Ai spune că oamenii, de obicei, ţin la lucrurile lor personale şi au grijă să nu le piardă, nu-i așa? De obicei, cam așa e. Dar, prin camerele de hotel, unii din noi ne uităm cele mai valoroase şi compromiţătoare bunuri. Eu, spre exemplu, după ce eliberez camera de hotel, mă-ntreb obsesiv dacă nu cumva am lăsat ceva în urmă. Și o fac cât durează drumul spre casă.Îmi amintesc abia când ajung şi-mi desfac bagajul. Atunci, constat că, într-adevăr, am uitat ceva. Cel mai rău mi-a părut când am lăsat într-o cameră de hotel ipodul şi jurnalul în care-mi scriam viaţa de vreo zece ani. Pe ipod aveam playlisturi neschimbate de vreo câţiva ani buni, iar în jurnal erau scrise toate camerele minţii mele. Mi-am dat seama că staff-ul hotelului, adică oamenii care mi-au găsit o bucată din viaţă, îmi cunosc acum intimitatea la fel de bine ca mine. Iar chestia asta mă făcea să ma simt naşpa. Totuși, nu într-atât de nașpa încât să mă duc înapoi la mare ca să mi le recuperez. Aşa că am ales să-i las să râdă şi să-mi şteargă melodiile virginităţii.
Publicitate
M-am gândit că nu-s eu singura căscată care-și lasă lucruri de preț în camerele unui hotel oarecare. Așa că m-am decis să aflu ce alte obiecte uită oamenii pe acolo. M-am dus la câteva hoteluri bucureștene și i-am întrebat pe recepţioneri ce-au descoperit după plecarea clienților. M-am mai liniștit, alții sunt mult mai uituci decât mine:
Tinerii petrecăreți care și-au uitat câinele în hotel
„Găsim tot felul de lucruri. Cei mai aiuriţi mi se par tinerii. După ce că nu prea au grijă de nimic şi găsim camerele dezastruoase după ce le eliberează, îşi mai uită şi tot felul de lucruri. Am găsit multe încărcătoare, tablete, telefoane, căşti, cam tot ce înseamnă tehnologie de buzunar. Și nu neapărat de buzunar, căci de câteva ori am găsit chiar şi laptopuri. Mulţi s-au întors după ele, dar mulţi nu, aşa că toate astea încă figurează ca obiecte pierdute.Cel mai amuzant a fost când am găsit un căţel dormind. Era uitat în baie sărăcuțul. În camera aia au stat mai mulţi tineri, timp de câteva zile. Pe toată durata cazării nu prea au ieşit din cameră, dar au fost cei mai gălăgioşi clienţi. În dimineaţa în care au eliberat camera păreau toţi destul de devastaţi, probabil că au petrecut monstruos inchişi acolo. Când am găsit căţelul a fost destul de plăcut, că tot personalul hotelului s-a atașat de el. Micuțul a stat vreo două zile la noi, până a venit stăpânul să-l recupereze." ( Renata, 38 de ani )
„Cum în Bucureşti nu prea sunt pensiuni, la noi vin mulţi tineri. În general, din oraşele din apropiere, cum ar fi Târgovişte, mulți în excursii cu școala. Ei bine, în perioada vacanţelor e cel mai haos aici şi găsim tot felul de tâmpenii. De exemplu, găsim o grămadă de haine uitate prin băi sau pe balcon, multe sticle de alcool şi rămăşiţe de droguri sub pat sau prin colţurile camerei. Odată am găsit şi câteva zeci de bricege lăsate într-o pungă pe ultimul raft din şifonier, plus multe seringi în closet.Altădată am găsit vreo cinci paturi rupte, după ce în camerele respective au stat nişte copii veniţi în vacanţă. Unii oameni vin să se şi tundă aici, fiindcă nu de puţine ori am găsit păr tăiat, lăsat în cadă sau chiuvetă. De altfel, de curând, am găsit podeaua şi oglinzile acoperite în maioneză. În sezonul rece, scăpăm de tineri şi aici se cam retrag oamenii de afaceri. Ideea e că dacă am putea să luăm toate lucrurile pe care le găsim, cred că ne-am îmbogăţi. De multe ori găsim şi portofele sau bijuterii scumpe uitate de clienți. De obicei, sub pernă sau pe pat." (Remus)
Soțul care i-a scris amantei că mai are o amantă, dar a uitat scrisoarea în hotel
„Clienţii îşi lasă în urmă lucruri mult prea personale. Cred, într-un fel, că suntem cei mai mari cunoscători şi deţinători de secrete. Să-ţi dau un exemmplu. Am găsit odată o scrisoare uitată de un client, prin care îi recunoştea amantei lui că mai are încă o amantă şi că renunţă la amandouă pentru că îşi iubeşte, de fapt, soţia. În scrisoarea respectivă îşi implora destinatara să nu mai facă vreo prostie şi să considere că viaţa merită trăită. Ideea e că era o scrisoare prin care o ruga pe femeie să nu se sinucidă. Scrisoarea n-a ajuns la ea, dar sper că este bine amanta, totuşi.
