Muzică

Cum a încercat Mihai Trăistariu să cucerească Eurovisionul, înainte să se retragă în glorie

Oh, nu! Mi-e teamă că Trexit este un șoc mai mare ca Brexit!
traistariu
Mihai vă dorește o zi călduroasă. Fotografie de pe pagina sa de Facebook

N-a ajuns bine în fruntea Consiliului European, că România deja a dezamăgit tot continentul. Nu prin recidiviști care lovesc în cap sau prin politica Guvernului care ne apropie din ce în ce mai mult de ieșirea din UE. E mult mai grav.

Mihai Trăistariu a anunțat că se retrage din preselecția națională pentru Eurovision, după ce s-a calificat în semifinală cu piesa „Baya”. În consecință, „a stârnit o furtună la nivel european”, așa cum zice un titlu deloc exagerat de la Pro TV. Bag mâna în foc că și weekendul acesta vor ieși în stradă „vestele galbene” și Junker o va chema pe Dăncilă să dea explicații pentru absența din competiție a omului care definește acest concurs.

Publicitate

Motivul principal pentru acest Trexit e lipsa de încredere a cântărețului în obiectivitatea organizatorilor. I-a acuzat că fac favoruri altor concurenți și că nu poate continua «un drum care prezintă multe „mistere”». S-a supărat că există două piese care au reintrat în competiție: „Army of Love”, de la Bella Santiago, și „Renegades”, de la Linda Teodosiu, de pe poziția de „wild card” (n.r.: o șansă în plus pentru cei care n-au luat destule voturi). Plus că, zic eu, cele două soliste sunt suspect de asemănătoare, doar că una-i blondă. Hmm.

Organizatorii Eurovision România se pare că nu-s foarte conștienți de cât de gravă e situația. Dintr-un post pe Facebook afli că, după întâmplarea asta, „cu siguranță, competiția va fi mai intensă, spectacolul mai captivant, iar fanii Eurovision vor avea doar de câștigat”. Ă, coaie, nu, nu am câștigat nimic, dar am pierdut totul.

Mihai Trăistariu este Eurovision. În fiecare an aștepți să vezi cu ce piesă va mai încerca să câștige competiția. El este omul în care îți pui toate speranțele. Și spre deosebire de alți concurenți, care văd concursul ca o rampă de lansare, pentru Mihai e singurul scop în viață. El trăiește ca să câștige Eurovisionul. De asta s-a înscris în 2000 la prima Selecție Națională. De atunci, tot încearcă să ne aducă pe culmile muzicii europene.

Acum, în momentele cele mai grele, să ne amintim ce a însemnat Mihai Trăistariu pentru Eurovision, cu toate piesele pe care le-a cântat de-a lungul timpului la fazele finale ale Selecției Naționale:

Publicitate

Valahia – „Why” (2000)

Nu e un efort solo, e împreună cu Valahia, dar poți să-mi zici cum îl cheamă pe colegul lui de trupă? Ăla care nu e Costi, care oricum nu era în schemă la Eurovision. Dorin Topală, așa îl cheamă, cu plăcere. Dar nu asta e important. Ci debutul lui Mihai la Eurovision cu o baladă fără substanță, pe care o să o uiți imediat după ce se termină. Dar încă de pe atunci era clar cine e vedeta și cine va căra tot concursul ăsta în spate.

Și cum să nu anticipezi o carieră de succes când Dan Negru te introduce pe scenă cu duma: „Mihai e cel care seamănă cu Mariah Carey”. Sper că se referea la voce, deși formularea corectă era „Mariah e cea care seamănă cu Mihai Trăistariu”. Din păcate, s-au clasat pe locul doi, onorabil, dar meritau mai mult. Încă de pe atunci organizatorii Eurovision îi futeau meciul.

Valahia – „Mama” (2002)

O altă piesă împreună cu Dorin, care pe bune că trăgea în jos toată formația. În timp ce Mihai își dădea sufletul pe scenă, Dorin șoptea în spate. Contribuția lui e ușor de ignorat. E greu să fii într-o formație cu Mihai, totuși. E imposibil să te faci remarcat când stai lângă un om cu vocea, charisma și sensibilitatea aia artistică.

