FYI.

This story is over 5 years old.

Tech

10 întrebări pentru un tip care a murit și a înviat de două ori

„Pentru mine, nu era nimic, doar întuneric.”
IG
translated by Irina Gache
un barbat in spital
Sasha în spital

Sasha Eliasson a fost declarat mort clinic de două ori. Primul lui deces s-a petrecut când studia în Suedia și a pierdut controlul motocicletei în timp ce frâna. A fost găsit inconștient și fără puls, dar l-au resuscitat pe loc paramedicii.

Apoi, la doar câteva luni, cât era în convalescență, Sasha a luat din greșală o supradoză de analgezice care i-au scăzut pulsul la zece bătăi pe minut și i-au oprit sistemul respirator. Dar din nou a fost resuscitat.

Publicitate

VICE a vorbit cu Sasha – care are acum 26 de ani și studiază administrarea afacerilor – despre cum este să mori, ce a învățat și ce direcție a luat viața lui după moarte.

VICE: Salut, Sasha, a durut să mori?
Sasha Eliasson: Nu, adica nu în momentul respectiv sau înainte. Mi-a luat probabil în jur de 24 de ore ca să încep să simt durere. Prima oară am fost practic în șoc, deci nu am simțit nicio durere și a doua oară era din cauza analgezicelor, deci eram în dureri, dar nu din cauza morții clinice, era doar durere în general. Deci durerea nu a avut nimic de a face cu moartea.

Sasha after surgery

Ți-a trecut viața prin fața ochilor? Ce ai văzut când ai murit?
Nu mi-am văzut viața, nici pe Iisus sau lumina de la capătul tunelului, n-am văzut nimic. Nu am văzut nimic pentru că practic nici nu eram acolo. Știam că s-a întâmplat ceva când m-am trezit. A fost ca un somn fără vise. Așa că m-am trezit și știam că dormisem, dar nu pentru cât timp. Eram cam pierdut, dar știam că se întâmplase și aia era tot. Știam doar că trecuse timpul.

Care a fost partea cea mai scârboasă când ai murit, ai făcut pe tine?
Nu, din cate știu eu. Cred că asta se întâmplă după ce ai fost mort de ceva vreme, dar sunt destul de sigur că mușchii încă îmi erau tensionați după ce am murit. Reabilitarea a fost totuși un adevărat proces, partea fizică e grea pentru că e dureroasă. Progresul este destul de lent, dar este realizabil. Partea mentală a fost mult mai grea.

Publicitate

Ce-ți trecea prin minte când ți-au spus că muriseși?
Practic a fost un rollercoaster de emoții. La început am crezut că e cool că s-a întâmplat. Ce vreau să zic este evident că am supraviețuit, deci foarte mișto că puteam să zic că s-a întâmplat asta. Dar la scurt timp după m-a lovit: La dracu, asta e ceva destul de serios! Așa că gândurile alea m-au copleșit. Dar per total, sunt o persoană destul de pozitivă, deci nu m-a afectat prea mult.

Cum ți s-a schimbat relația cu religia de atunci, crezi că ai un înger păzitor?
Nu am crezut niciodată în Dumnezeu sau ceva de genul. Sunt mult mai deschis la ideea că dacă nu poți dovedi ceva, este destul de stupid să zici că știi dacă ceva există sau nu. Deci, nu cred că există un dumnezeu sau o putere mai mare, sau că există viață după moarte.

O văd mai degrabă ca pe ceva care s-a întâmplat și încerc să găsesc motivele din spatele ei. Sunt sigur că poți merge pe ideea că a fost un înger păzitor care m-a protejat și de aia nu am murit, dar dacă te gândești că e o putere mai mare, atunci de ce m-a lăsat în primul rând să cad de pe motocicletă? Încerc să evit genul ăsta de raționamente.

Care este relația ta cu moartea acum că ai trecut prin ea de două ori?
Evident că la început a fost destul de greu. A trebuit să trec printr-un an întreg de reabilitare și apoi am lucrat cu mine însumi ca să mă întorc la viața de dinainte. Cu siguranță m-a forțat să cresc mult și foarte rapid. Relația mea cu accidentul îmi pare foarte pozitivă acum, la fel și moartea în general. Nu mi-e teamă de moarte. Nu o doresc, nu vreau să mor, dar dacă se întâmplă, aia e.

Publicitate
1542682911545-20024128_10155596597779359_8786720368459870827_o

Sasha în timp ce trăiește clipa

Acum te tratezi altfel?
Obișnuiam să fiu foarte atent și să risc doar calculat. Mi-era teamă de înălțime, dar acum urc pe acoperișuri și oriunde altundeva, deci pot spune că moartea m-a influențat. Să fii la o asemenea înălțime nu e înfricoșător fiindcă nu se întâmplă nimic când mori, deci nu ți se poate întâmpla nimic rău dacă te urci la înălțime.

Cu siguranță trăiesc mai mult prezentul acum. Dacă vreau să fac ceva, o fac fiindcă înainte încercam să pun în balanță plusurile și minusurile, iar la final nu o mai făceam. Acum fac mult mai multe lucruri pe care mi le doresc.

Care sunt reacțiile oamenilor când le spui că ai murit de două ori?
Depinde de personă. Depinde dacă e religioasă sau logică. Oamenii care gândesc logic se întreabă cum de mai sunt în viață. Se întreabă cum pot spune că am murit… genul ăsta de lucruri. Apoi trebuie să le explic că am fost în moarte clinică.

Dar când vine vorba de persoanele religioase, dai de o stradă bifurcată. Fie încearcă să și-o explice pozitiv și să spună că, dacă credeam în Dumnezeu, aș fi văzut lumina și găsit iertarea. Dar mai sunt și oameni care se enervează și-mi spun că nu am văzut nimic pentru că am intrat în cel mai profund cerc al iadului, doar pentru că nu cred în Dumnezeu. Primesc multe mesaje din astea online. Le înțeleg. Pentru mine seamănă mult cu un sistem tribal – cum cineva care nu face parte din grup devine un inamic. Cred că asta le și explică comportamentul.

E intens. Oamenii chiar analizează atât de mult experiența ta?
Am avut multe din astea. Când postam un articol pe Reddit și apoi citeam comentariile, vedeam că unii spuneau lucruri urâte despre mine și alții mă apărau. Tot ce le zic oamenilor este: nu-ți impune opiniile asupra altora.

În final, crezi că există viață după moarte?
Pentru mine nu este nimic, doar întuneric. Așa că eu aleg să cred doar ce-mi face traiul mai bun. Nu are niciun rost să încerci să afli cine are dreptate sau greșește fiindcă nu cred că vom ști vreodată. Nu-ți pierde timpul încercând să răspunzi unor întrebări despre viața de după, ci doar trăiește-ți viața. Tot ce trebuie să faci este să accepți moartea așa cum e: o parte din viață. Apoi vei învăța că nu ai de ce să te temi.

Articolul a apărut inițial pe VICE AU.