Conform criminaliștilor de la Universitatea din Leicester, care din păcate sunt niște sifonari, cel mai rău soi din câte există, furtul zilnic este în creștere din cauza unei invenții geniale: sistemele de casă self-service. Te-ai trezit cu un produs scump la casă și nu știi ce să faci ? Îl scanezi cu codul de la o ceapă mai grea!

Sentimentul predominant al raportului este de „nu e ok să furi", după ce pierderile supermarketurilor s-au dublat de la introducerea sistemelor self-service și nașterea furtului subtil și simplu de produse alimentare. Dar toți facem asta. Chiar și cei care zic că nu au furat nimic în viața lor știu cum să treacă niște produse de patiserie mai scumpe pe coduri de franzelă. Chiar și cei care au intrarea în Rai asigurată, „au scanat Ceapa", într-un moment de slăbiciune indus de sărăcie. Mai jos am vorbit cu câțiva oameni despre scheme de a economisi câțiva lei la supermarket.

Cred că băusem vreo trei halbe de bere (numărul norocos), înainte să mă duc la supermarket să-mi iau ceva de mâncare. Mă simțeam încrezător și stăpân pe situație datorită celor trei beri magice, iar când am ajuns la casă am zis să-ncerc schema cu ceapa ca să-mi iau o conservă de patru lire. Am apăsat pe butonul de ceapă, am selectat 1 bucată și mi-am băgat codul în coșul de cumpărături.

Imediat după asta s-a aprins o lumină roșie și eu am început să transpir suspicios. Un bărbat în tricou polo m-a întrebat de ce am încercat să trec două fileuri de cod ca pe o ceapă singulară.

„Ce? Nu, nu am vrut. Am scanat doar codul", i-am spus eu omului, deși era evident că mint.

„Nu-i adevărat", mi-a spus el destul de concis. „Ai scanat o ceapă și apoi ai păstrat codul. Te-am urmărit!"

„Hmm, îmi pare rău. Asta am făcut?", am întrebat eu panicat. Eram roșu la față și transpiram tot. Mi-e era extrem de cald.

„Da", mi-a spus el. „Să nu mai faci asta!"

„Ok", am răspuns eu și apoi am plecat fără cină.

Mereu ajung să plătesc la casele de self-service mai mult decât ar trebui, pentru că iau produse la reduceri și sunt scanate la preț întreg.

Prietenul meu a fost prins cum scana pui întregi pe cod de banană și i s-a interzis să mai intre în supermarket. Eu personal mai scanez produse de patiserie mai scumpe pe cod de ceapă, ca să le iau mai ieftin.

Sufletul meu este în mare parte neîntinat, deși, trebuie să mărturisesc că, la un moment dat, am scanat o cutie de gogoși asortate Krispy Kremes, ca pe o cutie de gogoși simple. Voiam dulceață și glazură pe gogoși, dar nu voiam să plătesc în plus. În același timp, am vrut să fiu cinstit și am cumpărat tot o cutie de gogoși Krispy Kremes, dar simple. Am economisit în jur de o liră jumătate, poate două. Am avut emoții pe toată durata schemei și mi-am dat seama că nu sunt făcut pentru furturi de calibru mai mare.

Krispy Kremes sunt cele mai bune gogoși care au răsărit în cuptoarele de patiserie. Sunt fine, moi și au o varietate de arome menite să satisfacă orice paletă. Pe lângă asta, sunt super scumpe! Așa că, în zilele mele încețoșate, pe când fumam iarbă zilnic și intram într-o stare perpetuă de ambiguitate a existenței mele, eu și prietenii mei am inventat o procedură în care să putem mânca Krispy Kremesla o cincime din prețul real. E chiar simplu: trebuie doar să scanezi grămăjoara de gogoși regale ca pe niște gogoși ordinare, marca supermarketului. E mai simplu decât să le scanezi cu un cod de ceapă, deoarece greutatea e aceeași, dar recompensele sunt nemărginite. Zahărul are gustul triumfului și reprezintă antidotul pentru adolescenții cu gura mare, de peste tot din lume. Pont bonus: dacă bagi gogoșile alea în cuptorul cu microunde, poți ajunge la un nivel divin de bunătate.

Când eram la facultate și de abia începusem să scriu pentru reviste, eram super falit, mai tot timpul. În consecință, când mă duceam să-mi iau un sandviș, rulam o revistă și o țineam nepăsător la subraț, ca atunci când te plimbi cu ziarul prin parc. Dacă mă întrebau ceva la casă, le spuneam că am uitat de ea și făceam haz de situație. Dar nimeni nu m-a întrebat vreodată, așa că am continuat să iau moca revistele de muzică.

Mereu am fost obsedat să păcălesc casele de la supermarket și nici măcar nu e o chestie de bani. Pe la 11 ani, m-am furișat cu un baton Boost expirat și cu ambalajul decolorat într-un magazin de cartier, l-am lăsat la raft, iar după vreo oră și ceva m-am întors să-l cumpăr. Când i-am înmânat batonul casieriței, s-a blocat un pic: învârtea batonul pe toate părțile și se uita confuză la el. Eu râdeam pe sub mustață și fața mea se înroșise, dar femeia de la casă nu a observat. În cele din urmă, a reușit să-l scaneze și am plecat din magazin plin de satisfacție. Așa că, am repetat aceeași schemă în fiecare zi și era de fiecare dată mai amuzant. După ce ieșeam din magazin, mă tăvăleam pe jos de râs când mă uitam la batonul ăla obosit și faptul că ajunsesem să-l plătesc de 13 ori. Și în ziua de azi, îmi vine să râd când mă gândesc la asta.

În fine, să revenim la scheme de actualitate. Câteodată, vreau ceva mai sofisticat la masa de prânz. Așa că mă duc în cel mai apropiat supermarket, iau un snack Tory, din ăla simandicos, de 6 lire și mă duc cu el în secțiunea de produse reduse. Fac vechiul schimb de coduri, cu cel de la un produs redus. Îl scanez la casa de self-service și încerc să-mi păstrez calmul atunci când robotul îmi scanează sandvișul cu halloumi ca pe un sos salsa, iar robotul nu-și dă seama de diferența dintre cele două. Asta e o schemă bună, care îți va asigura doza de adrenalină pentru atunci când te plictisești și câțiva lei în plus ca să-ți iei un loz în plic.

VICE nu încurajează sau aprobă sub nicio formă astfel de activități.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre furt:
De ce sunt românii pirați și hoți, din anii 90 încoace Am vorbit cu un spărgător de bancomate Un fost interlop britanic îţi explică cum să jefuiești o bancă