Am vorbit cu femeile din familia mea despre ce foloseau în loc de tampoane în România comunistă

Dacă citești doar titlul, poate ai să crezi că ăsta e doar un articol pentru fete. Poate, am spus. Însă, undeva în acest text, voi strecura o informație importantă legată de cum poți să faci sex cu protecție împotriva unei eventuale sarcini, printr-o metodă veche, din popor. Așa că vino, viciosule. Așază-te și ascultă atent.

Ah, menstruația… În fiecare lună, femeia trebuie să dea socoteală pentru funcția de născătoare de copii. Astfel, se alege cu câteva zile de chin fizic și emoțional. Când vine acea perioadă a lunii, acum, în 2015, lucrurile par însă a fi destul de simple pentru românce. Durerile te chinuie ca pe orice femeie care a pășit pe acest pământ. Dar acum ai pastile și tampoane pe alese pentru a trece peste calvar cât de ușor poți. Lucrurile însă nu au stat întotdeauna așa, mai ales în perioada comunistă.

Chinuită fiind de propriul meu corp zilele acestea, am decis să aflu ce făceau femeile de la noi în secolul trecut. Așa că mi-am întrebat bunica, mătușile și câteva prietene de familie cum se descurcau când le venea ciclul, pe vremuri. Întâmplarea face ca o parte dintre ele să fi fost și asistente medicale, așa că am aflat o mulțime de detalii despre menstruația în perioada comunistă, dintr-o perspectivă cumva profi.

Înainte însă, vă voi face un rezumat a ceea ce au însemnat tampoanele în istorie. În principiu, majoritatea femeilor au folosit, indiferent de perioada în care au trăit, bucăți din diferite materiale textile pe care le numeau generic cârpe menstruale. Asta pentru că, bineînțeles, erau reutilizabile. Practic erau spălate și refolosite. Conceptul de unică folosință a apărut, la un moment dat, în jur de 1900, dar nu a fost atât de ușor îmbrățișat.

Discuțiile despre menstruație, ca orice fel de subiect care ține de femeie și stilul ei de viață, nu au fost niciodată populare. Dovezi istorice, însemnări, documente în acest sens, nu prea există. Dacă sunteți curioși însă, puteți oricând arunca o privire în Wikipedia sau pe acest site, foarte urât, dar înțesat cu materiale în acest sens. Este site-ul Muzeului Menstruației. Da, arată precum sună.

Pe la mijlocul secolului trecut, în România, femeile foloseau cârpe. Atunci bunica mea era adolescentă și mi-a explicat că folosea niște bucăti de finet pe care le spăla și le refolosea. Respectivele materiale erau bine ascunse, să nu care cumva să fie descoperite de ochi bărbătești.

„Atunci găseai bumbac 100%, așa că nu riscai să te alegi cu iritații sau alergii. Cârpele erau lungi și legate între ele, în așa fel încât păreau un căpăstru. Odată ce venea «sărăcia», că așa i se mai zicea la țară, ne făceam căpăstru. Alte posibilități nu erau‟, mi-a zis și Tanti Lucica, sora bunicii. Am întrebat-o de ce nu foloseau cârpele direct în chiloți, dar mi s-a explicat că pe vremea respectivă nu prea se purtau chiloți la țară, iar dacă îi aveai, nu erau atât de bine lipiți de corp.

O altă bunică mi-a spus că atunci când era ea mică femeile foloseau și lână. Se pare însă că acest obicei era unul de lux. Majoritatea preferau să nu strice lâna și foloseau bucăți de materiale nefolosibile în alt sens. Din punctul meu de vedere, doar când mă gândesc la costumașele de lână în care mă îmbrăcau ai mei când eram mică, mă apucă mâncărimile. Nici nu vreau să îmi imaginez ce senzație mișto e lâna pe post de tampon.

