Foto

Am vorbit cu oameni din Expirat despre unul dintre ultimele cluburi de suflet ale Bucureștiului

Imaginile astea o să-ți amintească de tine, din vremea în care erai un puști anti-orice-sistem și puteai să bei fără să-ți pese că mai există a doua zi.
25 Mai 2017, 12:05pm
Familia Șoșa, în 2002. Fotografie din arhiva Expirat

Prin 2002, în Vamă, se deschidea o cârciumă nouă, o baracă pe care stătea scris „Expirat, balamuc organizat", un logo rudimentar, îi zice George Not So Common DJ (NSCDJ). Probabil nu-ți amintești pentru că fie erai prea mic, fie te-ai cam alcoolizat pe parcurs și perioada aia a rămas în ceață. Un an mai târziu, în iarnă, un subsol din Brezoianu 4 se zguduia cu puștani descătușați, nu neapărat tineri și frumoși. Mai degrabă, fericiți că a mai apărut un loc nou în București, pe lângă Fire și Club A, în care să bei, să fumezi, să agăți, să scoți demonii din tine pe muzica aranjată atent în Winamp.

Au trecut anii, shoturile, banii, ai învățat să dansezi pe alt gen de muzică, te-ai bătut, ți-ai mai pierdut din demnitate, ai prins și niște one-night stands memorabile, ce să mai, desfrâu total - pe vremea aia nu aveai Coaliția pentru Familie să vegheze cum și cu cine îți împarți patul sau podeaua. În fine, cert e că Expirat a ajuns un club legendar, că-ți place sau nu, și împlinește zilele astea 15 ani. Cam cât aveau și copiii care îl frecventau pe la începuturi.

La Bibi, în primul an de Expirat (2002). Fotografie din arhiva Expirat

De fapt, povestea a început dintr-un egoism de vară. Andrei Șoșa și Raluca (acum Șoșa) voiau să facă bani în timp ce se distrează, așa că au pus-o de-o baracă pe plajă. A fost o vară așa bună, încât Andrei - care avea 24 de ani pe vremea aia - și-a cumpărat un Oltcit la finalul ei: a dat pe el un hard disk și vreo două sute de dolari. Sau ceva p-acolo, nu-și amintește exact, c-a fost demult și acum suntem toți bătrâni. „Parcă s-a întâmplat în altă viață", îmi spune șeful Expiratului.

Raluca, în primul Expirat ever

În viața aia când cârciumile din Vamă se ridicau pe plajă și, la final de sezon, erau demontate și arse. Expirat a fost reconstruit ani la rând. Și în București, clubul s-a mutat recent, după tragedia din Colectiv, pe strada Constantin Istrati. Are alt vibe acum, oameni ceva mai maturi, cu joburi în corporații și copii acasă, mai pretențioși și sigur cu mai mulți bani. O parte din ei însă sunt copiii de altădată ai Expiratului. Dar cel mai important e că se bea la fel de mult și că rămâne unul dintre simbolurile vieții de noapte din Capitală.

Sigur, e firesc să fii nostalgic după „vechiul Expirat" fiindcă ești probabil nostalgic după ceva felie din tinerețea ta, în sau în afara clubului, însă nu e cazul să-l demonizezi pentru că nu mai e locul de care te-ai îndrăgostit. E 2017 și în România prea puține s-au schimbat. Știi vorba aia de bătrâni „Vama nu mai e la fel"? E deja perimată.

Doar că am tot auzit-o și în discuțiile despre Expirat. Așa că am vorbit cu o parte din oamenii care au fost acolo, de la geneză, să-mi spună cum a crescut familia Expirat. Atenție: unele memorii se poate să fi fost afectate de consumul excesiv de alcool.

Început de balamuc

„Am început mai degrabă pe genunchi, gașca și brandul s-au închegat abia în al doilea an, când am lucrat și la concept", spune Andrei Șoșa (38 de ani), boss la Expirat, care de cinci luni e și tată. Acum nu-și mai permite să facă lucrurile la fel ca înainte. „Am avut veri în care, în fiecare weekend, prindeam răsăritul: de la 1 mai până în septembrie - așa ceva nu trăiești în București." Se știe: dacă nu te prindea răsăritul beat mort, mai rezistai încă patru-cinci ore după.

Au trecut 15 ani cu multe răsărituri și Șoșa nu mai servește în bar, nu mai face el stocul de băutură și nici nu mai pune muzică. A făcut treburile astea la început, până în 2005-2006, când familia Expirat abia se forma. Astăzi s-a extins în Energiea și Pâine și Vin, de la aceeași adresă: Brezoianu. „Încerc să le privesc ca fiind o parte din trecut, o perioadă care s-a terminat, dar din fericire nu s-a terminat de tot", spune el.

