Africanii care fac scheme periculoase pe BMW-uri

Dacă intri pe YouTube și scrii „street spinning in South Africa”, vei găsi mai multe clipuri video de la finalul anilor 80, cu BMW-uri care făceau drifturi prin suburbiile din Johannesburg, urmărite de puștanii care cereau șoferilor să „învârtă mașina!”.

„Spinning” a luat naștere la finalul anilor 80 odată cu popularitatea gangsterilor și lansarea pe piață a BMW 325i sau „Gusheshe”. În stadiile incipiente, spinning-ul avea legătură cu criminalitatea, cei care făceau asta fie răpiseră o persoană fie furaseră mașina. Dar astăzi, spinning-ul s-a transformat într-un sport cu reguli, tradiții, ba chiar are și sponsori, ca orice alt tip de sport. În 2014, spinning-ul a fost recunoscut oficial de către asociația sud-africană a sporturilor cu motor, permițând spectacole pe stadioanele din țară. Deși comunitățile de spinning din suburbii au văzut asta ca pe un câștig imens și s-au simțit luați în serios, din cauza lipsei unei structuri formale și a unei sponsorizări corporatiste, șoferii au un venit atât de precar încât rareori își pot acoperi cheltuielile aferente.

În cel mai recent album al său, Tell Them About Me, fotograful din Melbourne, Ryan Cookson, arată spinning-ul de azi, atât ca sport cât și ca subcultură. Realizat pe parcursul a doi ani, albumul explorează evoluția acestuia, evitând tacticos eforturile senzaționaliste ale fotografilor anteriori. Într-o încercare de a depăşi ideea de spinning ca sport, seriile foto ale lui Ryan oferă o viziune comunităților care și-au dedicat zeci de ani pentru răspândirea lui.

Am stat de vorbă cu Ryan ca să aflu ce a învățat în timp ce fotografia pentru album.

VICE: Salut, Ryan. Cum te-ai apucat de treaba asta?
Ryan Cookson: Am descoperit spinning-ul pe YouTube, în urmă cu câțiva ani, dar probabil că nu aș fi ajuns niciodată în Africa dacă prietenii mei, Andy și Jason care conduc Hillvale - un laborator foto independent din Melbourne -, nu mi-ar fi oferit oportunitatea. Mi-au spus „Ne-ar plăcea să-ți susținem un proiect fotografic și ne-am amintit cum spuneai despre obsesia ta pentru spinning-ul din Africa de Sud. Ce părere ai dacă te-ai duce acolo ca să-l documentezi?”. Bineînțeles că am acceptat pe loc.

Așa că, în august 2016, m-am dus acolo pentru prima oară și a fost foarte stresant. Asta fiindcă nu aveam niciun fel de conexiuni. Într-un final, am luat legătura cu un tip pe nume Pule, care mi-a spus că-mi poate face cunoștință cu comunitatea de spinning. Așa că, în 2017, m-am reîntors ca să mai fotografiez și să fac un scurtmetraj auxiliar.

Cum ai luat legătura prima oară cu Pule?
Inițial i-am scris un e-mail, apoi am vorbit de câteva ori pe Skype. Când am ajuns acolo, avea clasicul BMW în formă de cutie, care este practic sinonim cu spinning-ul. Sincer, acea primă tură a fost o experiență extraordinară în sine. Pentru că atunci când mașina - BMW 325i, sau orice alt model cu forma aia - pornește, oamenii încep să fugă după ea pe stradă, fluieră și strigă: „Învârte mașina! Învârte-o!”. A fost o experiență incredibilă. N-am mai văzut niciodată așa ceva: o mașină să aibă un asemenea impact asupra oamenilor.

Unde ai petrecut majoritatea timpului?
Am stat într-o zonă numită Pimville, în sud-vestul Johannesburgului. Auzisem că erau mai mulți spinneri prin Soweto, dar am ajuns până la urmă să mă văd cu oameni din Johannesburg și din zonele de lângă el. Oriunde era o oportunitate să cunosc oameni, acolo mergeam.

Spune-mi câte ceva despre subiecții tăi și oamenii pe care i-ai cunoscut.
Au fost trei sau patru echipe cu care mi-am petrecut cea mai mare parte din timp. Se numeau „Seku Rite”, „Rich Gang”, „DK Spinners” și „Ruffy’s Westside Crew”. O echipă e formată din șofer, copilot și cineva care face cascadorii și animă publicul în timp ce mașina se învârte. Ocazional, șoferul face şi el cascadorii în timpul spinning-ului. Echipele pe care le-am cunoscut acolo erau foarte bine sincronizate, părea un dans bine repetat, despre care nu știam până nu l-am văzut acolo pe viu. Fiecare echipă are un stil propriu şi sunt din cartiere diferite din Johannesburg, iar asta joacă un rol important în stilul lor.

