7 motive pentru care Abi Talent este „rege pă România”

Am fost printre primii oameni care au aflat de Abi Talent. Da, l-am share-uit încă de când nu avea nici zece mii de views la „papucii Gucci”. Bine, inițial eram contrariat dacă e o memă umană sau nu. Pe alocuri, încă mai sunt. Dar a fost ceva de genul „haha, ia uitați, prieteni virtuali, ce chestie post-ironică am descoperit”. Cred că asta am pățit mai toți, de fapt.

Unii mi-au zis ceva de genul „mersi, man, pentru share și calitate”, în timp ce alții mi-au reproșat c-am contribuit la distribuirea prostiei și inculturii.

Adevărul e undeva la mijloc. Cert e însă că Abi Talent s-a viralizat rapid. În nici juma’ de an a ajuns să-l știe liceeni, adulți cu copii acasă sau corporatiști din Pipera. Probabil că-n ritmul ăsta o să-l știe și bunică-ta după o ceartă cu Emy Alupei în direct la Acces Direct.

S-au făcut glume peste glume despre Abi, meme sau parodii. Tot YouTube-ul e plin de clipuri cu el făcute de diverși vloggeri. Dar eu îmi pun câteva întrebări: de ce-ți vine să faci mișto de Abi Talent? Educă sau strică o generație? Merită sau nu să i se spună „Dani Mocanu al trap-ului”? Încerc să deslușesc aceste enigme.

Abi are până acum patru piese lansate. Neoficial, are mai multe pe care le cântă la concerte sau, cel puțin, le pune pe instastories. Ieri a scos o melodie nouă. E deja în trending pe locul patru, după Andra sau Carmen de la Salciua!

Culmea e că el nu se vede ca fiind un artist, ci doar ca unul care cântă. Ceea ce mi se pare mult mai ok decât să-ți dai bășini că tu ești Cheloo și ai o svastică tatuată pe spate.

Pun pariu pe-o pereche fake de papuci Gucci din Obor că, în câteva luni, dacă o să continue, pe Abi Talent o să-l vezi semnat c-o casă de discuri. Asta dacă n-a făcut-o deja și urmează să se afle. Motivul e simplu: caselor de discuri nu le pasă neapărat de calitate, cât de impact, iar el îl are.

Clipul ăsta de la un concert pare mai animat decât zece concerte ale trupei instrumentale Paraziții.

A început ca o memă umană, cam ca Șatra Benz. Dar fiindcă a avut impact, omul a continuat să crească. Poate la început făceai mișto de el din neant, dar ai observat că puștiul și-a văzut de treabă și ușor-ușor va trebui să accepți că e un personaj ca oricare altul.

Mai știi battle-ul dintre Eminem și Papa Doc din filmul 8Mile? Eminem a folosit o tehnică care merge întotdeauna: „I know everything he’s got to say against me. Tell these people something they don’t know about me”. Mai exact, Eminem și-a spus singur deja propriile suferințe, jigniri sau ironii, cum vrei să i le zici, pe care Papa Doc sau oricine altcineva putea să i le adreseze cu scopul de a-l face să se simtă prost.

Același principiu se aplică și la Abi, deși vorbim de alt nivel, dar orișicât. Abi și-a asumat de la început „că-i țigan cu opt clase”. Nah, într-o țară precum România, în care șapte din zece români nu au încredere în homosexuali și romi, unde se pune atât de mult preț pe-o diplomă, de multe ori inutilă sau falsă, iar lumea-n general e gata să râdă de tine la orice necaz, deja nu poți să-l mai ataci cu astea, fiindcă știi că nu o să-l atingă cu nimic.

O să-mi spui că Abi și-o arde ca un puști cordit crescut în puf, care se flexează cu banii părinților spunându-ți cum că e el împăratul României, și nu te contrazic.

Dar, hei, vrei nu vrei, asta e noua generație de puștani din întreaga lume. Nu e ca și cum o s-o schimbi tu fiindcă lași un comentariu de hate pe Facebook, așa că mai degrabă te-ai adapta. Dacă nu mă crezi, ia urmărește-o pe Lil Tay.

„Ferice de cei ce știu să râdă de ei însăși, pentru că nu vor înceta niciodată să se distreze”- Morer. Sau „Umorul este agerimea spiritului” - Dostoievski (cel puțin așa le-am găsit pe Google).

Fiindcă citez scriitori din secole trecute, o să par un om cult în ochii tăi, iar Tudor Chirilă o să mă aplaude pentru astfel de truisme. Eh, mai toată lumea îl știe pe Tudor drept un personaj arogant și cu prea puțin umor. Se ia în serios la mai orice dumiță despre el, indiferent că-i bună sau proastă. Unde mai pui că e văzut ca vocea poporului.

