Publicitate
Chestii

Cum a ajuns ura față de romi singura formă de rasism acceptabil din Europa

Demonizate de media și persecutate în toată Europa, comunitățile de romi au început să riposteze.

de Matt Broomfield
27 Ianuarie 2017, 9:52am

Romii au fost ultimii sclavi legali ai Europei: și-au rupt spinările pe câmpurile proprietarilor români până la jumătatea secolului XIX. Astăzi, poate că nu mai sunt sclavi, dar sunt în continuare ostracizați, marginalizați și săraci: unul din patru romi europeni trăiesc fără apă curentă, iar nouăzeci de procente trăiesc în sărăcie cruntă. Doar 54 de procente dintre europeni ar fi de acord să lucreze cu o persoană romă, iar grupările de extremă dreaptă îi hăituiesc prin tot estul Europei.

În timp ce sunt exilați în masă din țări europene precum Franța, obligați să trăiască în sărăcie în tabere, atitudinea generală a oamenilor despre ei e că romii au ales să fie nomazi și că refuză să se integreze în societate. În cartea lui, Romafobia: Ultima formă acceptabilă de rasism, dr. Aidan McGarry, lector în politică la Universitatea Brighton, se întreabă cum s-a ajuns aici și analizează felul în care o generație mai tânără de romi a început să riposteze.

Citește și: Fotbaliștii romi cu care nimeni nu vrea să joace

VICE: În cartea ta, Romafobia, ai zis că romii sunt stigmatizați pentru că se consideră că se opun valorilor moderne. Care sunt acestea și cum de nu au acces la ele?
Aidan McGarry:
Un loc de muncă, educație, viață civică și abilitatea de a plăti taxe. Se crede că tipul lor de cultură subminează valorile europene de bază precum democrația, capitalismul și neoliberalismul. Romii sunt folosiți de constructorii de națiuni pentru a crea idei de solidaritate pentru majoritate în detrimentul romilor. Li se creează o imagine amenințătoare, ca și cum ar submina valorile și principiile atât de dragi națiunilor europene.

Deci națiunile europene au nevoie de un inamic ca să arate că sunt progresiste?
În vestul Europei contemporane, sunt folosiți pentru asta musulmanii. În estul Europei, dușmanii sunt romii. De exemplu, Ungaria a avut un regim totalitarist câțiva ani. Al treilea cel mai mare partid de acolo, Jobbik, e un grup de extremă dreaptă care își bazează campania electorală pe demonizarea romilor, pe care îi face vinovați de toate infracțiunile din țară. Cea mai mare schimbare recentă e așa-zisa „criză a refugiaților". Deodată, nu romii sunt cea mai mare amenințare, ci refugiații. Romii pe care îi știu din Ungaria lucrează cu refugiații, merg la graniță și le oferă adăpost și susținere. Ambele comunități se confruntă cu probleme foarte similare.

Există similarități între romafobia istorică și atitudinea actuală anti-refugiați din Europa?
În 2000, liderii romi au declarat înființarea națiunii rome – o națiune fără teritoriu. Nu doresc să aibă propriul teritoriu. Unde să fie teritoriul lor? Au plecat din India acum o mie de ani, au ajuns în Europa în secolul XIV și de atunci au suferit enorm. Sunt o populație de 10-12 milioane, mai mare decât populația Greciei. Neo-naziștii sugerează că ar trebui să plece toți undeva în Africa.

Acum, majoritatea trăiesc în estul Europei, iar cei care se mută sunt imigranți. În Brighton există mulți tineri spanioli care studiază. Romii care vin din Slovacia sunt la fel ca ei. Vor aceleași lucruri pe care ni le dorim eu și cu tine: vor fericirea copiilor lor, un job bun într-o zonă frumoasă, prieteni buni și vecini. Aproape toți romii sunt cetățeni UE. Când se mută dintr-o țară în alta nu fac decât să urmeze visul european.

