Femeile traumatizate pe viață de o procedură medicală fără anestezie

La ce te-ai aștepta, dacă medicul tău ți-ar spune să iei calmante fără rețetă înainte să vii pentru o scurtă procedură medicală? Când m-am dus la prima mea histeroscopie - o procedură prin care ți se examinează interiorul uterului cu o mică cameră, pentru sângerări neașteptate, dureri pelviene, fibroame, polipi, probleme de fertilitate sau ca să fie diagnosticat cancerul uterin - m-am gândit că o să semene, poate, cu un test Papanicolau sau poate cu montarea unui sterilet. Broșura care mi-a fost dată la spital înainte de operație mi-a spus să mă aștept la crampe asemănătoare cu cele menstruale. Am luat niște paracetamol cu codeină pentru durere și m-am întins pe spate, cu picioarele în etrieri.

În timp ce doctorul îmi trecea aparatul prin cervix, am simțit cum mi se umple uterul cu apă rece, ca să se dilate pentru procedură. M-am gândit, Ce ciudat se simte, dar, OK. Apoi n-a mai fost OK. Am început să mă hiperventilez, în timp ce m-am strâns în jurul mâinii asistentei. În scurt timp, n-am mai putut să tac și am început să gem de durere. În timp ce doctorul îmi făcea o biopsie, scoțându-mi țesut din uter ca să-l verifice de boli, am simțit un junghi electrizant de durere cum mi se transmite din interior în tot corpul meu. (Histeroscopiile sunt adeseori însoțite de biopsii - medicul examinează uterul cu aparatul optic de histeroscopie înainte să preleveze țesut pentru teste ulterioare.) Am urlat, „Futu-ți morții mă-tii!” Ulterior, asistenta m-a întrebat înțepată: „Ai uitat să iei paracetamol?”.

Reacția asistentei m-a lăsat cu gândul că poate sunt eu ciudată. Eram o miorlăită? Dar în lunile care-au urmat, n-am putut să scap de senzația că ceva nu-i în regulă. De ce nu mi s-au dat analgezice? S-a dovedit că ce mi s-a întâmplat mie nu e neobișnuit. De fapt, multe dintre experiențele altor femei cu histeroscopia au fost mult mai nasoale decât ale mele.

„M-a pocnit această durere de nedescris, ca o nevralgie, dar de 20 de ori mai intensă”, spune Lorraine, de 66 de ani, din Leicester, care preferă să nu-i folosim numele de familie, pentru că, la ora actuală, se gândește să dea în judecată spitalul unde a avut loc intervenția. „M-a lăsat fără suflare. Nu eram în stare să vorbesc, nu puteam să țip. Îmi tremurau picioarele, mi s-a făcut rău și mă simțeam foarte fierbinte.” Lorraine i-a spus apoi medicului ei că, dacă nașterea e zece pe scara durerii, histeroscopia e undeva între 15 și 20. Psihoterapeutul lui Lorraine a diagnosticat-o cu sindrom de stres posttraumatic după intervenție.

Nu e singura: pentru Liz Vining, de 65 de ani, din Swansea, experința histeroscopiei a fost „barbară”: îmi spune că a urlat șocată când a introdus medicul aparatul optic. După asta, spune că nu-și amintește decât un val de durere.

Durerea, se pare, e o rutină a histeroscopiei. Dentistul îți face o injecție înainte să înceapă să foreze. Și-atunci de ce Serviciul Național de Sănătate (NHS) trimite în mod regulat femeile să fie împunse și căutate în uter fără anestezie? Și de ce, când femeile suferă în mod evident de durere, unii doctori le ignoră?

Deși ar putea părea uluitor că femeile sunt în mod regulat supuse unor intervenții invazive și dureroase fără anestezie, n-ar trebui să te surprindă: în mod istoric, doctorii iau durerea femeilor mai puțin în serios.

Regulamentul NHS afirmă că nivelul de durere suferit din cauza histeroscopiilor variază: unele femei „nu simt durerea sau au dureri mici”, dar, pentru altele, pot să fie „dureri grave”. Deși medicii NHS care fac intervenția pot oferi atât anestezice locale, cât și totale, nu există nicio cerință pentru ei în sensul ăsta. Multe femei trec prin procedură fără niciun pic de anestezie. Regulamentele actuale ale Societății Britanice pentru Endoscopii Ginecologice (BSGE), organismul care monitorizează histeroscopia, recunoaște, la rândul său, că „poate fi asociată cu dureri semnificative”.

Justin Clark, ginecolog consultant la BSGE, îmi spune că histeroscopiile se făceau cu anestezie generală până pe la începutul anilor 2000, când aparatele optice noi și mai mici au făcut ca medicii să nu mai fie nevoiți să dilateze cervixul pacientei. Acesta susține că schimbarea pentru a face histeroscopii ca procedură fără internare, fără anestezie, vine parțial din partea pacientelor: pot avea acces mai rapid la îngrijiri, fără dezavantajele unei internări în spital și riscul de a contracta infecții intraspitalicești. Dar recunoaște că intervenția poate fi incredibil de dureroasă pentru unele femei. „Un procent minoritar va avea o experiență foarte neplăcută și dacă am putea identifica acele femei în avans, ar fi un avantaj [ca să li se poate face anestezie generală de la bun început]”, spune Clark.