„Mă întreba lumea când mă întorc în București și eu le spuneam: miercuri, pe 7 septembrie." (Andrei Șoșa)

Expirat a avut, de-a lungul anilor, peste o mie de angajați. Unii dintre ei au rămas și astăzi, alții au emigrat, ceilalți s-au reorientat. Erau vremurile când Despot de la Vița de Vie, Amariei de la OCS, Barbu și Gabi de la EMIL, băieții de la Hades Records își făceau veacul în Expirat. Și asta-i impresiona pe tineri. A fost cumva perioada de glorie a Expiratului.

Perioada de glorie

Raluca, mama lui Vlad

„La mine a început totul în calitate de client. În alea patru-cinci zile cât reușeam să stau în Vamă, știam că, inevitabil, ceva se va întâmpla acolo. Nu neapărat o chestie despre care urma să povestesc nepoților, dar ceva altfel", îmi spune Ioan Constantin, fost DJ, actual responsabil cu evenimentele din Expirat. Ioan e sincer: de 1 mai 2017, în Vamă, este la fel de îngrozitor ca acum 19 ani. Dar nu-i nimic, toți mergem în continuare acolo.

Clubul ăsta din Vamă făcea bine unui adolescent, deși unii părinți cred că ar avea alte opinii despre afirmația asta. În fine, cert e că lui Ioan îi făcea bine: „pur și simplu îmi ieșeam din cochilie, că eu sunt mai urâcios, așa, de fel. Acolo mă destindeam. Aveam o senzație de rupere de ritm. Noaptea făceam un tur prin toate cârciumile din Vamă, dar inevitabil rămâneam în Expirat". E o mișcare deja clasică și azi.

Dan Amariei, în Expirat, prin 2004.

Pentru Vlad Tăușance vara de glorie a fost în 2004, deși era deja membru Expirat de vreo doi ani. Însă atunci a devenit unul dintre asociați, așa că-ți dai seama, omul a tras tare. „A fost primul an când chiar aveam ceva bani, ținând cont că înainte munceam pentru țigări, bere și-o ciorbă".

Din perlele pe care le auzeam la bar, în Vamă, vine unul și ne zice: „bă, ce plin e și ce bine vă merge acum, dar la iarnă!" (Raluca)

Pe vremea aia barul era pe plajă și două butoaie enorme erau pe post de piscină. „Noi aveam niște căsuțe-cort la câțiva metri de terasă. A fost delirul maxim, încheiat cu un concert OCS la răsărit, cocoțați pe acoperișul șandramalei. S-au împărțit la refren vreo zece boxuri de beri (pline) aruncate în public. A fost într-un mare fel, un mare carnaval în care fiecare își trăia personajul, de la machiaj la peruci, tricouri roz cu unicorni și mărgele. Băieții, zic", povestește Vlad, care a fost barman și DJ în Expirat.

Era un loc punk și sincer, zice Vlad. „Contracurent și anti-orice-sistem" și nu trebuia să te duci acolo ca să faci o impresie bună. „Erai, pur și simplu."

Folderul cu muzica din Expirat

George, în 2007

Dacă-ți amintești, pe ODC și/sau DC++ puteai să descarci folderul celebru „Muzică din Expirat" și să-ți faci la tine acasă cam ce făceau băieții pe Winampul din club. Asta a pornit tot de la Tăușance, de când a intrat el DJ în București: „s-a cam inspirat și Guerrilla la lansare din playlistul ăla. Știu că râdeam când am auzit la radio, la un moment dat, varianta ripuită prost de mine la Song 2 de la Blur".

Acum, Matei Oprina de la Guerrilla este DJ în Expirat, locul a devenit avanpost Radio Guerrilla. Sunt ca frații.

George NSCDJ e de vreo zece ani în Expirat și a adus stiluri noi în boxele care erau frecvent distruse în timpul nopților. „Nu prea exista muzică electornică, erau foarte mulți metaliști, se ascultau rock, balade. Aveam 20 de ani și am vrut să schimb muzica: am introdus LCD Soundsystem, Underowrld, alternative, drum n bass. În 2005, singura piesă drum era Voodoo People, o băga Blonda. "

Tinerii veneau la serile de miercuri de Selectro sau joile, la Hai Karate, în București, își mai amintește George. De fapt, și în Vama lucrurile stăteau ceva mai diferit: oamenii se duceau la mare și în timpul săptămânii. Expiratul era plin și nu doar în weekenduri.

„2007-2010, asta a fost perioada mea de glorie. S-a schimbat chestia asta, oamenii vin doar în weekenduri acum. Atunci se stătea câte zece zile la mare, cazările erau puține, dar mai ieftine. Astăzi, mulți dintre ăia au crescut, iar tinerii nu-și mai permit Vama, merg la White Horse, în Costinești."

