Cum să-ți păcălești creierul când faci sex ca să nu te atașezi emoțional

Vanessa și-a jurat că n-o să mai facă sex în afara unei relații după un incident la o petrecere a burlăcițelor. Și-a aranjat o întâlnire cu un tip de pe Tinder la ora 2 a.m., în timp ce sorbea un cocktail printr-un pai în formă de penis, după care s-a întâlnit cu tipul și sexul a fost doar „ok". Dar partenerul sexual a fost și mai nașpa: „Îl urăsc pe el și tot ce reprezintă cu fiecare fibră a ființei mele", a zis ea.

Totuși, s-a trezit atașată de el după partida de sex. „Fiecare fibră a ființei mele urla să nu-l las să plece", a zis ea. „A fost un futai mental."

E o situație mult prea familiară pentru multă lume: hotărăști să faci sex cu o persoană a cărei personalitate o găsești respingătoare și pentru care n-ai avea, în mod normal, niciun interes, și te trezești atașat/ă de persoana asta, în mod bizar, a doua zi dimineață.

„Mereu vreau să ies cu tipii cu care fac sex, chiar dacă nu-i suport", a zis Lucy, 25 de ani.

Atașamentul erotic are metode de funcționare misterioase; se crede că e rezultatul unui cocktail complex de hormoni, procese neurobiologice și condiționare socială. Deși multe părți ale cunoașterii umane rămân o enigmă totală, oamenii de știință au izolat câțiva hormoni și câteva structuri ale creierului care ar putea fi responsabile pentru sms-urile cretine pe care le-ai trimis noaptea trecută.

Cele mai multe lucruri despre dragoste le-am aflat cu ajutorul șoarecilor de preerie. Rozătoarele au ajutat oamenii de știință să elucideze misterele dragostei dintre oameni: spre deosebire de 97 de procente dintre mamifere, șoarecii de preerie sunt monogami și formează atașamente extrem de puternice unii cu alții. Deși au o grămadă de opțiuni, animalele – care trăiesc în pădurile din Europa și Asia – tot aleg să stea doar cu partenerii lor, să se curețe între ei și să se cuibărească împreună. În cadrul unor studii, cercetătorii au izolat doi hormoni responsabili pentru aceste atașamente puternice: oxitocina și vasopresina, care sunt eliberați în timpul sexului la șoarecii de preerie.

Testele arată că, atunci când masculul primește o doză de vasopresină sau femela o doză de oxitocină – animalele se atașează pe loc de primul potențial partener care le iese în cale, încă dinainte de împerechere. Astfel, în cazul șoarecilor de preerie de ambele sexe, cercetătorii au concluzionat că vasopresina și oxitocina sunt ingredientele magice pentru monogamia pe viață și îi leagă pe cei doi până la moarte.

„Șoarecii masculi produc vasopresină", explică Larry Young, cercetător la Universitatea Emory specializat în comportamentul social al șoarecilor de preerie. „Sistemul vasopresinei stimulează comprtamentul teritorial. E mai mult o legătură posesivă." Studiile au arătat că atunci când șoarecii masculi sunt injectați cu o substanță care împiedică eliberarea de vasopresină, aceștia nu se mai atașează de partenerele lor.

În același timp, femelele șoricei depind mai mult de oxitocină (deși și șoriceii de sex masculin produc acest hormon). Produsă în hipotalamus, oxitocina e asociată cu mai multe comportamente sociale, printre care instinctul matern, formarea de atașamente, citirea și recunoașterea indiciilor sociale. La femele, oxitocina se combină cu dopamina pentru a crea un simț al atașamentului puternic.

În creierul șoarecelui de preerie femelă se produce un cocktail de substanțe chimice, iar una dintre ele e oxitocina, a explicat Young. Face creierul să absoarbă indiciile sociale ale partenerului sexual – fața lui, mirosul, sunetele pe car ele face. Când doi șoareci se împerechează, o parte din creierul lor numit nucleus accumbens face o conexiune între indiciile sociale pe care oxitocina îi face să le observe și plăcerea cauzată de eliberarea de dopamină (hormonul plăcerii).

Cum dopamina și oxitocina sunt asociate în creierele șoarecilor de preerie după sex, se dezvoltă atașamentul. „Atașamentul se produce în aceeași parte din creier care se ocupă de dependențe", a explicat Young.

Și creierul uman conține atât receptori de oxitocină, cât și de vasopresină. La fel ca șoarecii de preerie, oamenii eliberează cantități mari de oxitocină în timpul sexului. Dr. Young a explicat că stimularea sânilor și cea cervicală în timpul sexului provoacă eliberarea unor cantități mari de oxitocină în creierul femeii, urmată de încă o doză de oxitocină post-orgasm. Cercetările doctoriței Helen Fisher de la Universitatea Indiana au arătat că, atunci când sunt scanate creierele îndrăgostiților, se observă că sunt active regiunile care produc și distribuie dopamina – aceleași regiuni care se activează și când luăm cocaină.

Young presupune că atașamentul romantic e o trăsătură evoluționistă care încurajează cuplurile să se atașeze ca să le asigure copiilor cele mai mari șanse de supraviețuire. „Copiii umani se dezvoltă foarte greu – mama îngrijește copilul ani de zile. Din punct de vedere istoric, a fost benefic pentru partenerii sexuali să dezvolte o legătură puternică pentru a crește împreună copii sănătoși", a concluzionat el.