Și piesa asta intră lejer în categoria baladelor, până când ritmul se schimbă dintr-o dată. Intră niște electro-pop care sună ca un b-side de la Animal X, dacă există așa ceva. După prima experiență au zis că, dacă bagă ceva jeg cum se auzea pe la radiouri în 2002, o să prindă mai bine la juriu. Țeapă, au ajuns pe locul patru. Dar crezi că Mihai s-a dat bătut? Nu. Vorbim de Mihai aici. M I H A I.

Publicitate

Valahia – „Friends are Friends” (2003)

Fără Mihai, toate piesele cântate de Valahia la Eurovision ar fi fost o uriașă dezamăgire. Sunt atât de diferite de ce făceau ei în muzica pop, încât pare o total altă formație. Una mult mai nasoală. Și nu e ca și cum output-ul lor comercial era extraordinar. Mai puțin piesa cu Suzana, în care băieții se plâng că le-a furat banana. Dacă mergeau cu aia la Eurovision, luau toate premiile.

În schimb, „Friends are Friends” e oribilă. Cică „friends are friends / no matter what / for all eternity”. Garantez că, dacă le pui prietenilor tăi piesa asta, o să te trezești singur în secunda doi. E și o piesă care dovedește, din nou, că nu mai merge cu Dorin. Te rog, pleacă, îl tragi în jos pe Mihai. E timpul. Îmi pare rău.

Mihai Trăistariu cu Nico – „All The Time” (2005)

Așa, acum că am scăpat de Dorin, putem continua drumul lui Trăistariu la Eurovision. Aici cântă împreună cu Nico, în timp ce poartă pălăria ei din videoclipul „Cine e cu noi” de la BUG Mafia. Mihai este cuvântul unisex în persoană. Nico e o traseistă când vine vorba de Eurovision. Ea a colaborat cu mai mulți artiști la Selecția Națională. Ceea mai cunoscută piesă e asta, împreună cu Vlad. Cea mai varză e „All The Time”.

Am încercat foarte mult să-mi dau seama dacă există vreo diferență între asta și „Friends are friends”. Nimic evident, cu toate că Nico e peste Dorin, care nu e regretat. Chiar și așa, colaborările îl trag în jos pe Mihai. Știe și el asta. Așa că a renunțat să mai cânte împreună cu cineva la competiție. Următoarea lui piesă a fost și cea care l-a dus pe poziția numărul patru la competiția internațională:

Publicitate

Mihai Trăistariu – „Tornero” (2006)

Toată lumea știe piesa asta. La vremea respectivă a reușit să adune cele mai multe puncte pentru o piesă românească la faza finală de la Eurovision. Radiourile și televiziunile ne-au băgat-o pe gât, până am ajuns să o știm pe de rost. Am fost tentat să scriu „până ne-am săturat de ea”, dar să fim serioși, cum poți să te saturi de bucata asta italiano-română de euro-dance? Sau de ochii lui Trăistariu, accentuați de dermatograful ăla de sub pleoape.

Din păcate, nu a fost suficient să câștige marele premiu, care în anul ăla a mers la Lordi, o gașcă de roacheri mascați din Finlanda, cu piesa „Hard Rock Hallelujah”. Poate dacă folosea și mai mult machiaj și niște coarne în frunte ajungea pe primul loc. Experiența asta i-a făcut mai mult rău decât bine. Când ești atât de aproape de titlu și nu-l câștigi, direct depresie, iar Mihai pare mai sensibil, așa.

Mihai Trăistariu – „Paradisio” (2016)

Mihai și-a mai încercat norocul cu alte piese după succesul obținut cu „Tornero”, dar nu a ajuns în finala Selecției Naționale. Asta până în 2016, când, la fel ca Thanos, personaj negativ din benzile desenate Marvel, a adunat cele șase Pietre ale Infinitului și, în loc să distrugă planete, a decis să facă o piesă pe nume „Paradisio”. Asta e de departe cea mai faină dintre toate, pentru că are și o poveste fascinantă, pe lângă un videoclip incredibil.