În anii 60 a apărut și vata în România. Se pare că era fină și bună, pentru că a fost lăudată de matușile mele care au prins-o. Din păcate, nu se găsea prea des așa că, în continuare, majoritatea femeilor foloseau cârpe. Ca să ajungi să faci rost de vată trebuia, ca și în cazul altor „rarități‟, să cunoști pe cineva la vreo farmacie ca să ți-o vândă pe sub mână. Pentru că mătușile și mamaie erau asistente medicale nu duceau lipsă. Însă, erau multe femei care nu se puteau bucura de beneficiile noii invenții.

La țară, în vremea respectivă, analfabetismul era în floare. Așa că țărăncile noastre, după cum îmi povestea tanti Lucica, nu țineau socoteala nici la câți copii fac, darămite la acea perioadă din lună când trebuiau să fie extra grijulii cu ce foloseau sub fuste. Nu exista niciun fel de educație sexuală, iar subiectele de acest gen nu erau deloc abordate. Mătușile mi-au povestit că le explicau pacientelor cum să folosească metoda calendarului, despre care se știa, ca să nu mai facă întruna copii.

Dar nu toată lumea înțelegea bine cum vine cu numărătoarea. Prezervativele nici acum nu sunt cunoscute de toți românii, dar atunci existau familii și cu peste 20 de odrasle. O altă practică a vremii, mult mai utilizată atunci când era vorba de contracepție, era utilizarea un spermicid homemade. Mătușa mea mi-a explicat și cum se prepara. Ține-te bine:

„În 200 de mililitri de oțet de prune se dizolva o lingură de sare de lămâie. Amestecul se omogeniza bine de tot. Niște cârpe mici se rulau ca un tampon intravaginal și se scufundau în amestec. Tamponul se introducea în vagin și se lăsa acolo câteva minute, nu mai știu să îți zic câte. Dar abia după aceea avea loc contactul sexual‟.

Revenind, tampoanele de unică folosință au apărut în România la ceva timp după Revoluție. O altă mătușă a mea, Simona, a plecat în excursie în Franța, imediat după 1989, și mi-a povestit că s-a întors cu o cutie mare de tampoane. „Pe atunci eram în liceu și am fost fascinată de cât de ușor erau de folosit tampoanele de unică folosință. Mi s-au părut absolut minunate, dar eram și frustrată că la noi încă nu se găseau pe toate drumurile și a trebuit să mai aștept ceva vreme să apară‟, mi-a spus ea. Am întrebat-o de ce nu le-a vândut la bucată la școală, eu așa aș fi făcut. Mi-a spus că le-a păstrat doar pentru ea și mi-am dat seama ce întrebare tâmpită pusesem.

O altă mătușă mi-a spus că, deși intrasem deja în anii '90 și româncele găseau tampoane, multora le-a venit foarte greu să renunțe la vată, pe care o foloseau peste tamponul de unică folosință. Au trebuit să treacă niște ani buni și o generație să ajungă chiar la menopauză pentru ca bietele tampoane, interne și externe, să fie folosite de femeile din România corespunzător.

De câțiva ani, au apărut și cupele refolosibile. Acestea sunt ca niste pahare de shoturi, din plastic moale, care se introduc în vagin, nu pentru a absorbi, ci pentru a colecta sângele menstrual. Ele sunt golite periodic și reintroduse la căldurică.

Ce aș mai remarca, înainte să termin această istorie sângeroasă, este că România în comunism era foarte verde: de la cârpele menstruale reutilizabile, până la salamul de soia mega hrănitor și vegetarian, totul era pro-pământ. Acum, omenirea este într-o perioadă în care vrem să reciclăm tot ce se poate, pentru că ne-a venit cumva mintea la cap, și să conservăm cât mai bine resursele. Gândește-te doar că, în anumite țări vestice, cârpele menstruale au revenit în forță. Personal, nu știu dacă sunt pregătită să le folosesc.

Citește și alte materiale despre menstruație:
De ce toate religiile lumii pedepsesc femeile la ciclu
Cum mi-am fertilizat salata cu sânge menstrual
De ce e sexul la ciclu cel mai tare (și ar trebui să fie obligatoriu)