Prima întâlnire a fotografului australian Raphael Korman cu oamenii din tribul Konyac din India a fost prin zvonuri. A auzit vorbindu-se de un sat periculos pe nume Longwa, la granița dintre India și Burma în Nagaland, o zonă aflată într-un război civil fără sfârșit. Atunci a decis să facă o călătorie de trei zile ca să se întâlnească cu grupul, în speranța că va infirma sau confirma poveștile înfiorătoare pe care le-a auzit.
Publicitate
A găsit ceva mult mai complex și trist decât se aștepta. Orașul se lupta cu dependența de opiu, care există de trei sferturi de secol, și erodează majoritatea structurilor sociale și politice. A petrecut trei săptămâni în comunitatea asta, a vorbit cu locuitorii, preotul și căpetenia lor despre sursa și impactul pe care-l are consumul abuziv al acestui drog.
VICE: Se zice că Lonwa e periculos, poți să-mi spui mai multe despre problemele lor?
Raphael Korman: Există o luptă în regiune între guvernul indian și diverse grupuri de gherilă. Când am fost acolo, se dădea stingerea la șase seară în fiecare zi, dar locul nu părea așa de periculos. Câțiva tipi de la serviciile secrete de informații m-au întrebat de ce am fost acolo și cum mi s-a părut situația politică. Ei voiau să se asigure că nu eram vreun agitator pentru oamenii ăștia.
Raphael Korman: Există o luptă în regiune între guvernul indian și diverse grupuri de gherilă. Când am fost acolo, se dădea stingerea la șase seară în fiecare zi, dar locul nu părea așa de periculos. Câțiva tipi de la serviciile secrete de informații m-au întrebat de ce am fost acolo și cum mi s-a părut situația politică. Ei voiau să se asigure că nu eram vreun agitator pentru oamenii ăștia.
Seria asta a ajuns să fie mai mult despre relația comunității cu opiul, decât despre violența din zonă. Cum a ajuns Nagaland în punctul ăsta?
Există în jur de 12 triburi diferite în Nagaland, tribul Konyac e agresiv și s-a dezvoltat ani întregi. A obținut independența în 1947, dar înaintre de asta, în anii 1940, în zonă se găseau coloniști britanici. Britanicii voiau să ajungă la înțelegere cu tribul Konyac, pentru că se simțeau amenințați, așa că au adus opiu ca un soi de schimb pentru pace.
Există în jur de 12 triburi diferite în Nagaland, tribul Konyac e agresiv și s-a dezvoltat ani întregi. A obținut independența în 1947, dar înaintre de asta, în anii 1940, în zonă se găseau coloniști britanici. Britanicii voiau să ajungă la înțelegere cu tribul Konyac, pentru că se simțeau amenințați, așa că au adus opiu ca un soi de schimb pentru pace.
Cum de aproape un secol de consum de opium a dus la formarea satului?
Există o prăpastie între structura familiei și cum funcționează ea. Cred că ăsta e cel mai serios efect al dependenței de drogul ăsta. Modelul presupune ca bărbații să vâneze și să taie copacii din pădure. Iar femeile se trezesc devreme ca să meargă pe câmp și se întorc în jur de șase seara ca să se ocupe de copii și să facă cina. Pastorul Longwa mi-a zis că unul din trei bărbați consumă opiu.
Există o prăpastie între structura familiei și cum funcționează ea. Cred că ăsta e cel mai serios efect al dependenței de drogul ăsta. Modelul presupune ca bărbații să vâneze și să taie copacii din pădure. Iar femeile se trezesc devreme ca să meargă pe câmp și se întorc în jur de șase seara ca să se ocupe de copii și să facă cina. Pastorul Longwa mi-a zis că unul din trei bărbați consumă opiu.
Publicitate
Deci doar bărbații fumează?
Din ce am văzut, rolul femeii a fost mereu acela de a ține familia unită. Dacă ele n-ar fi, întreaga comunitate n-ar exista.Că tot vorbim de familii, ai văzut mulți copii în sat? Ce fac ei?
O groază de puști trăiesc în orașe acum, așa că nu am văzut așa de mulți, iar consumatorii sunt ceva mai mari. Când sunt mai mici, își ajută mamele, nu merg la școală. Până acum ceva ani nu exista nici măcar un drum spre sat, deci nu exista o cale prin care să aduci schimbare. Problema încă rămâne.
