Orașul pe care trebuie să-l vezi măcar o dată înainte să mori

Articolul a apărut în i-D.

„Am petrecut atât de mult timp în străinătate, încât am uitat ce înseamnă să fii britanic”, scrie fotograful Sam Gregg pe site-ul său. Născut în Londra în 1990, Sam călătorește prin lume în căutarea unor subiecte noi de fotografiat. De exemplu, el a vizitat Bangkok pentru a-l fotografia pe infamul Klong Toey și Phuket, unde a fotografat festivalul legendar al celor Nouă Împărați.

Recent, Sam și-a petrecut timpul în Napoli, unde a fotografiat orașul și locuitorii. VICE a stat de vorbă cu el despre proiectul See Naples and Die.

VICE: Ce anume te-a determinat să alegi Napoli dintre toate orașele din Italia?
Sam Gregg: Am vizitat Napoli acum câțiva ani și m-am îndrăgostit de acest oraș. Țin minte că mă gândeam cum, înainte să mor, va trebui să mai trăiesc un an în Napoli. La 26 de ani, trăiam doar în prezent, așa că am făcut treaba asta. Mi-am dat demisia din Londra, am găsit o cameră în centrul orașului Napoli și am început să predau engleză. Dacă îmi doream să documentez orașul, era singura modalitate de a supraviețui. Predam dimineața și după amiaza, iar, între timp, fotografiam.

Care sunt caracteristicile distinctive ale locuitorilor și orașului Napoli?
Napolitanii, în special cei din cartierele centrale Quartieri Spagnoli, Sanità și Forcella, chiar cred că sunt din alt aluat decât restul lumii. Felul în care vorbesc, merg sau se îmbracă, într-adevăr, e alt fel de a fi. Ei sunt incredibil de pasionali, colorați, ostentativi, frenetici, binevoitori, curajoși, zgomotoși, mândri, melodramatici și neînțeleși. Iar lista asta de adjective poate continua. Napoli este viața în sine.

În ceea ce privește motivul pentru care lucrurile sunt așa, presupun că asta revine istoriei. Napoli a trecut prin atâția conducători diferiți în ultimele două milenii, încât a determinat un amalgam de trăsături și obiceiuri specifice napolitanilor.

Fotografiile tale sunt în principal portrete. Cum ai abordat subiecții?
Majoritatea oamenilor au fost mai mult decât bucuroși să fie fotografiați. Napolitanii au o natură teatrală și se mândresc cu stilul lor vestimentar unic. Un lucru e cert, nu se timorează în fața camerei. Ca britanic, îmi imaginez că și eu sunt diferit pentru ei. În unele zone pe care le frecventam, nu erau prea mulți turiști, cu atât mai puțin turiști cu camera atârnată de gât.

De ce ai ales titlul See Naples and Die pentru acest proiect?
E un citat din jurnalul lui Goethe. Napoli a fost unul dintre cele mai bogate orașe din lume, atât de fermecător, încât mulți nu mai voiau să plece. Ar însemna că, după ce vezi Napoli, poți muri liniștit, deoarece niciun alt oraș nu se poate compara cu frumusețea acestuia. Într-un context modern, fraza face aluzii și la violența găștilor din oraș.

Cum te-ai apucat de fotografie?
Am lucrat în industria filmelor câțiva ani, dar aveam un job cam plictisitor, așa că fotografia era o formă de compensare, un mediu de creativitate. Nu vreau să par prea pretențios, dar mă simțeam un pic ca Tantalus, tipul care a încercat să fure ambrozie și nectar de la zeii greci. Eram atât de aproape de creativitate, dar niciodată nu reușeam să ajung acolo. Fotografia a fost felul meu de a prelua controlul și de a-mi satisface nevoile.

Ce sentimente speri să generezi cu lucrările din Napoli?
Sper ca publicul să vadă ceva diferit, o schimbare de la fotografia standard alb-negru cu clanul Camorra. Ca o persoană din exterior, poate am reușit să capturez aspectele de zi cu zi ale vieții în Napoli, de care localnici nu mai țin cont. Lucrarea mea e despre a găsi frumusețe în monotonie, evidențiind extraordinarul vieții ordinare. Imaginile mele nu implică politică, ci reprezintă o simplă documentare a personajelor din zonele uitate ale orașului.

Există o anumită fotografie din seria asta de care ești mai atașat?
Da, ceea cu bărbatul în costumul cu dungi. Numele lui e Luigi, dar toată lumea din cartier îl strigă Forcella Playboy.

Ai mai jos fotografiile lui Sam Gregg.