Călătorii

Cum să-ți faci prieteni la hostel ca tipă singură

Așa da: dă o șansă hostelului ăluia unde se chefuiește. Așa nu: îți faci griji c-o să te creadă lumea curvă.

de Mica Lemiski; translated by Ioana Pelehatăi
27 Iunie 2018, 4:00am

Când aveam 22 de ani, am condus din orășelul meu din British Columbia la Los Angeles, pentru același motiv pentru care fetițele de cinci ani se tund cu breton: ca să mă simt îndrăzneață și ca și cum aș face ceva interesant. Mai era și faptul că tocmai fusesem respinsă la master și, la momentul respectiv, călătoritul părea singura cale prin care să pot amâna luatul de decizii adevărate de viață. (Doamne ferește să-mi mai petrec încă un sezon conducând în cercuri pe un teren de golf, pe post de Gagica cu Berile.)

Planul meu era să sar din hostel în hostel pe coasta de vest și, odată ajunsă la Los Angeles, să fac... orice-aveam eu chef să fac. Poate să conduc pentru totdeauna și să nu mă mai întorc. Habar n-aveam.

Evident că eram naivă și e cumva un miracol că nu s-a întâmplat nimic cu-adevărat sinistru. Mă gândeam că mă pregătisem adecvat pentru că făcusem rezervări dinainte, citisem obsesiv recenzii pe hostelworld și-mi cumpărasem dopuri de urechi ca să mă protejez de oamenii cu apnee în somn, dar ar fi fost mai practic să am niște informații despre cum să mă descurc cu străinii care nu știu să-și țină mâinile acasă, în limuzinele de party, ce să le spun băieților care socializează agresiv și de ce împrietenirea cu franțuzoaicele ar trebui să fie un ritual de trecere pentru canadieni.

Așa că luați de-aici, oameni buni: sfaturile mele despre cum să supraviețuiești vieții la hostel ca tipă singură.

Așa da: Dă o șansă hostelurilor căcăcioase unde se chefuiește

Sigur, pereții căcănii și holurile triste ale unei mănăstiri transformate – „liniștit, sigur, curat și confortabil” – ar putea inițial să arate ca remediul perfect de după o beție crâncenă, dar după o vreme s-ar putea să începi să simți că acel calm al tău lasă loc unei frici existențiale, pentru că bucătăria nu prea e o bucătărie, ci o plită și-un cuptor cu microunde, iar camera comună nu prea e o cameră comună, ci un mic colț mobilat cu două canapele de rulotă și o vază plină cu lemn dulce vechi. O să zărești doar ocazional altă persoană în acest stabiliment: un bătrân la 65 de ani în halat care stă atât de aproape de cuptorul cu microunde încât respirația lui aburește geamul, în timp ce urmărește un pahar de ramen cum se-nvârte la nesfârșit. Fugi de-acolo acum. Oi crede tu că ești prea sofisticată să te muți la un hotspot de petreceri al căror recenzii online sunt „SUPER MARFĂ” sau „vibe bun, dar covorul mirosea a pișat”, dar e important să ții cont de faptul că locurile astea sunt un mod bun de a evita singurătatea și deziluzia zdrobitoare.

Așa nu: Nu te sui într-un autobuz de petreceri cu o gașcă de tipi necunoscuți

Pare la mintea cocoșului? Ei bine, dacă „personalul de activități” ți-a oferit whisky moca, în timp ce se aduna o flotă de microbuzuri ca să vă ducă la „cele mai hot cluburi din oraș” (adică baruri transpirate, zgomotoase, unde probabil băutura e îndoită cu apă) s-ar putea să te simți tentată să sari într-o dubă întunecoasă, cu grupul de tineri pe care i-ai cunoscut în hol acum 45 de secunde. E posibil să fie tipi bine intenționați, care să-ți ofere ultimul loc din Carul lor Glorios din preaplinul lor sufletesc, dar nu e de presupus așa ceva. Sigur, aveți ceva în comun, pentru că toți ați ales să vă cazați la Banana Bungalow, dar, pe de altă parte, i-ai cunoscut pe tipii ăștia într-un loc care se cheamă BANANA BUNGALOW.

Așa da: Împrietenește-te cu DJ-ul la seara de karaoke

Cele mai multe hosteluri de petreceri găzduiesc evenimente gratuite în fiecare seară, cum ar fi Seara de Mers prin Cluburi, Seara de Karaoke, Seara de Stand-up etc. (Fă-ți un serviciu și sari peste Seara de Stand-up gratis – doar dacă n-ai chef să asculți un tip beat în bermude cu buzunare, vorbind timp de două ore despre labă și cât de dementă e gagică-sa în timpul „săptămânii rechinilor”.)

