiale despre Mineriadă:
Întrebarea zilei: Ce este o Mineriadă?
Minerii din Valea Jiului încă trăiesc sub prejudecățile Bucureștiului
Zece lucruri pe care nu voiai să le afli vreodată despre Miron Cozma