FYI.

This story is over 5 years old.

High hui

Am fost la moaștele unui sfânt mort de 90 de ani și-am înțeles de ce merg românii în pelerinaje

Oamenii ăștia rupți din comunism ca și noi încearcă o ultimă izbăvire prin credință.

Sute de mii de oameni vor face și în acest an pelerinajul la moaștele Sfintei Parascheva de la Iași, acțiune din care Biserica Ortodoxă are de câștigat bani frumoși. Moaștele sunt o sursă de bunăstare pentru comunitățile care le dețin încă de pe vremea împăratului Constantin. Istoricul Patrick Geary, în cartea sa Furta Sacra, explica de ce între bisericile Evului Mediu exista o concurență uriașă în achiziționarea de relicve. Posesia acestora însemna status și bani pentru comunitate. De aceea se făcea masiv contrabandă cu ele, erau furate sau contrafăcute.

Publicitate

Preoțimea promova virtuțile sfântului propriu, într-o competiție acerbă de a prinde o bucățică de piață. Nu de puține ori, gărzile vegheau oameni considerați martiri sau sfinți care erau bolnavi pe moarte ca să preîntâmpine dezmembrarea neautorizată de biserică a cadavrelor acestora deîndată ce mureau. O piață impresionantă de moaște a apărut în Evul Mediu. Din catacombele Romei până în mânăstirile din nordul Europei, moaștele erau transportate pe aceleași rute ca mirodeniile, sarea, peștele sau metalele prețioase. În ciuda urii față de biserică, marxism-leninismul a păstrat tradiția moaștelor, conservând trupurile sfinților fondatori ai statelor comuniste.

În URSS și China, mausoleele lui Lenin, Stalin și Mao îndemnau la venerarea liderilor dispăruți. Și alte națiuni comuniste au încercat să își conserve liderii. Bulgaria, Vietnam, Coreea de Nord, Mongolia, Angola și Cehoslovacia au cerut ajutorul experților sovietici în îmbălsămare. Căci trupurile comuniștilor morți se degradau și putrezeau, spre deosebire de relicvele sfinților care nu erau deteriorate de moarte. Oprimați, decimați, alungați, asasinați până în 1991, budiștii din URSS s-au temut să spună povestea lui lama Dashi-Dorzho Itigilov, mortul-viu. Acum însă chiar și Vladimir Putin vine să converseze cu mumia.

Dar cine este Dashi-Dorzho Itigilov?

Pe 15 iunie 1927, lama Dashi-Dorzho Itigilov a încetat să respire. Corpul lui a fost înmormântat - conform rugăminților sale - în poziția lotus, exact așa cum era atunci când a murit. Conform testamentului său, călugării budiști ar fi trebuit să îl exhume la câțiva ani, dar, de frica regimului comunist, l-au lăsat în sicriul de brad până în septembrie 2002. Atunci, ca și la examinările din 1955 și 1973, călugărul a uimit prin conservarea perfectă a trupului său. Iulie 2017, la 90 de ani de la moartea lui Itigilov, mă uit la cadavrul care a reușit să-l aducă pe Putin de la Moscova până aici pentru o „conversație". Aici este Buriația, buricul budismului din cea mai mare țară din lume și totodată una din cele mai sărace regiuni ale Rusiei, la granița cu Mongolia.

Citește și: Am fost după club să-i pup moaștele lui Constantin Brâncoveanu

Publicitate

11 autocare aliniază parcarea prăfoasă a datsanului Ivolginsky, un complex monahal cu școală, temple, dormitoare pentru studenți, stadion pentru jocurile buriaților și, cel mai important, cu palatul în care este ținut faimosul lama cu un picior pe pământ și unul în Nirvana.

Drumul pelerinilor pentru un suflet curat

Împrăștiați prin datsan, credincioșii budiști și vreo patru-cinci turiști execută o coregrafie precisă sub îndrumarea ghizilor: complexul este vizitat de la stânga la dreapta, în sensul acelor de ceasornic, rotițele și cilindrii de rugăciune sunt învârtiți și ei la fel, de la stânga la dreapta, când intri în templu, te duci în stânga, apoi treci prin fața altarului până ajungi în dreapta și, cu fața spre altar ieși mergând cu spatele ca să nu le întorci fundul călugărilor care meșteresc la scroll-uri. Înainte să dea cu ochii de lama Itigilov, pelerinii stau la coadă să verifice dacă au sufletul curat, adică fac testul pietrei sfinte. Un cataroi e prins în metal sub un acoperiș de lemn, arată ca o troiță de pe marginea unui drum în Dâmbovița. Credincioșii se înșiră la zece metri distanță, închid ochii, întind mâinile în față ca somnambulii și pleacă spre pietroi. Unii se duc clar în bălării, dar cumva, la un moment dat se redresează și reușesc să nimerească. „E clar că trag cu ochiul", spun eu. „Nici vorbă, puterea pietrei e magică", spune Dulma, ghida noastră prin mânăstirea Ivolginsky datsan. Tot ea ne face instructajul înainte să intrăm în palatul unde este ținut Itigilov. Nu e voie să pozăm trupul lui lama Itigilov. Trebuie să închidem ochii și să vorbim cu Dashi-Dorzho Itigilov prin conștiință. Dulma știe că lama are puteri vindecătoare, trebuie doar să vrei să crezi, să mergi cu inima curată. Încerc să-mi fac curățenie în inimă, dar e prea din scurt.