Dar oare putem preveni crearea acestui atașament? Cum se crede că oxitocina și vasopresina sunt responsabile pentru crearea acestor atașamente enervante după sex, oare e posibil să manipulăm acești hormoni ca să nu mai plângem în pernă după ultimul one-night-stand? Dr. Young spune că e fezabil.

Primul pas pentru controlarea hormonilor dragostei, conform spuselor lui, e evitarea contactului vizual – se știe că contactul vizual prelungit crește nivelul oxitocinei din creier. „Când faci sex cu cineva", a zis Young, „creezi o conxiune intimă cu fața și cu ochii persoanei. Această legătură e foarte satisfăcătoare pentru creier. Dragostea și atașamentul seamănă mult cu dependența. Au multe substanțe chimice în comun. Poți evita crearea acestei legături dacă eviți contactul vizual cu persoana cu care faci sex."

Având în vedere că dragostea și sexul au aceleași efecte ca niște droguri, ajută să faci sex p droguri dacă vrei să eviți crearea unei legături emoționale. Cocaina și metamfetamina cresc secreția de dopamină și dopamina e implicată în crearea de atașamente. „Dacă reușești să crești nivelul dopaminei prin alte metode înainte de un moment intim, aceasta nu va avea același impact mai târziu", a explicat Young. „Sexul nu va mai fi atât de special și cantitatea de dopamină eliberată nu va mai fi atât de mare." Cu alte cuvinte, dacă te droghezi înainte de sex, riști mai puțin să asociezi oxitocina care formează atașamente cu partenerul sexual.

Totuși, există anumite excepții. Deși drogurile sunt utile în cultivarea unei distanțe emoționale, alcoolul poate avea asupra femeilor efectul opus. Când șoarecii de preerie beau alcool, aceștia dezvoltă un comportament promiscuu care îi împiedică să se atașeze, a zis Young, citând dintr-un studiu recent în cadrul căruia șoarecii masculi primesc alcool și apoi sint încurajați să se împerecheze cu o femelă. „În mod normal, dacă masculul s-a împerecheat cu o femelă, în ziua următoare îl punem într-o cușcă cu trei încăperi în care sunt trei femele, iar el va alege să stea cu femela cu care s-a împerecheat anterior." Dar dacă masculul a fost beat la momentul împerecherii, nu va alege să stea cu femela cu care s-a împerecheat deja, ci va prefera femelele noi.

Din păcate, același lucru nu se aplică și pentru femele. „Când femelele beau alcool, acestea tind să se atașeze prematur."

Un alt mod de a preveni asocierea intimă dintre persoana cu care faci sex și activitatea crescută din centrul de recompense al creierului e să îți concentrezi conștient gândurile asupra unei alte persoane în timpul sexului. Îți forțezi creierul să asocieze plăcerea pe care o simți cu altcineva, a explicat Young. Poți să te gândești la un actor care-ți place sau o persoană cu care ai puține șanse să te întâlnești. Dacă faci asta, abați atenția creierului către cineva care nu e acolo." Asta împiedică creierul să se atașeze de persoana cu care faci sex pentru că nu absorbi indiciile vizuale care sunt vitale pentru eliberarea de oxitocină.

Young mai sugerează că ar trebui să evităm jocurile cu sfârcurile dacă vrem să nu ne atașăm. Bine, n-a zis el chiar așa, am parafrazat. Iată ce a zis el, de fapt: „Oamenii sunt singura specie în care bărbații au adoptat strategia de stimulare a sânilor în timpul sexului pentru a stimula eliberarea de oxitocină. Sânii și sfârcurile au ajuns un punct de atracție sexuală puternică pentru oameni și joacă un rol important în preludiu. E un mod de a activa sistemul de oxitocină și face creierul femeii să devină atașat de partenerul sexual." (femeile sunt programate să elibereze oxitocină ca reacție la stimularea sfârcurilor; așa ne alăptăm bebelușii.)

Dacă ai aplicat toate aceste strategii și tot te simți devotat necunoscutului sau necunoscutei care zace în pat lângă tine, nu se panica. Terapeuta sexuală Nan Wise îți amintește că suntem, totuși, doar niște mamifere.

„Aceste sentimente față de o persoană sunt o reacție naturală la orice mamifer. E ca un drog această infatuare. Dar poți învăța s-o gestionezi ",, a zis Wise. „Nu trebuie s-o iei foarte în serios. Sentimentele nu sunt provocate de persoana cu care tocmai ai făcut sex, ci de reacția ta la stimulare."

Spre deosebire de șoarecii de preerie, majoritatea oamenilor au abilitatea intelectuală de a înțelege că ceea ce simt nu e neapărat real. Dacă știi că creierul ți-a fost inundat cu niște substanțe chimice puternice, asta pe poate ajuta să-ți controlezi emoțiile post-coitale. Realizează că ești pur și simplu sclavul unor reacții chimice și eliberează-ți organele genitale.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre dragoste pe VICE:
Știința demonstrează că dragostea nu există
Ce cred bătrânii despre dragoste și sex
Am discutat cu bătrâni LGBT despre dragoste, căsnicie și sex