Am fost s-o văd pe Viorica Dăncilă la Craiova cum luminează minți tinere de studenți

Viorica Vasilica Dăncilă a deschis, alături de Lia Olguța Vasilescu, anul universitar la Universitatea din Craiova. Articolul s-ar putea opri aici pentru că, știi și tu, nici pe Caragiale nu l-ar fi dus capul mai departe. Dar cum Caragiale nu e în PSD și nici nu numește miniștri, iată că doamna Vio, recunoscută pentru cultura sa generală remarcabilă și pentru buna cunoaștere a limbii române, vine să dea sfaturi tinerilor studenți. Dacă te întrebi dacă a făcut o facultate, ei bine, află că da. A absolvit Facultatea de Foraj al Sondelor și Exploatarea Zăcămintelor de Hidrocarburi, în Ploiești în 1988, iar în 2006 a făcut un master la SNSPA, numit Spațiul Public European.

Marele eveniment cosmic m-a prins întâmplător la Craiova, orașul copilăriei mele. Ca să văd ce-am ratat când am dat facultatea din Craiova pe aia din București, m-am prezentat silitoare la deschiderea anului universitar.

Intru în Universitate și întreb niște studenți unde e deschiderea la care vorbește doamna Dăncilă. „Cine?”, „Viorica Dăncilă, prim-ministrul României”. „Nu știu cine e”, ridică studentul din umeri. Mai bine, îmi zic și mai caut. Ajung într-un final în aulă, unde mărețul eveniment începuse. Era plină ochi, mă strecor în spate și trebuie să mă ridic pe vârfuri să văd coafura blondă a doamnei Dăncilă și pe cea roșcată a doamnei Olguța.

Olguța e emoționată. A terminat și ea aici Literele, înainte să aibă a frumoasă carieră de „jurnalist” care împrăștie ideile lui Vadim mai departe. Anunță că Ministerul Muncii face un studiu despre „meseriile viitorului”, pe care urmează să-l pună la dispoziție universităților pentru a-și adapta oferta educațională. Nu știu de ce, dar pe mine m-a trecut un fior când am auzit că face Olguța asta. Apoi a început să spună ce bună e guvernarea că a crescut salariile, bursele, mă rog, știi tu, cincinalul. Spune cum, de fiecare dată când traversează Balșul (e pe drumul dinspre București și Craiova și poți muri acolo așteptând în trafic), îi trimite Ministrului Transportului câte un filmuleț. Hihi, Olguța a făcut o glumă și a spus că doamna prim-ministru ne va spune mai multe. Am așteptat cu sufletul la gură.

Vorbește și directorul de la Ford România. În engleză. Se asigură traducere. Mă gândesc că doamna Vio e singura din sală care nu înțelege engleza, apoi îmi amintesc de Olguța.

Doamna Vio e mai plictisitoare ca un curs de croșetat. Mai plictisitoare ca orele de latină. Mai plictisitoare ca vecina care îți vorbește ore în șir despre tocăniță, ulcer varicos și verișoara ei doctoriță. Vorbește și nu spune nimic. Adică spune, dar spune platitudini. Aștept cu pixul în mână greșelile gramaticale. Nu face. Efectul universității asupra omului prim-ministru. De fapt, problema principală a lui Dăncilă nu e gramatica. Nici faptul că are trac. Problema principală e că absolut nimic din experiența sau cunoștințele sale nu o califică să fie acolo. Nu e gramatica, e competența.

Și totuși, ce a spus a noastră? Se bucură să fie la Craiova. Laudă Universitatea. Uite, zice că „în importante domenii ale vieții sociale, sunt oameni formați în această universitate”. Dovada vie e chiar lângă ea: Lia Olguța.

A dorit să fie în mijlocul studenților și profesorilor. „Investiția în educație este investiția în viitor”. Eh, nu-i așa că te-a spart asta? Spune apoi că inovarea și cercetarea sunt importante și ele pentru o creștere inteligentă și durabilă. Ar fi fost awesome, dacă guvernul PSD nu ar fi tăiat de la cercetare 122 de milioane de lei. Apoi intră la microfon laudele: scutirile fiscale ale Guvernului pentru investițiile în cercetare și inovare. Urmează vestea cea bună: se face drum drum expres în regim de autostradă Craiova-Pitești. Aplauze furtunoase. Mă uit în jur. Probabil că unii dintre cei prezenți au crezut-o. Studenții făceau live-uri pe Facebook.

Creșterea calității actului educațional. Programe de succes. Tinerii, viitorul țării. Cerințele pieței muncii. Dezvoltare a competențelor. Cea mai valoroasă resursă a României sunt tinerii. Profesioniștii de mâine. Succesul vostru este succesul României. Bla, bla, nu cred că am mai auzit astea vreodată, discursul doamnei Vio a fost aproape la fel de bun ca cel al lui Steve Jobs de la Stanford.

O boboacă de la Litere a citit mesajul bobocilor. Am avut o mică speranță că va spune altceva decât anii frumoși de facultate și drumul în viață și că va zice ceva de ce se întâmplă în țară, în educație, în sala aia chiar. Mnea.

Am auzit însă câteva râsete în sală. Unicornii. Aproape de mine erau unii care făceau un mișto, dar cam slab, pe genul „cine-s mă astea”. Doi studenți la Teologie mi-au zis că le-a plăcut ce s-a întâmplat. S-au bucurat de vestea cu drumul expres. A fost o onoare. Alții nu știau cine e, dar se bucurau că a venit prim-ministrul. Vreo doi au râs ironic când i-am întrebat de Dăncilă, dar n-au vrut să comenteze.

Câteva fete de la Litere au zis că a fost frumos, că a fost diferit de ce deschidere au avut la liceu (erau anul 1). Le întreb de contextul politic. Spun că a devenit un clișeu și s-au obișnuit să-l vadă peste tot. Nu le deranjează. Despre doamnele Vio sau Olguța nu vor să comenteze, că nu se pricep. Mulți mi-au zis că nu le pasă, au ridicat din umeri sau n-au răspuns.

Veniră, bifară, plecară, cam asta a fost.

La ieșire, un domn stătea cu o pancartă în fața ușii universității. Oficialitățile au fost așteptate la poarta pe care au ieșit cu mașinile de patru oameni care strigau „analfabeta” sau alte sloganuri de bine. Slăbuț, oricum.

La discursul de la Universitate, Dăncilă a zis corect „decongestionare”, după ce a ezitat un pic. La vizita care a urmat, la Fabrica de Avioane, a zbârcit-o („Cei 58 de kilometri… va duce la deconcesionarea traficului.”) Tot aici, o declarație a unui oficial al guvernului, întrebat de ce nu răspunde Viorica Dăncilă la întrebările jurnaliștilor, a zis că „nu are răspunsurile scrise”. Asta rezumă cel mai bine mandatul Viorică Dăncilă.