Publicitate

E viu, de fapt, e ca și când ar fi murit în urmă cu 36 de ore

Ghida spune că prima oară au venit la datsan englezii, apoi nemții și italienii. Acum câteva zile a avut chiar și niște cehi. Și ungurii, că ei vin înapoi la frații lor mongoli, acasă. Îi spun că tata e ungur și femeia mă îmbrățișează ca pe o verișoară pierdută în lume, adusă de Dashi-Dorzho Itigilov acasă.

„E viu", au spus și experții. Temperatura corpului variază între 14 și 30 de grade. Am citit undeva că arată ca cineva care a murit în urmă cu 36 de ore. Nici organele interne, pielea, articulațiile, nimic nu este afectat. E viu. Și, de câtva timp, a început să transmită învățături unui călugăr care notează tot.

Citește și: Am crescut cu maghiari din România și știu care sunt motivele pentru care nu învață română

Călugărul, altul, nu cel care primește depeșe de la mumie, ne mână în palatul unde este păstrat lama. 30-40 de oameni ne bulucim pe scări. Suntem un ghiveci de mongoli în del-uri, încălțați cu cizme de călărie, bărbații cu pălării cu boruri late, de romi costorari și buriați în blugi, în geci de fâș și treninguri, femeile în fuste și cizme înalte. Sunt și două blonde care privesc amuzate mulțimea.

Credincioșii se înghesuie în fața altarului. Niciunul nu închide ochii. Toți se bulucesc să depună ofrande, se roagă scurt, nu stau să caște ochii la mumie, nu au conversații cum a avut Putin cu Itigilov. Nu pot să îmi iau ochii de la Itigilov. Tronează în spatele unui geam, în poziția lotus, îngrozitor la vedere și totuși seducător ca orice monstruozitate de la care nu poți să-ți rupi privirea.

Publicitate

Fotografie via Siberian Times

Închide ochii și-ți va vorbi

Pielea capului este întinsă și arămie, pe alocuri atinsă de un soi de igrasie. Relieful facial e tocit, ca și cum o mare și-a întins apele peste chipul călugărului și i-a ros în cei 90 de ani care au trecut de când a murit, nasul și buzele. Dar cei mai siniștri sunt ochii, sudați. „E mort! Lăsați-l în pace!", îmi vine să strig hoardelor de adoratori care au venit să-l asculte.

Înainte să iasă, pelerinii stau la coadă și primesc o eșarfă albastră binecuvântată de călugărul portar, care, după ce termină de binecuvântat, ne dă afară și bagă următoarea trupă de vizitatori.

„Cum a fost?" Nu pot să-i spun că mi s-a părut sinistru, că nu aș sta nici patru secunde singură, noaptea cu mumia lui lama, căci Dulma îmi povestește că anul trecut, așa, prin luna octombrie, camerele de luat vederi băgate în palatul unde este ținut corpul, au arătat că acesta s-a mișcat.

„Normal, că doar v-am spus că este viu. Dacă îi pui întrebări, răspunde. Și poate să acționeze pe o rază de 20 000 de kilometri, adică pe tot teritoriul Rusiei. Eu vorbesc cu el, de obicei, în vis. Atunci mă contactează."

Mă uit atent la ea. O femeie întreprinzătoare, pe la 40-45 de ani, care acum un an jumate nu vorbea boabă de engleză, acum sporovăie bogat, mult mai bine ca 87% din populația de millenialși pe care am întâlnit-o în Rusia. Socru-său a făcut pușcărie în tinerețe, pentru că era călugăr budist și comuniștii nu îi aveau la inimă. De altfel, înainte să moară, Itigilov i-a avertizat pe colegii de mânăstire că vine ciuma roșie și e cazul să plece. Dar nu l-au ascultat. Comuniștii au lăsat din cei 15 000 de budiști din Buriația doar 500.

Publicitate

Mă întreb unde ar fi putut să plece, vecina Mongolie a fost al doilea stat comunist, unde călugării budiști au fost prigoniți la fel ca în URSS, vecina Chină nu era nici ea mai brează.

Citește și: Am copilărit printre exorcizări creștin-ortodoxe şi înţeleg disperarea femeilor de la moaște

Istoria i-a închis și strivit în pumnul ei cel tare. Dar să ne întoarcem la Dulma. O femeie întreprinzătoare care a plutit ca o coajă de nucă pe giganticul val al schimbărilor din viața ei. Și cu toate astea crede că un călugăr mort de 90 de ani e viu și îi vorbește în vis.

Și Igor, șoferul-proprietar de hotel-inginer-negustor de chinezării, cu alte cuvinte un Mad Max care a supraviețuit pustiului prăfos care a fost Siberia după prăbușirea URSS, crede că lama este în Nirvana, e viu, vezi bine că ceilalți călugări îi strâng mâna, nu îl țin în frigidere d-alea speciale, ca la muzeu. Și cu toate astea nu putrezește, e un miracol, ce-i atât de greu de priceput? Nimic.

Trebuie doar să închizi ochii și să te scuturi de părerile preconcepute. Și atunci Dashi-Dorzho Itigilov va apărea în vis și îți va răspunde la întrebări. Oare ce a vorbit totuși cu Putin? Oare Sfânta Parascheva le va transmite ceva și românilor aduși acolo, milostiv, de Pandele?