Din ce am văzut, rolul femeii a fost mereu acela de a ține familia unită. Dacă ele n-ar fi, întreaga comunitate n-ar exista.Că tot vorbim de familii, ai văzut mulți copii în sat? Ce fac ei?
O groază de puști trăiesc în orașe acum, așa că nu am văzut așa de mulți, iar consumatorii sunt ceva mai mari. Când sunt mai mici, își ajută mamele, nu merg la școală. Până acum ceva ani nu exista nici măcar un drum spre sat, deci nu exista o cale prin care să aduci schimbare. Problema încă rămâne.
Dacă satul e atât de izolat, iar asta are impact asupra oamenilor, cum de-și permit opiul?
Se chinuie să facă rost de unde pot. Căpetenia filtrează o groază de bani, așa că au o zonă pentru turiști unde vând suvenire. Banii care ar trebui să meargă în proiectele comunității ajung să fie dați pe opiu.
Se chinuie să facă rost de unde pot. Căpetenia filtrează o groază de bani, așa că au o zonă pentru turiști unde vând suvenire. Banii care ar trebui să meargă în proiectele comunității ajung să fie dați pe opiu.
Ai stat cu căpetenia, ce zicea despre tot?
Numele lui e Tonyei Phawang și are 38 de ani, deci e destul de tânăr pentru un lider. Din ce văd, să fii căpetenie presupune doar să fumezi de la 10 dimineața până noaptea târziu. Revelența postului său a erodat.
Numele lui e Tonyei Phawang și are 38 de ani, deci e destul de tânăr pentru un lider. Din ce văd, să fii căpetenie presupune doar să fumezi de la 10 dimineața până noaptea târziu. Revelența postului său a erodat.
Deci, care e viitorul satului?
În Longwa, casa căpeteniei se află la granița cu Burma. Există un drum pe care poți merge în Burma. Producția de opiu din Burma e mare și, cât timp asta continuă, drogurile vor veni încontinuare de la graniță. Când am vorbit cu pastorul, el zicea că schimbarea nu a putut să vină de sus, satul trebuie să facă asta.
În Longwa, casa căpeteniei se află la granița cu Burma. Există un drum pe care poți merge în Burma. Producția de opiu din Burma e mare și, cât timp asta continuă, drogurile vor veni încontinuare de la graniță. Când am vorbit cu pastorul, el zicea că schimbarea nu a putut să vină de sus, satul trebuie să facă asta.
Publicitate
Există totuși vreo tentativă de intervenție din afară?
Guvernul are campanii serioase de eradicare, iar biserica locală și alte organizații încurajează fermierii să treacă la cultivat cardamom, dar logic că nu e la fel de profitabil ca opiul. Problema reală e în Burma - el al doilea cel mai mare producător de opiu din lume. Acum cinci ani, am avut ocazia să vizitez un câmp de opiu în Burma, iar ceea ce am văzut e că fermierii îl cultivă ca o formă de subzistență, după care îl vând miliției care controlează regiunea. Ei o duc în Thailanda ca să producă heroină. E o structură complexă din care toată lumea iese șifonată.Urmărește VICE pe FacebookMai citește despre opiu:
Coreea de Nord are o mare problemă cu metamfetaminele
Recolta de opiu din Afganistan e înfloritoare
Singurul lucru care le-a rămas beduinilor din Sinai e să crească opiu
Guvernul are campanii serioase de eradicare, iar biserica locală și alte organizații încurajează fermierii să treacă la cultivat cardamom, dar logic că nu e la fel de profitabil ca opiul. Problema reală e în Burma - el al doilea cel mai mare producător de opiu din lume. Acum cinci ani, am avut ocazia să vizitez un câmp de opiu în Burma, iar ceea ce am văzut e că fermierii îl cultivă ca o formă de subzistență, după care îl vând miliției care controlează regiunea. Ei o duc în Thailanda ca să producă heroină. E o structură complexă din care toată lumea iese șifonată.Urmărește VICE pe FacebookMai citește despre opiu:
Coreea de Nord are o mare problemă cu metamfetaminele
Recolta de opiu din Afganistan e înfloritoare
Singurul lucru care le-a rămas beduinilor din Sinai e să crească opiu