Cele mai tari baruri și cluburi în care să mergi, dacă ajungi în Craiova

Nu o sta ea bine la multe capitole, dar în Craiova cu siguranță ai unde să-ți bei mințile când te duci într-o vizită de lucru în Republica Autonomă Oltenia. Știu, că-s de acolo. Și, deși ajung o dată la câteva luni în urbea natală, tot mai cunosc și eu câteva baruri în care se distrează tinerii olteni și nu numai. Așa că am făcut un tur de forță de o zi și am băut o cafea care de la un punct încolo s-a transformat în bere și apoi în ceva cocktailuri, în câteva dintre cluburile și barurile Craiovei să-ți spun cum stă treaba.

Nu mai făcusem bar-hopping atât de intensiv în Craiova de pe vremea când erau rockotecile la mare modă și ficatul meu ceva mai tânăr și inocent. Doar ca să știi, Craiova stă bine la capitolul prețuri, nu dai gaură pe card pentru o noapte de distracție - berea e în general undeva pe la 6-10 lei, vinul pe la 7-12 lei, o cafea sau o apă costă în jur de 6-7 lei, iar de mâncat, cu 30 lei ești chiar bine.

Centrul Vechi al Craiovei nu arată chiar rău în materie de going out. Și nici picturile urbane din centru nu-s tocmai rele, deși-s pe stilul clasic, dar, în context de centru vechi, merg. Ok, ok, n-o fi hipstereala maximă pe care o visezi (nah, mai greu cu influențele berlineze la olteni), dar nu-i nici plictiseala pe care am văzut-o în alte orașe din România. Mai ales în serile de vară, centrul se animă de oameni ieșiți la o bere de praz (nu-i așa că-ți imaginezi că tot ce e în Craiova e cu praz?). Mai ies și ei la o bârfă politică (spectrul Olguței încă se resimte grav), la un plâns pe umărul gloriei pierdute a Universității Craiova sau la un plan de fugit din oraș sau din țară.

Nu degeaba cele mai recente statistici Eurostat spun că unul din cinci români apți de muncă, cu vârste între 20 şi 64 de ani, locuiește în alt stat membru al Uniunii Europene. Așa că n-ai cum să te mai miri că orașele de provincie se golesc cum vezi cu ochii.

Dar mă întorc în Craiova mea să-ți arăt că mai există ceva viață pe aici.

Când mă întorceam acasă, de la Capitală, îmi plăcea mult să-mi beau cafeaua la Steam Punk, în Centrul Vechi. Îmi amintea de departe de un bar care-mi plăcuse enorm în Praga, prin look-ul industrial și motorașele pe post de decorațiuni. Acum, când am fost ultima oară, am remarcat cu tristețe că i-au renovat parterul - în sensul de banalizat - și arată fix ca toate celelalte. Dar cafeaua e ok, deși parcă m-aș muta mai degrabă la popularul Soho din spate, un bar ceva mai classy, cu o selecție bunicică de vinuri, beri și shot-uri.

Ca să termin repede cu schimbările, Play era unul dintre locurile mele preferate în Craiova - un beci alternativ unde frecvent aveau loc piese de teatru sau concerte, cu atmosferă faină și discuții de cele mai multe ori deștepte. Avea o personalitate aparte. Acum s-a mutat la parterul unui hotel, Euphoria pe numele lui, arată nasol și fără personalitate, dar și-a păstrat programul artistic, ca să zic așa, deși am văzut că au dat-o mult mai mult pe mainstream (Dan Bittman, serios? Nunți, botezuri, petreceri școlare? Ce s-a întâmplat cu Play-ul de altădată?).

În schimb, am descoperit un loc nou în centrul vechi - Toska. Cu o terasă tare simpatică, retras pe o străduță mai puțin centrală, cu desene pe pereți și o atmosferă mai hip, e un loc bun să-ți bei prosecco-ul la amiază. Pe de altă parte, când ne-am întors noaptea acolo, se dansa bine de tot și oamenii aproape că nu mai încăpeau pe terasă, deci ceva-mi spune că e opțiune bună și pentru noapte.

