Cum am făcut să meargă o relație deschisă

Deși n-aș pretinde niciodată că sunt expert pe subiect, anul ăsta se împlinesc zece ani de când am decis să explorez non-monogamia consimțită. Am învățat multe de atunci, deși încă încerc să ajustez modul în care fac lucrurile, mai ales pentru că am obiceiul de a mă combina cu oameni care sunt virgini într-ale teoriei și practicii non-monogamiei. Mai jos, găsești cele mai importante șase lecții pe care l-am învățat - și pe care mă surprind reînvățându-le - pe parcurs.

La fel ca la kitesurfing sau la crescutul de dihori, a avea o relație în care ai angajamente sexuale și/sau romantice cu alții vine la pachet cu propriul jargon straniu. În timp ce mă obișnuiam cu ideea de a fi într-o relație deschisă, am ajuns să mă împac și cu o parte din terminologie. Unul dintre primele lucruri pe care le-am învățat a fost că există o grămadă de modalități de a fi „deschis”, care e un termen portmantou generos pentru toate celelalte.

Poți să fii „oarecum monogam”, ceea ce înseamnă că tu și partenera ați căzut de acord că e ok să aveți un oarecare grad de activitate sexuală în afara relației. Există poliamorul - care înseamnă, la propriu, mai multe iubiri -, ceea ce înseamnă că tu și partenera puteți să aveți relații romantice, nu doar fizice, cu alții. „Swinging-ul” înseamnă, în general, că se face schimb de parteneri pentru activități sexuale în cuplu, în mod consimțit. Există și multe alte feluri în care cad oamenii de acord să o facă. Eu și partenera am decis inițial că vrem să fim oarecum monogami, dar câțiva ani mai târziu aveam parteneri secundari și terțiari. Atunci eram practicanți ai poliamorului, dar, desigur, asta sună un pic cam prea de anii 70. Așa că am mers pe varianta „relație deschisă”, deși mi se pare că în cei 11 ani de când am apucat-o pe drumul ăsta, „non-monogamie consimțită” este termenul mai actual.

Un alt cuvânt nou pe care l-am învățat a fost „compersiune”, adeseori definit drept sentimentul pozitiv pe care îl trăiești atunci când partenerul se bucură de o altă relație. S-ar putea să-ți descoperi, ca mine, o capacitate de neimaginat pentru compersiune. S-ar putea, pe de altă parte, să ți se pară un pic cam mult de dus realitatea faptului că persoana iubită și-o trage cu un barman super sexy, când te confrunți cu situația.

Pentru ca o relație deschisă să aibă vreo șansă de succes, e musai ca amândoi să fiți disponibil complet pentru încercarea asta, atunci când chiar vine vremea să vă vedeți cu alți oameni. Dacă nu sunteți și totuși îi dați înainte oricum, situația este cu siguranță sortită eșecului.

Sigur, nu e ceva obișnuit ca una dintre persoane să fie mai entuziasmată decât cealaltă, la gândul unei relații deschise. Coach-ul pentru relații deschise Effy Blue spune că unul dintre primele trei motive pentru care cuplurile îi cer ajutorul este faptul că unul dintre parteneri e mai înnebunit de ideea de a avea o relație deschisă decât celălalt.

Când un partener vrea să aibă o relație non-monogamă consimțită, iar celălalt nu este atât de sigur, are logică să oferi partenerului indecis timp să se gândească și să citească despre asta, spune Terri Conley, profesor asociat de psihologie la Universitatea din Michigan. Cu alte cuvinte, ideile astea noi trebuie procesate. Conley, care cercetează non-monogamia, spune că dacă partenerul indecis nu e convins după o lună sau două în care s-a gândit și a procesat, atunci trebuie luate niște decizii dificile.

În 2007, iubita mea - care ulterior a devenit soția mea - era cea interesată de ideea de a avea o relație deschisă, în timp ce eu eram, cum era și de așteptat, îngrozit de idee. I-am cerut o pauză de șase luni la planul cu non-monogamia, iar ea a fost de acord. Am avut norocul ca durata aia de timp să fie exact ce aveam nevoie, ca să mă pregătesc mintal și emoțional pentru perspectiva că ea se va vedea cu alții. Eram atât de absorbit de pregătirile mintale, încât nici măcar n-am luat în considerare că și eu aș putea să mă văd cu alții, dar, după cum s-a dovedit, eu am fost primul care a profitat de pe urma non-monogamiei.