Probabil cel mai bun eveniment gratuit e Seara de Karaoke, pentru că e mai puțin animalică decât la mersul prin cluburi și e și mult, mult mai ușor să faci rost de băutură moca. Ce trebuie să faci e să te împrietenești cu DJ-ul, care e un fel de Dumnezeu al hostelului, nu doar pentru că se uită la toată lumea de pe o scenă din prefabricat, ci și pentru că știe unde sunt păstrate toate fructele oprite (adică vodca). Când DJ-ul e în pauză, întreabă-l despre „arta” lui și ce fel de soft de mixaj folosește – doar ca să afle că ești mult mai cool decât toți gagiii ăia care-i tot cer Wonderwall. Apoi, când menționezi în treacăt că ți s-a golit paharul, e posibil să te conducă spre „zona cu băutură moca”, un colțișor cu perdea de lângă ringul de dans. Sigur, „zona de băutură moca” e deschisă pentru toată lumea, la propriu, dar ești deja îndeajuns de beată și n-ai fi găsit-o niciodată dacă nu te-ar fi condus el.

Așa nu: Nu-ți face griji c-o să te creadă lumea curvă

Conceptul de a crede că o tipă e curvă nu prea există la hosteluri. Spre deosebire de liceu sau de orășelul în care ai crescut, reputația n-o să te preceadă mai mult de câteva zile. Nu zic să nu fii responsabilă cu ceea ce faci, dar dacă ajunge să te cunoască personalul de la recepție drept „tipa căreia-i place să se bulănească pe holuri noaptea”, nu prea contează, în principal pentru că cui îi pasă, dar și pentru că pe nimeni nu interesează să bârfească străini. Un zvon e interesant doar dacă e despre cineva cunoscut.

Și dacă vrei să duci lucrurile mai departe de sărutat și mângâiat cu hainele pe tine, pentru numele lui Dumnezeu, ia-ți o cameră privată. Știu că sunt mai scumpe, dar împarte la doi (sau trei! Sau mai mulți! Fă ce vrei!) și o să coste doar un pic mai mult decât o cameră mare. De asemenea, încearcă să faci rezervarea pe numele tău și cu cardul tău, pentru că nu strică niciodată un strat în plus de „facem chestia asta cum zic eu”, dacă alegi să ai o aventură de-o noapte cu un străin.

Așa da: Participă la ora informală de povești, cu bătrânul rezident

E inevitabil ca cineva de la hostelul tău să nu treacă printr-o criză de vârsta a doua și-s mari șanse să aibă niște căcaturi de discutat, în fiecare seară, în jurul unei mese acoperite de cenușă de bețișoare parfumate. Când persoana asta îți povestește despre fosta soție, o fostă vedetă a muzicii australiene care a ajuns vedetă porno cu lesbiene, întreab-o cum a fost experiența sa cu a) celebritatea de liga a doua în anii 80; b) susținerea unei partenere implicată în industria filmelor pentru adulți; și c) redescoperirea propriei identități după divorț. Discuția care va urma va fi atât de înălțătoare încât o să-ți fie la îndemână să te deschizi și să vorbești despre criza ta de vârsta întâi, mult mai puțin interesantă. Atmosfera lipsită de judecată te va umple de acceptare de sine. S-o sugi, Eat Pray Love..

Așa nu: Să nu te îndrăgostești de un australian...

... să nu te muți temporat la Sydney, ca să „vezi cum merge” și să nu-ți petreci următorul an trăind în ceea ce simți că e o comedie romantică independentă, în care tu ești Emma Stone și el e Penn Badgley (dacă Penn Badgley ar purta multe maieuri), pentru că filmul în care joci o să fie mai degrabă ca 500 Days of Summer și tu ești Joseph Gordon Levitt.

De fapt, glumesc. Povestea epică de iubire peste hotare e un așa da, nu un așa nu. Dacă simți ca și cum s-au aliniat planetele, ca să te aducă laolaltă cu Gagicul Internațional, într-un norișor sclipitor de smog din LA, atunci, sigur, urmează-ți inima, cheltuiește-ți toate economiile, ține-te după el peste ocean și trăiește ca fata aia de vis care-ai vrut toată viața să fii. Stresul emoțional și financiar al unei iubiri transcontinentale n-o să te facă decât mai cultivată.

