Am încercat să agăț cu Stalin pe Tinder și a mers extraordinar de bine

În ceea ce privește întâlnirile de pe Tinder, lucrurile par destul de bunicele pentru mine și Sofia. Bem bere, ne place să citim și împărtășim indignarea față de felul în care americanii ocupă prea mult spațiu pe ringul de dans. Când mi-a oferit o țigară, eu chiar am renunțat la planul meu de a mă lăsa de fumat.

În ciuda conexiunii, șansele mele cu ea se aproprie de zero, deoarece întâlnirea noastră este rezultatul unui experiment. Din punctul ei de vedere, numele meu este Iosif Stalin.

E uimitor câte lucruri sunt trecute cu vederea la persoanele atrăgătoare, mai ales pe aplicațiile de dating. Dar oare regula asta se aplică și în cazul unui dictator faimos din secolul 20? Asta mă întrebam în timp ce analizam o cutie de chibrituri pe care un prieten mi-a adus-o din Georgia, locul natal al fostului dictator sovietic Iosif Stalin, un om care a spus: „moartea unui om e o tragedie, moartea unui milion de oameni e statistică.”

Pe o parte a cutiei, Stalin este înfățișat ca în toate manualele de istorie: cu fața rotundă, o mustață îngrijită și părul dat pe spate. Pe cealaltă parte, este prezentat un bărbat tânăr, curățel, cu părul negru vâlvoi. Deși omul ar putea la fel de bine să fie un muzician din anii 2000, el e, de fapt, un comunist cu alura unui revoluționar șarmant.

Ca să-mi dau seama cât de mult te ajută aspectul fizic pe Tinder, mi-am făcut un cont cu identitatea lui Iosif, la 27 de ani.

Din păcate, nu am găsit niciun citat romantic din partea lui Stalin, care să-mi completeze profilul. E clar că omului îi plăcea mai mult să vorbească despre moarte, decât despre romanțe. În schimb, am manipulat un citat dintr-unul din discursurile sale, schimbând replica „Hitlerii vin și pleacă, dar Germania și poporul german rămân”, în „Relațiile sunt trecătoare, dar dragostea rămâne”.

Profilul lui Stalin a prins contur destul de repede, dar a durat ceva mai mult până am făcut rost de un match. După 15 minute, nu mai aveam persoane la care să dau swipe. Poate că asta înseamnă că mai mulți oameni decât am crezut sunt familiari cu tinerețea lui Stalin? Poate că mesajele anti-naziști și „mereu anti-fascist” nu au fost suficiente ca să compenseze.

Am schimbat ordinea fotografiilor mele și mi-am extins aria de interes, dar degeaba. După care m-am enervat și am cotizat pentru Tinder Plus și mi-am deschis profilul și pentru bărbați. Odată cu super-puterea de a da super like-uri și noua bisexualitate a lui Stalin, lucrurile au început să se miște. În prima oră, telefonul meu s-a blocat de 15 ori. Fotografiile mici de profil au început să se perindeze pe ecranul telefonului, iar aplicația proclama: „Ai un match, tu și Simon v-ați conectat”.

Am căutat un citat de la Karl Marx ca să sparg gheața. „Bună, tovarășe, nu ai nimic de pierdut decât lanțurile tale!” El mi-a răspuns: „Despre ce lanțuri vorbești ;)”.

Evident, eu mă refer la lanțurile forțelor capitaliste care au înrobit clasa muncitoare, însă mi-am dat seama că nu e cea mai grozavă replică de agățat, așa că îi răspund cu „poți să decizi tu unde le port ;)”.

Acum sunt inundat de mesaje private, iar match-urile mele pot fi sortate în trei categorii principale. Prima: cei ignoranți, care-mi fac complimente. A doua: cei care sunt din ce în ce mai sceptici cu cât stăm de vorbă, „Nu mi-am dat seama că discut cu un dictator. Ar trebui să citesc mai cu atenție descrierile de profil”, mi-a spus unul. A treia: o combinație de staliniști și experți în istorie. Cu oamenii ăștia pot vorbi deschis despre testamentul lui Lenin și despre asasinarea rivalului de partid Trotsky, cu emoji-uri adecvate.

Foarte puțini par deranjați că mi-am asumat identitatea unui tiran, cel puțin niciuna dintre persoanele cu care am discutat nu mi-a spus că ar avea o problemă cu asta. Alex a scris așa: „Nu m-ar deranja să împart un gulag cu tine ;)”. Ce drăguț.

Apare și Sofia, pe care am onorat-o cu un super like. Tipa de 30 de ani vrea să „combinăm idei, înainte de a combina fluide corporale”, conform profilului. Ea începe conversația în rusă, întrebând dacă sunt în viață și continuă să mă întrebe dacă m-am întors ca să recâștig popularitatea comunismului. M-am folosit de Google Translate și de rusa pe care am învățat-o la școală și i-am răspuns: „Oriunde aș fi, comunismul e în mine”.

Interesul pentru profilul lui Stalin crește constant, iar, până lunea următoarea, ajung să fac o sută de match-uri. Pe la mijlocul săptămânii ating cota de 200. Între timp, eu vorbesc în rusă, engleză și germană, cu avocați, studenți și tatuatori. Neglijez complet conversație cu Sofia, iar ea îmi trimite un mesaj în care îmi spune că nu sunt foarte vorbăreț.

