Nu am fost niciodată un mare patriot. OK, mă ridic din pat dacă ne invadează cineva, dar nu am un steag lângă parabolică. Nu mi-o frec la picturi cu Ștefan Cel Mare. Nu am donat pentru Cumințenia Pământului. Ai prins faza. În consecință, mi se rupe de 1 decembrie. Nu am nevoie de un pretext ca să mănânc mici și să beau bere. Oricum fac asta într-o zi obișnuită de miercuri. Și nu mă omor nici după tancuri și alte arme care sunt prezentate la parada anuală, pentru că simbolizează iubirea de țară, I guess.
Dar anul acesta am decis să fac ceva în spiritul zilei naționale. Am mers la un concert Stela Enache, un etalon al muzicii pop românești. Mă rog, a fost cândva pe vremea lui Ceaușescu. Era tipa pe care se spărgeau ai tăi în timpul sesiunilor îndelungate de strângere a mâinilor în discotecă. Stela Enache e cunoscută și pentru faptul că a cântat piesa „Ani de liceu“, care a făcut generații întregi de elevi și profesori să plângă. Muzică ușoară pe naiba, drăcia aia are o încărcătură emoțională grea.
Videos by VICE
Concertul propriu-zis a fost meh. A cântat destul de puțin, nu mai mult de o oră. Probabil pentru că a intrat pe scenă cam la miezul nopții. Nu mai poți să stai noaptea târziu după o vârstă. O să vezi și tu. În plus, tipa a băgat la playback în prostie. Nu există scuză pentru treaba asta. Dar m-am simțit super bine datorită atmosferei. Oamenii erau super happy să audă „Extemporal la dirigenție”, „Ce-i iubirea” și, evident, „Ani de liceu”, cu toate că erau cântate semi-live.
După cântare, Stela a plecat cu florile primite de la public și i-a lăsat pe băieții de la Discotecă la pupitru, care au sărbătorit și patru ani de la primul show. Sper să o mai țină cu party-urile pentru că after-ul a fost exact ce trebuie. De multă vreme nu m-am simțit așa bine la un eveniment. Se pare că a fost un sentiment comun:
Urmărește VICE pe Facebook
Citește și alte chestii despre discotecă:
Cum te distrai în cluburile din București, la începutul anilor 2000
DJ tovarășu’ Sorin Lupașcu
Cu ce replici agățau adolescenții din România, în anii ’90