Citește și: Familiile de minori romi sunt foarte cuminţi

Această ostilitate față de romi scoate la iveală limitele acestui vis european?
Dacă nu poți călători și munci și nu ai acces la educație, înseamnă că ești un cetățean de clasa a doua. În 2010, romii au fost deportați din Franța în masă – mii și mii au fost trimiși înapoi în România și Bulgaria. Practic, un grup etnic a primit tratament special – ceea ce e foarte ilegal din cauză că a existat deja Holocaustul romilor (aproximativ 500 000 de romi au fost uciși de naziști) – când guvernul lui Nicolas Sarkozy a început să-i evacueze pe romi în masă și mulți nu s-au putut apăra în niciun fel. Mulți cetățeni francezi au fost șocați că așa ceva e posibil în zilele noastre. Presa din vremea aceea a comparat situația cu cea din Al Doilea Război Mondial – avem de gând să stăm cu mâinile în sân și să lăsăm să se întâmple asta din nou?

Ai zice că reacția francezilor i-a încurajat pe romi să reziste și să se apere?
Comunitatea romă dorește mult să schimbe felul în care e percepută și prejudecățile oamenilor. Vrea să se facă auzită. Asta e foarte important ca emancipare pe termen lung. Din această mișcare face parte și Roma Pride, care a început în 2011. La marșul romilor din București am cunoscut studenți universitari cu tricouri pe care scria: „Sunt rom și studiez să devin doctor sau sociolog." E o mișcare asemănătoare cu Gay Pride, care vrea să câștige spațiul public, să arate că oamenii ăștia există, că sunt vizibili.

Citește și: Fotografiile astea, cu romi de pe vremea lui Ceaușescu, nu diferă cu nimic de ale părinților tăi

În cartea ta, vorbești mult despre spațiu și argumentezi că programele politice neoliberale îi consideră pe romi o populație în surplus care trebuie evacuată de pe teritoriile valoroase și înfundată  în ghetouri sărăcăcioase.
Inițial, romii aveau profesii prin care nu depindeau de stat: erau potcovari, negustori de cai, fierari. În timpul comunismului, romii au fost obligați să devină sedentari: erau priviți ca un proiect care dovedea că era mai bun comunismul decât capitalismul. Poziția lor s-a deteriorat enorm după 1989. Au o rată foarte mare de analfabetism, sarcini adolescentine, mortalitate infantilă, iar speranța lor de viață poate fi și cu douăzeci de ani mai mică decât cea a vecinilor din același oraș. Rata șomajului e enormă, uneori chiar de 100%.

Lunik IX, în Slovacia. Fotografie: Wikimedia

Cum arătau comunitățile rome pe care le-ai vizitat?
Lunik IX, din Slovacia, e un loc oribil, abject. Acolo trăiesc cinci mii de persoane care împart câteva robinete comune care funcționează doar câteva ore pe zi. Acum sunt -10 grade Celsius acolo și nu există încălzire, iar pereții sunt negri, pentru că oamenii fac focul în apartamente și, din cauza asta, suferă de boli respiratorii. Asta se întâmplă în Košice, capitală culturală europeană în 2013. Aceștia sunt cetățeni UE. Dacă statul nu îi ajută, de obicei oamenii se unesc, dar în Lunik IX nu s-a întâmplat asta. Nu există organizații care să ajute comunitatea. E cel mai dezolant loc pe care l-am văzut vreodată. Comunitățile vecine au construit ziduri în jurul lui.

Šuto Orizari, din Macedonia, e cea mai mare așezare romă din lume. Municipalitatea Skopje are o populație între treizeci și patruzeci de mii. Bineînțeles că are și probleme, dar are propriul primar, există comerț, oamenii simt că au o comunitate, pe când Lunik IX e un loc din care oamenii încearcă să scape. N-aș vrea, totuși, să fac un portret al romilor ca niște oameni aflați la marginea societății: mulți romi au vieți foarte obișnuite. Cartea mea încearcă să înțeleagă de ce există romafobia, care e rolul statului în cultivarea ei și cum se poate schimba asta.

Romafobia, ultima formă acceptabilă de rasism va apărea la editura Zed Books în februarie 2017 și poate fi comandată aici.

Urmărește VICE pe Facebook . 

Traducere: Oana Maria Zaharia

Tagged:
Features
holocaust
discriminare
refugiati
uniunea europeana
drepturile romilor
rasism