E greu să vorbești cu oamenii ăștia despre Expirat că fac treceri bruște de la București la Vamă, și nopțile de anarhie sau zilele în care unii dintre ei dormeau o vară întreagă pe un pat-prici. Și, oricum, viața de DJ nu e chiar cea mai ușoară. Sar femeile pe tine, băieții vin cu dedicații, unii mai aruncă și cu bani, ca la lăutari, te consumi zilnic și trebuie să fii fericit mereu, pentru fiecare dintre ei.

A fost și cu boemie.

„Aveam răbdare atunci, acum n-aș mai avea la fel cu modul în care se comportau. Și pentru că pupitrul de DJ era în bar, mă puneau să le dau și câte o bere. Asta în Vamă. Acum, ca să mai pot rezista atât de mult ca înainte, trebuie să fiu în stare bahică avansată, probabil și fiindcă am alte priorități". George, 32 de ani, are acum un copil acasă.

Viața s-a schimbat ceva de la mottoul:

„Mult alcool în tinerețe, foarte mult sex în Vamă și fără droguri. La mine, cel puțin."

Nu toată lumea a fost de acord cu expresia fără droguri, dar și Raluca recunoaște: „în Expirat veneai ca să te mucifici cu alcool. La noi nu prea au prins drogurile". Acum îl plimbă de colo-colo pe Vlad, în timp ce câinele Toto (de opt ani în Expirat) se învârte după ei.

Iubirile din Expirat

Astea au ceva legătură și cu bețiile din Expirat.

Raluca îmi povestește despre o vară, la mare, desigur, când barmanii (fetele și băieții) au ținut un colț de bar cu liniuțe trase pentru fiecare fată/băiat cu care și-au tras-o. A fost o competiție strânsă, cu contestații și deliberări, dar fetele au câștigat până la final de sezon.

Sigur, așa cum bănuiau și părinții tăi, în Expirat, se lăsa cu „golăneală, trosneli ocazionale, hectolitri de alcool și muuult sex accidental pe unde se apuca. Devenise sport național pentru puștoaice să experimenteze cu barmani și DJi. Bănuiesc că e la fel și acum, dar parcă a mai crescut media de vârstă", își amintește Tăușance.

Dar au fost și relații serioase care-au pornit acolo.

„Am avut și cupluri care s-au căsătorit după ce s-au cunoscut în Expirat", spune Raluca. Unii cu clientele, alții între ei, din pozițiile de angajați, nu misionari. „Lumea are o impresie greșită, că 99% din barmani și DJi fac asta, dar toți își caută ceva stabil, de fapt." Mă uit la băieții din fața mea, George mănâncă, din caserolă, o salată pregătită acasă, Șoșa îl hâțână pe Vlad, Ioan zice că se însoară, Luca Oprina își așteaptă iubita. S-au așezat cuminți toți.

Dar nu înseamnă că nu a existat și asta:

Sau asta:

Sau asta:

Sau, cum a zis Ioan: „Cea mai frumoasă amintire este, by default, cea mai frumoasă beție". Sigur, nu își amintesc foarte multe din momentele alea, dar cine să-i judece.

În schimb, Ioan a făcut un efort de memorie și mi-a povestit un episod cu celălalt DJ celebru al Expiratului, Andrei Cotârță.

„Eram la un Halloween, dar nu mai știu care. Cotârță mi-a zis că are ceva important de făcut a doua zi și trebuie să se trezească devreme, așa că m-a rugat pe mine să pun muzică după ce pleacă el. M-am dus acolo cu gândul că e o noapte de muncă, dar următorul lucru pe care mi-l amintesc este că m-a sunat prietena lui să mă întrebe de ce așternuturile sunt negre, pe partea unde dormise Cotârță. Am ars-o CIA mahmuri toată dimineața și ne-am amintit că una dintre barmanițe ne-a măzgălit cu marker pe față, iar omul plecase dimineața acasă. Și au rămas dungile negre dupa el, în pat."

S-a schimbat și e ok asta

Poți să vezi Expiratul nou, din București, și pe Facebook. O să mai las niște poze d-astea de arhivă aici. Sunt sensibilă.

Cum zice și Tăușance: „Ne e dor de o improvizație pe care azi n-am mai înghiți-o, cel mai probabil. Pe vremea aia cădea lumina de cinci ori pe seară, patronul repara boxe cu ciocanul de lipit în timpul concertelor, dacă băgai frigiderul în priză nu se mai auzea basul și cineva făcea sex pe tocătorul de lămâi."

Ce vremuri...

Dar Expiratul a redefinit multe lucruri pentru oamenii ăștia, de-a lungul timpul, și probabil și pentru unii dintre noi. E ok, însă, dacă ai crescut și ai pretenții la calitatea alcoolului sau la curățenia veceurilor. Să fii hipster bolnav de hepatită nu e cool pentru nimeni, bănuiesc.

Expirat se reinventează. Dar face bine la moral să te întorci, din când în când, în patosul ăsta infantilo-anarhic.