Viața modernă din Iran

Sarah Pannell din Melbourne face fotografie documentară despre cultura, comunitatea și peisajele din Australia și din afară. După ce a studiat relații internaționale cu specializarea în istoria și politica Orientului Mijlociu, Sarah a explorat regiunea prin fotografie. Proiectul I Feel Like I Know You arăta declinul turismului din Egipt și angajamentul ei de a fotografia comunitățile din Orientul Mijlociu cu integritate și căldură.

Despre asta este vorba și în cartea ei de debut, Tabriz to Shiraz, o perspectivă despre limbajele culturale și vizuale ale Iranului contemporan. După un an de cercetare, cea mai recentă serie foto a lui Sarah arată capacitatea ei de a surprinde aceeași compasiune și sensibilitate oferită de gazdele ei. Am vorbit cu Sarah despre experiențele din Iran și cum au ajuns în noua ei carte.

Cum ai devenit interesată să documentezi Iranul?
După ce am terminat studiile, am devenit fascinată de Iran. Mi-a revenit interesul acum câțiva ani, după ce am cunoscut niște iranieni minunați în timp ce studiam fotojurnalismul în America, și am aflat cât de greu le-a fost să-și lase familiile în urmă. Ca mulți alți iranieni care studiază și trăiesc în SUA, nu pot să se întoarcă la familii din cauza vizelor, dar vorbesc despre casa și cultura lor cu multă pasiune, nostalgie și tristețe.

Cum te-ai conectat cu comunitatea locală?
În prima lună în Iran, am stat cu 15 oameni și familii diferite, iar experiența a fost incredibilă. Am cunoscut mulți oameni extraordinari care aveau povești fascinante și erau entuziasmați să vorbească despre viețile lor, chiar dacă doar pentru o zi sau două. E greu să-mi imaginez cât de diferit ar fi fost dacă nu făceam couchsurfing și n-aș fi avut parte de toate situațiile astea.

Peste ce provocări ai dat cât ai fost acolo?
Am fost surprinsă de cât de ușor a fost să călătoresc în Iran și asta doar datorită oamenilor. Cred că oriunde ai merge, mereu vor fi obstacole de depășit fiindcă e altfel decât la tine acasă. La început era ciudat să port hijab sau baticuri largi, dar m-am obișnuit surprinzător de repede. Mai călătorisem în alte țări musulmane stricte, deci nevoia să mă îmbrac conservator mi-a venit natural. În schimb, mi-a fost greu să mă obișnuiesc cu programul de somn și cu cât de târziu se culcă unii dintre amicii mei iranieni! Luam adesea cina după miezul nopții și apoi ieșeam la o plimbare prin parc sau la o cafea târzie, iar cu asta m-am adaptat mai greu.

Îmi poți spune ce ți-a influențat abordarea și limbajul vizual?
În ultimii ani m-a inspirat munca lui Bieke Depoorter, o fotojurnalistă foarte curajoasă și talentată din Belgia. De fapt, tocmai ce mă reîntorsesem din Iran și cercetam Egiptul când am dat peste munca ei din Rusia și Egipt unde stătuse la persoane diferite în fiecare zi. Am simțit imediat că abordarea mea de couchsurfing în Iran părea lipsită de imaginație, o imitație. Dar cred că lucruri de genul se întâmplă des în industria creativă și, până la urmă, abordarea personală, povestea și stilul fac diferența. Îmi mai plac și fotografiile făcute de Loia Abril și Vasantha Yogananthan. Am și noroc să fiu înconjurată de mulți oameni talentați din Australia. Raphaella Rosella a pavat drumul, alături de Katrin Koenning, Hoda Ashafar și mulți alții, nu-i pot enumăra pe toți.

După ce ai stat în Iran, crezi că țara este prost reprezentată?
Personal cred că Iranul a fost clar prost reprezentat, de mulți ani, în special în presa vestică. Au trecut patru decenii de la Revoluția Iraniană, când s-au schimbat lucrurile pentru populația de aici, mai ales pentru cei care nu erau religioși și nu credeau în puterea lui Ayotollah sau în șiiți. Acțiunile guvernului iranian nu reprezintă adecvat diversitatea oamenilor de acolo. Vreau să schimb percepția oamenilor despre Iran ca să nu mai creadă direct stereotipurile negative. În special cele amplificate de americanii de la Casa Albă.

La ce să ne așteptăm în curând, pe lângă lansarea cărții?
Lucrez la un nou proiect care a pornit de la cel din Egipt din martie, anul trecut. M-a pus pe altă traiectorie și voi ieși din țară în aprilie pentru mai multe luni, începând cu un stagiu artistic de o lună în Letonia. Mă voi întoarce și în Iran la finalul anului.

Articolul a apărut inițial pe VICE AU.