Așa da: Fă să pară că ești „cu” cineva

Ascultă-mă un pic. Da, să fii tipă singură e super tare și mișto și, nu, n-ai nevoie de altcineva care să te completeze, dar dacă stai singură în curte, sorbind din degetarul gratis pe care ți l-a dat Pete Petrecărețul și arăți la fel de pierdută pe cât te simți, e doar o chestiune de timp până când niște băjeți (sau mai rău, niște gagii) o să-ncerce „să-ți facă un serviciu” și să te invite să participi în aventurile lor de socializare, care aproape întotdeauna implică o formă sau alta de abuz de substanțe și folosirea foarte liberală a cuvântului cu p și z. (Nu c-ai fi vreo mironosiță, dar să te trezești în brațele asudate ale unuia poreclit Unchiul Jelly nu e pe itinerariul tău de călătorite.)

Poți oricând să spui pur și simplu „nu, mulțumesc” sau „caisse-toi, cochon” („cară-te, porcule”, n. trad., metoda franțuzească), dar s-ar putea ca un astfel de refuz să te facă și mai dezirabilă pentru băjeții ăștia și misiunea lor de desfrâu. S-ar putea să insiste să te „scoată din carapace” sau „să-ți arate cum e să te distrezi”, pentru că e clar că tu nu ești capabilă să faci de-astea de una singură. Sigur, poți să continui să-i refuzi pe băieți, cu generozitatea lor socială cu tot, dar dacă vrei să eviți cu totul interacțiunea, poate că e util să faci să pară că ești deja „cu” altcineva. Nu mă refer neapărat la a fi „cu” cineva în sensul romantic, ci mai degrabă în sensul de a părea că ai chestii mai bune de făcut și oameni mai buni cu care s-o arzi decât o gașcă de nesimțiți jegoși cu mărgele în păr. Acestea fiind zise, dacă ajungi să ai o iubire toridă de trei zile și hotărăști să te lipești de altă persoană pe parcursul șederii, pentru că „n-avem decât un timp limitat împreună!” e și asta perfect ok.

Cred că ce zic e să iei inițiativa și să-ți faci prieteni în termenii tăi. Nu aștepta să te abordeze lumea. Dacă vezi pe cineva care pare interesant sau autentic sau cool, du-te, salută-l și întreabă-l dacă crede în schimbările climatice, să spargi viața. Nu știi niciodată, poate că tipul ăla care poartă un halat de in și ochelari groși ca fundul de sticlă o să devină iubitul tău temporar și, ulterior, corespondentul tău la distanță ani de zile după. Cel puțin mie așa mi s-a întâmplat.

Clar așa nu: Nu folosi „sunt tânără și liberă” drept scuză ca să fii un om de căcat

Dacă cineva sugerează ca tu și alți doi oameni să faceți o excursie de-o zi la Disneyland și să vă prefaceți că aveți dizabilități ca să tăiați coada (mi-aș dori mult să nu fie adevărat, dar unii oameni chiar sunt de căcat), ei bine, ai obligația să le spui cel puțin: „Pula mea, nu, n-ai inimă, cum îndrăznești?”

S-ar putea să fie și un moment bun de autoreflecție asupra faptului că lumea în afara bulei de oameni cu care bei încă mai există și că pentru mulți lucrurile nu merg prea bine. Cu alte cuvinte, verifică-ți naibii privilegiile. Sigur, oi trăi tu pe 30 de dolari pe zi, dar faptul că-ți permiți să-ți lași baltă responsabilitățile pentru câteva săptămâni, ca să te „redescoperi” prin intermediul unei forme de cazare ca la cămin probabil că-nseamnă că-ți merge destul de OK. Dă circulara asta mai departe tipului care are de gând să-nchirieze cârje ca să se bage în fața copilului de la organizația Make-A-Wish care așteaptă să se dea în Pirații din Caraibe.

Așa da: Fă enervant de multe poze

Nu neapărat pentru Insta. Dar poate și pentru Insta. Dar și doar pentru tine. Știu că sună a abureli de Hallmark, dar chiar o să vrei să ții minte chestiile astea. În plus, s-ar putea ca unul dintre prietenii tăi temporari să devină staruri TV, ceea ce-nseamnă că ai putea avea ocazia să-ți vinzi pozele unei reviste de scandal care face un material cu „Pe când erau tineri”, pe bani buni. (Alternativa ar fi doar să te lauzi cu asta la prieteni și străini pe net, în speranța că faptul c-ai urcat pe munte cu tipul din Stranger Things te va face mai interesantă decât ești în realitate. Și, în fond, nu pentru asta există internetul?)

Articolul a apărut inițial pe VICE CA.

Tagged:
betie
agatat
incredere
hostel
poze
prieteni