A apăsa pe butonul de pauză, pentru o durată de timp consimțită de ambii parteneri, și a-l lăsa pe cel mai temător să devină mai confortabil cu ideea îți va spori, probabil, șansele de reușită, dacă te decizi să încerci. Așa că, ia-ți timp, stai cu emoțiile tale și folosește-ți propriile cuvinte. Dacă la finalul perioadei consimțite încă te îngrețoșează ideea de a-ți împărți iubita, asumă-ți faptul că s-ar putea ca non-monogamia să nu fie pentru tine.

La început, când îți deschizi relația, trebuie să-ți imaginezi cum ai putea să te simți într-o serie de situații diferite. „Oamenii care au relații non-monogame consimțite nu urmează niște scenarii”, spune Conley. Deși există un consens general cu privire la ce e ok și ce nu e în relațiile monogame, relațiile deschise sunt negociate și renegociate tot timpul. „Cred că setarea de limite ar trebui să aibă loc și în relațiile monogame. Oamenii cred că știu ce înțeleg alții prin monogam, de exemplu. Dar în realitate, definițiile oamenilor asupra monogamiei sunt bazate pe idiosincrasie”, spune aceasta.

Unul dintre acordurile cu privire la limite, care a reieșit din discuția de la masa din bucătărie cu partenera mea, a fost că amândoi vom practica utilizarea impecabila a prezervativului cu alți parteneri. A fost o decizie legată de sănătate, dar faptul că noi făceam sex fără bariere a insuflat mai multă intimitate în relația noastră. Am mai fost de acord și că n-o să facem sex cu prietenii noștri, că putem să avem mai degrabă întâlniri unice, fără obligații, decât relații. Am mai căzut de acord și asupra nivelului de detaliu pe care preferam să-l aflăm despre aventurile solo ale celuilalt. Ea voia doar liniile mari, pe când eu preferam o descriere fază cu fază.

Toate limitele pe care le-am setat au fost revizuite, redefinite și, aproape în toate cazurile, retrase, pe măsură ce non-monogamia ne-a devenit mai confortabilă. Indiferent dacă relația ta este deschisă sau nu, cel mai probabil va evolua cu timpul, așa că și voi ar trebui să vă treceți în revistă limitele, dacă și când vor începe să pară prea restrictive, prea laxe sau irelevante. Acestea fiind zise, ca să te asiguri că ține minte toată lumea ce s-a consimțit, poate o să vrei să scrii limitele respective într-o formă sau alta, astfel încât să vă fie mai ușor să țineți cont de ele, cât timp încă sunt valabile.

Blue spune că o comunitate de oameni în relații deschise îți poate asigura o rețea de sprijin, intuiții bune, ponturi, camaraderie și un spațiu ferit de judecăți și control. „Relațiile deschise pot să pară izolante”, spune aceasta. „Mai ales dacă nu te afli într-o situație în care poți să fii deschis față de prieteni și familie sau dacă nu te înțeleg și nu te sprijină.” Blue recomandă să iei legătura cu alți oameni în relații deschise, să vorbești cu ei despre experiențele lor și să afli despre aventura fiecăruia.

Conley e de acord și adaugă că oamenii în relații consimțit non-monogame, cu mai multă experiență, îți pot oferi sfaturi prețioase. „Chiar e esențial să ai mentori în cazul non-monogamiei consimțite, pentru că normele monogame îți servesc drept hartă”, spune aceasta.

În cazul nostru, eu și partenera mea am avut norocul de a avea un prieten într-o relație deschisă drept inspirație. Cuplul era într-o relație deschisă de șapte ani, iar, la momentul respectiv, erau singurul exemplu direct de relație deschisă funcțională, plină de iubire și sexy. În același timp, știam că felul în care au făcut-o ei nu o să funcționeze pentru noi - asta ne-a ajutat să ne setăm așteptările.

„Dacă nu cunoști pe nimeni într-o relație deschisă, Meetup.com e o platformă excelentă unde poți să cauți și să te conectezi cu o comunitate aproape de tine”, spune Blue. „Facebook are multe grupuri publice și private la care te poți alătura și există un subreddit despre poliamor. Dacă ești mai degrabă kinky, fetlife — gândește-te: e Facebook pentru perverși - are grupuri grozave și evenimente promovate. Caută relații deschise, poliamor și/sau non-monogamie, ca să ai de unde începe.”