Paradisio e o creatură care locuiește la zece milioane de ani lumină de planeta noastră. Mihai e un super-erou de pe planeta Ementi8, care caută fericirea. Afli toate informațiile astea înainte să înceapă piesa. Ăsta e doar intro-ul, coaie. Piesa e la fel de absurdă. E încă o dovadă că Mihai, care și-a schimbat numele în M I H A I, e o creatură specială pe care nu o merită planeta asta sau căcatul ăla de concurs. De data asta, M I H A I nici măcar nu s-a calificat la faza internațională, așa că a dedicat următoarea melodie tuturor haterilor:

Publicitate

Mihai Trăistariu – „I Won’t Surrender” (2017)

Când o piesă de la Mihai începe cu versul „I am standing on the edge, again”, îți faci griji. Îți dai seama că urmează o declarație autentică din partea unui om care a suferit multe tragedii, majoritatea în fața tuturor telespectatorilor Eurovision. Astea sincere-s cele mai faine. Dar e clar că nu mai poate duce multe. Aici au apărut primele semne de frustrare, ascunse în spatele unui refren optimist. Nu-i lăsa să te vadă plângând niciodată, Mihai.

Piesa a ajuns pe locul doi în finala națională. La Eurovision a plecat gunoiul ăla cu „Yodel It”. Atunci eram sigur că-și va băga picioarele și va renunța la tot. Era „on the edge”, man, nu mă așteptam să treacă și peste eșecul ăsta. Și înainte de competiție a amenințat că va încerca să cânte la Eurovision Moldova. Probabil că ar fi fost alegerea potrivită, pentru că a urmat asta:

Mihai Trăistariu – „Heaven” (2018)

„Paradisio” a avut un mesaj mult prea extraterestru pentru creștinii încuiați din România, așa că nu-i de mirare că nu a primit voturile necesare. Aici Mihai a dat-o mai tradițional, cântă despre rai, un loc care chiar există pentru români, la fel ca dumbrava minunată. Sincer, mai bine trece Prutul, pentru că „Heaven”, pe lângă faptul că e cea mai slabă piesă de la perioada cu Valahia încoace, a ajuns doar pe poziția șapte în concurs.

Nici măcar frunzele/aripile desenate în frunte nu l-au ajutat să meargă mai departe. Asta se întâmplă când îți întorci spatele planetei-mamă, Ementi8, și îți faci dumnezei în afară de Paradisio. Mihai nu se poate retrage de pe cea mai nasoală poziție obținută la Selecția Națională. El e genul de om care trebuie să dispară în plină glorie. Și așa am ajuns în prezent:

Publicitate

Mihai Trăistariu – „Baya” (2019)

Piesa asta ar fi putut ajunge la faza internațională. Am spus-o și acum o săptămână. Asta-i tragedia în retragerea lui din competiție. „Baya” chiar avea șanse să ne reprezinte în Israel. E în engleză, cu refren în nu-știu-ce, asemănătoare cu „Tornero” și un „go, go, go” care-mi amintește de piesa asta de la Ricky Martin, tot un fel de Mihai Trăistariu și el, dar mai puțin sexy. Ce altceva mai vrei, Europa?

Trebuie să încerci cumva să-l convingi și tu pe Mihai că avem nevoie de el în Eurovision. Cu el măcar era fun. Așa, e o competiție penibilă, unde nu ai nici măcar harfă. Acum se gândește să devină reprezentantul San Marino-ului și al Republicii Moldova. Ne pleacă valorile și nu facem nimic. Aș vrea un referendum pentru Trexit. Ai văzut ce bine a ieșit toată povestea cu Brexit-ul. Toți britanicii sunt panicați. Mi-e teamă că, dacă iese Trăistariu din competiție, va fi un șoc și mai mare pentru tot continentul. Și nu vor plânge doar britanicii. Vom plânge cu toții.

Editor: Ioana Moldoveanu