Tot în Centrul Vechi, e de mers neapărat și la Charger - muzica e bună, mai un rock alternativ, mai un indie, mai ceva trip hoape, mai un mix clasic, au și concerte frecvent (n-am prins personal niciunul, dar am tot auzit că aduc trupe faine), se face atmosferă. La fel și peste drum, la Stockholm / Revolution, unde nu e deloc rău să bei un cocktail spre dimineață.

Hip e și Big Ben, un bar cu design foarte eclectic, cu o mulțime (chiar mare mulțime!) de elemente de decor numai bune de pus pe Instagram și cu o terasă mare. Din păcate, serviciul nu e chiar pe măsura decorațiunilor și a atmosferei și asta nu mi s-a întâmplat doar o singură dată.

Pe de altă parte, la Craft, ceva mai încolo, peste drum de Casa Studenților, mai aveam un pic și l-aș fi pus pe chelnerul ăla să țină cursuri de bune maniere și conversație. Locul arată super, super posh și cool în același timp, dar fără fițe gratuite, se mănâncă la fel de bine, se bea excelent (vinuri bune și cocktailuri și mai bune) și-și justifică întru totul prețurile peste media Craiovei (30-50 lei mâncarea, 20-30 de lei băutura). Iar paharul clasic de cristal (sau, mă rog, aparent de cristal), scos parcă din vitrina bunicii, la apă, a fost unul dintre detaliile alea mici care contează. Și, din toate locurile pe care le știu eu din urbe, mi se pare cel mai fain.

Că tot veni vorba de mâncat, și la Sophia Bistro, care-i chiar lângă Craft, se mănâncă bine și se stă la un pahar liniștit de vorbă. Am eu ceva cu papanașii de acolo, care-s foarte buni, și nici cu clătitele la cuptor nu mi-e rușine. De data asta n-am mai trecut pe acolo, cum n-am trecut nici pe la Temple, un loc în care mai merg de obicei, nu-i într-o zonă aglomerată, ci cumva la intersecție, unde începe Brazda lui Novac, deci la îndemână pentru lumea de prin zonă.

Comitet e, în mod ironic, într-o clădire pe care scrie Partidul Național Liberal. Deci la comitet se duc tinerii liberali să învețe care-i stânga și care-i dreapta politică. Dincolo de glumă, era de comitet bine atmosfera când am trecut pe acolo, dans și muzică de club, și multă, multă bere. Da, chiar se dansa, și nu-s multe locurile în Craiova unde se face asta.

Apropo de asta, unde s-ar fi putut dansa, dar se stătea ca la expoziție, era acest club numit Evo, unde intrarea costa cam 15 lei. Nu mai fusesem și nici n-o să mai merg. Imaginează-ți un fel de Bamboo mai sărac, de provincie, unde singura mea senzație e că oamenii n-au venit să se distreze, ci să-și etaleze hainele mulate, implanturile și mușchii pe canapelele albe, sub copacii din plastic veșnic înfloriți.

În schimb, am trecut și prin Korona, un clasic al subsolurilor din Craiova, unde de obicei se dansează, dar în seara aia era chiar gol, puteai citi liniștit ce scrie pe pereți, ceea ce nu se întâmplă des. Ciudat, că mai era și vineri.

Seara am încheiat-o cumva în Wave. În ciuda timpului îndelungat care-a trecut peste el și a atmosferei old school, Wave-ul are încă ceva care te face să te distrezi. Se făcea karaoke (și, în general, dacă urăsc ceva într-un bar ăla e karaokele), apoi au dat-o pe oldies but goldies de dans, dar erau niște oameni acolo care chiar veniseră să se pună în cap și să danseze pe rupte.

Știu sigur cum o să sară craiovenii acum. Dar nu scriseși de nu știu ce bar sau club! Păi bun, dacă știi tu alte cluburi pe care chiar merită să le încerci în Craiova, zi-mi, că merg în curând pe acasă și aș bea un pic într-un loc nou.