Dacă mi-aș fi cunoscut partenera cu un an sau doi mai devreme, propunerea ei de a avea o relație deschisă m-ar fi făcut să-mi iau câmpii. Dar, când am ajuns să ne combinăm, împlinisem 30 de ani și mă simțeam mult mai comod în pielea mea decât oricând altcândva înainte. Simțeam că am o carieră sigură, eram relaxat în corpul meu și începeam să-mi stăpânesc propriul farmec. Asta înseamnă că aveam mai puține porniri de a mă compara cu bărbații cu care se vedea ea, care erau invariabil înalți, frumoși, deștepți, de succes, imposibil de bine dotați.

Am făcut multe lucruri ca să-mi cresc stima de sine în timpul relației și căsniciei mele deschise, printre care se numără și un auto-discurs pozitiv, concentrarea pe lucrurile care îmi plac cel mai mult la mine și-mi sunt unice, exerciții fizice, mai mult timp petrecut făcând lucrurile care îmi plac și, da, oamenii noi pe care i-am cunoscut.

Conley spune că, deși s-ar putea să fie imposibil să reziști pornirii de a te compara cu alții, oamenii care au relații deschise de succes înțeleg că partenerul are nevoi pe care nu le poți împlini și că și tu ai nevoi pe care partenerul nu ți le poate împlini. „Probabil că e mai ușor dacă poți să îți întrebi partenerul ce nevoi îi împlinește această persoană”, spune ea. „Cu mintea deschisă, s-ar putea să începi să-ți dai seama că, de fapt, nu ești persoana cea mai potrivită pentru a împlini acele nevoi.”

Una dintre primele chestii pe care vor oamenii să le afle despre relațiile deschise e cum reușesc alții să-și gestioneze sentimentele de invidie, care pot răsări atunci când cineva care nu ești tu i-o trage cu voioșie partenerului tău. Blue spune că există două feluri de gelozie: „cea bazată pe dispoziție”, care înseamnă că a simți o anumită doză de gelozie face parte din personalitatea ta, și cea „incidentală”, care înseamnă că anumite activități sau dinamici tind să-ți suscite gelozia atunci când se petrec. „Prima e o trăsătură de caracter”, îmi spune aceasta. „Dacă ești o persoană [predispusă] la gelozie, s-ar putea să vrei să regândești non-monogamia. Pe cea de-a doua o putem gestiona.”

Predispoziția spre gelozie a fost dintotdeauna chestia care m-a împiedicat să mă gândesc la a avea o relație deschisă la 20 și ceva de ani, dar, până când am împlinit marele 3-0, am găsit o parteneră pe care o iubeam și, cum am menționat și mai devreme, am lucrat cu mine însumi și mi-am cultivat compersiunea, astfel încât emoția asta a început să scadă. A mai ajutat și faptul că mă excită gândul că soția mea are activități sexuale și în afara căsniciei noastre.

„Gelozia e un sentiment pe care oamenii în relații deschise recunosc că-i incomod, dar nu devastator”, spune Conley. „Așa că simte-o și înțelege că o să treacă - oamenii care aleg să rămână în relații consimțit non-monogame constată că devine cu timpul mai ușor de gestionat.”

Soția m-a provocat să am o relație deschisă și mi-a schimbat complet viața. Apoi, după șapte ani de căsnicie, s-a hotărât că ar vrea să mai încerce odată monogamia, așa că ne-am separat. În cei trei ani care au trecut de atunci, m-am văzut cu mai mulți oameni, cu unii chiar destul de serios, păstrând, în tot acest timp, înțelegerea că avem oricând opțiunea de a ne vedea cu alții. Chiar dacă am pus în practică niște lecții din prima mea tentativă cu non-monogamia, asta nu înseamnă că merge întotdeauna totul ca uns, dar am constatat că a trece prin lista de mai sus mă ajută să minimizez numărul de inimi frânte și, în tot acest timp, să mă bucur de un stil de viață care, dacă ți se potrivește, poate schimba modul în care trăiești și percepi lumea din jurul tău.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.