Clark a insistat să-mi spună că principala prioritate a lui BSGE e confortul pacientelor. Dar nu toate care suportă intervenția sunt conștiente de cât de dureroasă poate fi. Broșurile de informare variază semnificativ de la un spital la altul: uneori se menționează varianta unei anestezii generale, dar femeile primesc adeseori o broșură care pare să minimizeze orice potențială durere. Reporterii Broadly au văzut broșuri care mergeau de la a compara histeroscopia cu durerile menstruale sau făceau referințe vagi la „disconfort”, fără să specifice ce variantă de analgezice le stă la dispoziție. Varietatea asta s-ar putea să însemne că nu toate femeile au imaginea completă. La urma urmei, majoritatea o să aibă încredere că doctorii lor le spun tot ce trebuie să știe.

Chiar și femeile care întreabă direct despre durere dinainte susțin că doctorii o minimizează. „Când am întrebat dacă o să fie dureros, doctorul și asistentul și-au zâmbit și mi-au spus că femeile au parte de așa ceva tot timpul”, spune Valentina, de 34 de ani, din Londra, care preferă să nu-și furnizeze numele de familie din motive de intimitate. Simte că nu i s-a „oferit varianta de a lua o decizie informată”. Numărul femeilor care raportează că au avut parte de o histeroscopie foarte dureroasă variază, dar un studiu întreprins în 2014 pe 254 de femei a constatat că 2% dintre ele au descris durerea „de netolerat”, 17% au considerat că a fost „gravă”, iar 46% au spus că a fost „moderată”.

Clark spune că histeroscopiile de diagnostic, în care medicul intră în uter cu o cameră ca să se uite pe-acolo, sunt de obicei mai puțin dureroase decât cele care implică și biopsii sau eliminarea de polipi. Are sens: partea cu „uitatul pe-acolo” din histeroscopia mea a fost un 3 sau 4 pe scara durerii, dar a explodat până la un 9 doar în timpul biopsiei. Distincția asta ar putea să explice de ce atât de mulți medici le spun pacientelor că histeroscopia e „tolerabilă”. Dar cât am stat în etrieri mi-am trăit histeroscopia ca un eveniment în sine - și am simțit că doctorii n-au spus adevărul cu privire la perspectiva durerii. Clark a admis atâta lucru. „Sunt de acord că o biopsie e mult mai incomodă decât o histeroscopie bine făcută”, mi-a spus acesta.

Parte din motivul pentru care autoritățile au reticențe în a oferi femeilor analgezice s-ar putea să aibă ceva de a face cu costurile. Spitalele NHS sunt în continuare motivate financiar să facă histeroscopii în regim ambulatoriu (procedurile pentru ambulatoriu nu includ, în general, varianta de a oferi pacientului calmante). În 2013, NHS-ul aproape că a dublat tarifele pe care le vor primi spitalele ca să facă histeroscopii în regim ambulatoriu. Politiciana Lyn Brown consideră că această concentrare a NHS-ului asupra economiei de costuri pune banii înaintea demnității femeilor și a criticat concentrarea NHS-ului pe histeroscopiile în regim ambulatoriu. „Departamentul pentru Sănătate nu muncește pentru a reduce durerea și trauma suferite de femei”, a declarat parlamentara laburistă, în decembrie 2018. „Asta motivează realizarea de histeroscopii fără mijloace eficiente de alinare a durerii și ne lasă fără variante.”

Dacă nu se vor produce schimbări, mult mai multe femei ar putea să trăiască această traumă. Histeroscopia e o procedură importantă, iar majoritatea femeilor o consideră suportabilă, dar, pentru cele cărora nu li se aplică asta, experiența s-ar îmbunătăți major dacă ar ști toată dinainte că pot cere să fie sedate. Sau cel puțin să primească simpatie când suferă de durere - și să fie conștiente că nu sunt slabe sau ciudate dacă au nevoie de analgezice - ar însemna și asta mult.

Katy Wheatley, de 46 de ani, din Leicester, inițial s-a simțit rușinată și s-a învinovățit pentru că n-a putut să treacă prin histeroscopie, chiar și după ce a intrat în șoc clinic din cauza durerii. „Dar, când privesc în urmă - trebuie să fi văzut asta de-atâtea ori. Nimeni din încăpere n-a reacționat când am intrat în stare de șoc. Se vedea că e ceva de rutină pentru ei - că asta li se întâmplă femelior.”

Există și semne încurajatoare că autoritățile din medicină încep, în sfârșit, să ia durerea femeilor mai în serios. Ca reacție la eforturilor Campaniei Împotriva Histeroscopiei Dureroase, o comunitate de supraviețuitoare care presează autoritățile să fie mai atente la gestionarea durerii, BSGE-ul a dat publicității o declarație, în decembrie 2018. Scria așa: „E important ca femeilor să li se ofere de la bun început opțiunea de a li se face intervenția în regim de internare peste noapte, cu anestezie generală sau locală… E important ca intervenția să se oprească, în cazul în care o femeie găsește experiența prea dureroasă pentru a mai continua.”

Dar pentru femeile ca Vining, schimbarea asta va veni prea târziu. „Nu mi-a venit să cred ce mi s-a întâmplat în secolul XXI”, spune ea. „Un an jumate mai târziu, încă îmi dau lacrimile când îmi amintesc.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.