Caut o replică bună despre cum Uniunea Sovietică nu se poate industrializa de una singură. Îmi justific lipsa de comunicare cu scuza că un Stalin paranoic nu poate avea încredere în nimeni și trebuie să facă totul de unul singur. Sofia mă asigură că nu e spion și că pot avea încredere în ea. Ea mi-a întins o mână, așa că am decis să profit: „Ca să-mi dau seama mai bine, ar trebui să mă uit în ochii tăi”.

Îi sugerez să ne întâlnim în fostul sector sovietic din estul Berlinului, iar Sofia acceptă. Îi spun că voi purta o jachetă vintage de fotbal din Germania de Est, din moment ce e cel mai potrivit lucru din garderoba mea.

Înainte de întâlnire, nu am fost deloc sigur dacă o să vină sau nu. „Ai ajuns?”, mi-a scris ea la 8 seara, iar eu eram sigur că mi-a trimis mesaj doar pentru că se întreba dacă stau singur în ploaie ca un fraier. Poate voia doar să se răzbune, să facă mișto de o persoană din spatele unui cont fals de Tinder, care se dă drept un tiran responsabil pentru moartea atâtor oameni. La urma urmei, experimentul meu e o glumă relativ macabră.

Apoi am văzut-o în distanță. „Sofia”, se prezintă ea subit și succint. „Eu sunt Iosif”, îi răspund eu cu o strângere de mână destul de formală.

„Ah, Iosif e numele tău pe bune”, întreabă ea în timp ce trage un ultim fum dintr-o țigară rulată. Ea e mai înaltă decât mine, cu părul șaten până la umeri. Spre deosebire de Sofia, eu nu arăt deloc ca în profilul de Tinder și sunt conștient că nu semăn deloc cu tânărul Stalin. În spatele aplicației, eu aveam încrederea unui dictator, dar în viața reală sunt destul de timid.

Sofia pare încântată că nu sunt un fost ofițer nazist, iar eu mă bucur că nu face parte din Asociația pentru Victimele Stalinismului, ca să aibă cum să mă atace. Dar seara de abia a început.

Nu e nicio masă liberă în Prassnik, barul întunecat din Berlin-Mitte, unde am decis să ne întâlnim, așa că suntem forțați să ieșim în ploaie. Înainte să găsim un loc unde să bem ceva, o întreb: „De ce ai ales să ieși la o întâlnire cu cineva care pretinde să fie Iosif Stalin?”

Cu siguranță nu e din lipsă de opțiuni. Sofia arată bine, e inteligență și amuzantă. „Mi s-a părut amuzant”, spune ea. E mai interesant decât tipii care își etalează mușchii, spune ea.

După ce am găsit într-un sfârșit un loc ferit, Sofia mi-a spus că ea e profesoară de limba germană. Ea descrie cum a plecat în Moscova imediat după facultate, fără să știe o boabă de rusă, și asta a determinat-o să studieze cultura slavică.

Distras de conversația plăcută, am început să-mi ies din personaj. Dau o gherlă și îi spun numele meu adevărat. „Cine e Paul?”, întreabă Sofia.

Când se duce la toaletă, eu îmi verific telefonul și observ zecile de notificări. Încerc să nu cedez tentației de a trece în revistă match-urile mele. Nu trece un minut și se pare că un alt bărbat se îndrăgostește de Stalin. Emre consideră că omul arată „magic”. Egon, care chelește și are o barbă căruntă de mag, întreabă dacă vreau să vorbim pe WhatsApp. El îmi spune că își dorește să dicteze vibe-ul când vom face sex și ignoră sugestia mea să inițiem treaba cu un sărut socialist ca între frați.

Între timp, Sofia se întoarce de la toaletă. Las deoparte telefonul și decid să-i explic motivația mea. Îi mărturisesc că sunt un jurnalist și că plănuiesc să scriu un articol despre experimentul tânărul Stalin. Sofia rumegă informația și întreabă mai în glumă, mai în serios, dacă înregistrez în secret conversația noastră. Din nu știu ce motiv, ea rămâne la masă cu mine și împreună încercăm să ne imaginăm cum ar fi decurs întâlnirea noastră dacă ar fi fost pe bune. Ne imaginăm dormitorul ei plin de postere cu Stalin și alte suveniruri atârnate deasupra patului.

Elevii Sofiei au un examen a doua zi, așa că ea trece pe băuturi non-alcoolice. Am urmărit oamenii de pe ringul de dans o vreme și am hotărât să plecăm. Ne-am îmbrățișat de la revedere și plănuim să mergem împreună la teatru cât de curând.

A doua zi, îi mulțumesc pentru „o întâlnire foarte plăcută” și o întreb cum a fost la exam. În aceeași zi, aplicația Tinder mă înștiințează că am fost raportat pentru conținutul ofensiv de pe profilul meu. Un număr rusesc mă sună insistent, dar, când răspund, tot ce se aude e zgomot de fundal. Ăla a fost momentul în care am decis să șterg contul meu, dar înainte i-am trimis un ultim mesaj Sofiei, cu numărul meu de telefon. Nu am mai vorbit cu ea de atunci.

Articolul a apărut inițial în VICE Germania.