Am mai găsit şi alte scrisori, majoritatea sunt despre iubire sau iertare, iar odată am găsit şi un testament. Cel mai ciudat mi s-a părut când am găsit toate periuţele de unică folosinţă şi câteva prosoape murdărite cam rău cu sânge. Dar nu-i treaba mea să-ntreb ce fac clienții." ( Valeria, 35)
Verighete uitate în vaza cu flori sau în fețele de pernă
„Te cam aştepţi ca oamenii care se căsătoresc să fie cu capul pe umeri dacă ajung la pasul ăsta, dar nu prea. Am găsit de multe ori verighete uitate prin diferite locuri dubioase, cum ar fi în vaza cu flori, în feţele de pernă sau ascunse în spatele frigiderului. Sau, pur şi simplu, uitate într-un loc la vedere din cameră. Am găsit şi contracte prenupţiale, dar şi două rochii de mireasă lăsate în şifonier. Uitate cu intenţie sau nu, asta habar n-am. O clientă, care-şi uitase inelul de logodnă pe poliţa din baie, a venit după vreo săptămână să şi-l recupereze. A început să plângă atunci când şi l-a pus înapoi pe deget şi ne-a zis că tipul cu care era logodită o părăsise în seara în care a stat cazată aici. Ne-a dat o şpagă de-o valoare asemănătoare inelului. Cred că a fost cel mai mare gest de recunoştinţă pe care l-am primit de când lucrez eu aici." ( Serj, 28)
Tipii care s-au filmat când făceau sex, dar au uitat să ia CD-ul cu ei
„De Valentine'sDay sau în perioade de genul ăsta găsim cele mai multe chestii uitate prin camere. Cea mai amuzantă fază s-a întâmplat anul trecut. Vin să se cazeze doi tipi, care au vrut neapărat apartamentul hotelului, fiindcă voiau cel mai retras loc ca să poată lucra pentru nu ştiu ce proiect. Mi-am dat seama că simt nevoia să-mi explice ceea ce vor să facă doar fiindcă erau gay. În fine, puteau fi relaxați, că eu văd de toate aici. Nu ştie nimeni când au eliberat camera. Am găsit cheia lăsată la recepţie şi când am fost să verific camera am găsit subiectele proiectului.Erau lăsate vreo două trepieduri, un reflector, câteva jucării şi un contract de cesiune. Contractul era pentru un CD pe care-l găsisem căzut sub pat. Ne-am uitat să vedem ce e pe el, îţi dai seama. La filmări de genul ne uităm şi mai râdem între noi pe seama lor. Găsim multe, multe sex-tape-uri şi când se întâmplă asta, înainte să le declarăm pierdute, ne bucurăm şi noi puţin de găsirea lor. Nu ne-am bucurat în schimb când am găsit o cutie întreagă, plină cu pornografie infantilă. Atunci am sesizat organele competente pentru situaţii de genul." ( Vlascianu, 30)
„Eu mă aştept ca cineva să-şi uite într-o zi şi capul, serios. Dar uite, a venit o dată o gaşcă de băieţi. Au vrut neapărat să stea patru în cameră single şi, chiar dacă nu este permis, am făcut o excepţie şi i-am lăsat. M-au luat cu frumosul, cum că n-ar avea bani şi abia şi-au permis să vină la Bucureşti, tot felul de vrăjeli de astea. Ei bine, pe la ei tot venea lume din oră în oră. Mi se părea dubios, aşa că până la urmă am strigat la ei să plece. I-aş fi rugat frumos, numai că băieții refuzau să-mi deschidă uşa.