Dar cine mama naibii să fie vocea poporului?!

Ar fi culmea să fie Abi Talent. Oricum, din lipsă de alternativă (Șora e totuși bătrân, man), Chirilă e chiar decent din punct de vedere al coerenței discursului antisistem. Ceea ce poate ajuta generațiile viitoare.

Ce m-a cucerit pe mine la Abi Talent cel mai mult e un clip în care dansează pe o melodie cu descrierea „Înjurați-mă de toți morții în comentarii, oricum nu știu să citesc”. Mi-a dat mindfuck.

Bine, bine, e posibil să-mi spui acum „Mădălin, dar cum poți să promovezi asemenea specimene care s-au lăsat de școală?”. Ceea ce mă face să ajung la acest subpunct.

În primul rând, ca să scot din ecuație orice eventuale discuții. Nu încurajez nicidecum renunțarea la școală, în condițiile în care suntem campioni la abandon școlar în Uniunea Europeană, ci doar adaug în discuție o altă perspectivă.

Cu siguranță, și tu ai oameni în jurul tău care n-au școală, dar au totuși succes în domeniul pe care-l practică. Evident, asta nu înseamnă că n-ar fi avut și dacă aveau școală. Dar de multe ori, în România, statutul de „educație superioară” poate fi redus, din păcate, la nivelul unor hârtii pe care universități fie de stat, fie private le dau rapid când studenții plătesc la timp taxa și copiază cât trebuie la examene. Sau când secretarele pot falsifica diplome pe bandă rulantă.

Abi Talent nu încurajează copiii să facă același lucru ca el, să se lase de școală după opt clase. Întrebat într-un interviu de ce a făcut-o, omul zice: „Eu știam ce fac și nu mi-a trebuit, dar voi, copii, să mergeți la școală”.

Tot într-un live, Abi Talent zice: „Dacă ai 14 ani, decât să dai banii pe alcool sau țigări, mai bine îi strângi și faci o aroganță să-ți iei o curea Gucci”.

Și: „Eu nu zic să nu puneți gura pe alcool și astea, dar cu o limită. Și, mai ales, bă, nu mai băgați ce vedeți la toți ăștia, că nu-i bine. Voi trebuie să faceți bani. nu vrăjeli d-astea”.

Nu te-ai fi așteptat la asta, nu?

În pofida tuturor artiștilor de rap și trap, mai ales din afară, dar și din România, care îndeamnă tineretul în melodii că-i ok să bage lean, codeină, Xanax și altele, unul care s-a lăsat de școală și are opt clase îți sfătuiește copilul să facă inversul.

Deci, cine educă și cine strică o generație, în cazul de față?

Sigur ai ascultat o piesă trap sau rap din SUA. De câte ori ai auzit c-a folosit pe minut cuvântul „bitch”, fie la propriu sau figurat? Acolo ți se pare okey, dar când îl traduci în română, gen „zdreanță”, nu mai e ok. Păi, ăsta e dublu standard, menuț.

Tot ce face Abi Talent e să copieze un model clasic de succes prin care folosește și repetă cuvinte sau expresii până lumea le asociază cu el. Spre exemplu, Lil Pump folosește „Esskeetit”, Quavo de la Migos cu „Yes, Sir”, Dorian Popa obsesiv repetă „Hâțz, Johnule”, așa și Abi pune accent pe „Zdreanțo, a venit Abi”.

Sunt doar niște mecanisme prin care se face remarcat și rămâne în atenție. Nimic bun sau rău în asta.

Habar n-am.

Nu-s roacker pletos și tripat să cred că genul meu preferat de muzică e superior altora, cum nici nu cred că combinația de manele și trap pe care o face Abi Talent aș putea vreodată s-o încadrez la „the best lyrics of all time”. Plus să trăim într-o epocă plină de post-ironie în care nici nu mai deduci dacă-ți place o chestie ironic sau pe bune. Pe de altă parte, muzica de calitate e subiectivă.

Mulți copii de azi au ca idoli cântăreți din zona trap și pop. Plus manele, în România. Iar manelele cu trap-ul se aseamănă, pe alocuri. Amândouă cântă aspirații de tipul „I dont`n give a fuck. I`m the king of the world, bitch.”.

E bine sau rău ce se întâmplă cu muzica din ziua de azi? Dreacu` știe. Când vreodată a fost bine? Pe vremea când Uzzi avea versuri gen „Muie pentru muie pentru muie în găoază?!”.

Doar nostalgicilor li se pare că s-a schimbat ceva.

Poți să-l urmărești pe Mădălin Istrate pe paginile lui de Facebook și Instagram.