Pule a fost foarte generos că a făcut tot ce a putut să mă pună în contact cu aceste echipe. De acolo, am început să cunosc alți oameni și alte echipe. Pule este centrul acelei comunități și a încercat să facă din spinning un sport oficial. Aşa că a început să lucreze și la construirea unei școli de pilotaj și a unei arene unde să se desfășoare cursele, ca mai mulți piloți să-şi poată câștiga existența din asta.

Johannesburg are o rată alarmantă de infracțiuni violente. Te-ai simțit în siguranță cât ai stat acolo?
Inițial, o parte din mine s-a simțit puțin inconfortabil. Documentarele pe care le-am văzut și lucrurile auzite s-au jucat puțin cu mintea mea. Dar la final, fiindcă eram cu Pule și alți oameni de acolo, m-am simțit în siguranță și confortabil în prezența lor, oriunde aș fi mers. Le-am urmat indicațiile și i-am ascultat pe toți cei cunoscuți. A fost o experiență caldă, prietenoasă și incredibilă. Când mă uit în urmă, mă bucur că spinning-ul a devenit această punte prin care poți cunoaște atât de mulți oameni din Johannesburg și că au fost deschiși și îndeajuns de calzi ca să mă lase să-mi petrec timpul cu ei.

Câți dintre piloții pe care i-ai cunoscut trăiesc de pe urma spinning-ului?
Spinning-ul este ceva foarte comun în Africa de Sud, așa că trebuie să fii cu adevărat talentat ca să te evidențiezi și să faci un venit din asta. Publicul care-i urmăreşte va decide dacă sunt buni sau nu. Lucas, din echipa „Seku Rite”, pe care am documentat-o, trăiește de pe urma spinning-ului. Celelalte echipe sunt și ele plătite să facă spinning la evenimente, dar mai au și alte joburi pe lângă.

Există cumva și o comunitate de spinning feminină?
Sigur că sunt multe femei spinner. Stacey-Lee May este probabil cea mai cunoscută și una dintre cele mai bune din Africa de sud. Am cunoscut-o în 2016, am stat puțin împreună și i-am făcut câteva portrete. Apoi am urmărit-o în timp ce făcea spinning la un eveniment grandios, e o adevărată plăcere să o priveşti. Din păcate nu am reușit să cunosc alte femei spinneri care făceau asta pe străzi, iar proiectul meu se baza fix pe fotografierea acelor curse. Oricât de interesant este spinning-ul în arene, am simțit că deja erau prea multe lucruri de genul ăla și-n Top Gear, etc.

Am cunoscut un spinner grozav, Rio, care făcea asta cu fiicele lui în mașină, în cartierul lor, Florida. Am o fotografie cu una dintre fetele lui atârnând din mașină în timp ce se învârte. Fotografia nu apare în album. Am vrut să păstrez niște imagini nepublicate pentru următoarea mea expoziție de la finalul lui mai.

De unde vine titlul ăsta?
Lucas, de care ți-am spus mai devreme, are un sticker pe o parte a mașinii pe care scrie: „Tell Them About Me”, pe care-l poți vedea în unele fotografii. Trebuie să te uiți foarte atent, totuși.

Unde crezi că se îndreaptă viitorul spinning-ului?
Cred că este o mare diferență între spinning-ul spontan de pe stradă, cu oameni care ies din case ca să urmărească spectacolul, și cel din arenă. Nu aș spune că e păcat, dar cele două experiențe chiar sunt diferite. Sunt conștient că pentru spectatori poate fi foarte periculos dacă nu există măsuri de siguranță. Din ce mi s-a spus, oamenii au fost grav răniți și chiar uciși, iar riscul ca piloții să fie arestați este mult mai mare. În trecut, poliția se oprea și-i privea, dar acum toleranța pentru ce se petrece în afara arenelor este zero.

Tell Them About Me a fost lansată la Târgul de Carte de Artă din New York anul trecut prin intermediul Knowledge Editions și Hillvale și va fi expusă la Galeria Hillvale din Melbourne împreună cu un scurtmetraj la finalul lui mai.

Articolul a apărutiniţial pe VICE AU.