Am parodiat clipul Guvernului și am stârnit furia naționalistă a românilor

Salut, sunt sigur că până la ora asta ai văzut și tu capodopera de centenar produsă de Guvernul României. Un clip plat și ultra propagandistic, desprins parcă din vremurile în care bananele erau delicatesă. Bașca vocea naratorului, care zici că-i un agent de vânzări mediocru, disperat că-i aproape final de lună și încă n-a încasat niciun comision.

În fine, am văzut și eu clipul, mi s-a părut complet neinspirat, așa că m-am gândit să-i dau un pic de viață. Am păstrat vocea aia enervantă, dar am umblat un pic la imagini. Cât să iasă un filmuleț ceva mai alert, mai amuzant și (un pic) mai în ton cu realitatea din țară. Până la urmă a ieșit chestia asta, pe care am urcat-o pe Facebook și în scurt timp s-a viralizat:

Majoritatea celor care au văzut clipul s-au hăhăit (mai mult sau mai puțin), după care au trecut mai departe. Eventual și-au tăguit prietenii, ca să râdă împreună. În fond, asta a fost și ideea: să provoace puțin râs. Evident că nu trebuie să ne amuzăm toți la aceleași chestii. Probabil că unora li s-a părut profund nereușită „producția” mea, și-au zis „Mamă, cât de neamuzant e băiatul ăsta!”, după care au făcut ce face orice om normal: și-au văzut de ale lor.

Dar ca la orice postare ajunsă-n feedul multor persoane, au apărut și unii care s-au simțit atât de atacați de-un clip banal văzut la un tip oarecare de pe internet încât au sărit cu reacțiile negative. De toate felurile. Inclusiv oameni care m-au certat că am folosit „am fixat” clipul, în loc de „l-am corectat”, fiindcă nu vorbesc sarcasmul ca pe a doua lor limbă. Cum nu mă afectează criticile celor pe care nu-i cunosc, cam de când am absolvit liceul, am zis să centralizez un pic comentariile primite. Ia-o ca pe un soi de mini-experiment sociologic, care-ți arată cât de diferiți suntem, ca popor.

În caz că te-ai uitat cu minimă atenție la clip, ai văzut că am folosit câteva imagini virale care îți arată o Românie autentică, în toată splendoarea ei. De la românii sadea care-și rup capetele pe străzile din Târgu Neamț până la femeia care-și face nevoile în mijlocul străzii sau faimosul Beni Cash. Ei bine, numeroși comentatori s-au enervat crunt că am alăturat cuvântul „centenar” de oamenii ăștia. S-au năpustit să-mi explice pe-un ton grav că ar trebui să ne prefacem cu toții că astfel de personaje nu există. Și că ar fi înțelept să scoatem în față doar lucrurile pozitive despre România, indiferent cât de puține și care or fi alea.

Cu siguranță că nu ți-e deloc străină atitudinea asta a românilor. Ca nație, suntem experți la a închide ochii când vedem realități incontestabile care nu ne plac, doar ca să ne simțim cât mai confortabil cu noi înșine. Aș putea s-o zic pe aia cu „De asta ne conduc politicienii corupți!”, dar n-o zic.

Un alt talent special al românilor este că au o forță teribilă de a ignora mediul în care trăiesc și că reușesc să-și construiască o realitate paralelă, mai frumoasă și mai cu moț. Știi tu, aici e ca-n discuția aia celebră despre „bulele” de Facebook. Dacă tu nu te regăsești în niște chestii, nu înseamnă că ele nu există. Chit că poate ți-e mai comod să crezi asta.

În caz că te întrebai cine-i crede pe conducătorii țării când se laudă la TV că-n România totul merge șnur, iar mierea și laptele curg de zici că le aruncă de la balcon, ai aici răspunsul. Da, există o parte a populației care chiar e convinsă că România arată altfel decât o vezi tu zi de zi, că-i o țară bogată și cu oameni frumoși, care fac fapte bune și contribuie zilnic la mersul pozitiv al societății.

Credeam c-am stabilit cu toții de prin 2014 că se poate glumi pe absolut orice temă de pe lumea asta, că de asta se cheamă „umor”. Surpriză. Se pare că unii au lipsit de la întrunirea secretă a românilor care au decis că-i social acceptat să faci bășcălie de orice. Pe sistemul nesănătos „râdem, glumim, dar avem grijă să nu ne punem țara într-o lumină nefavorabilă”.

Câteodată am impresia că oamenii ăștia au pitite într-un sertar două dosare. Cu șină. Unul în care sunt îndesate temele pe care se poate face caterincă și altul, mult mai stufos, cu cele care trebuie tratate sută la sută sobru. Ca să nu atingă nicio coardă sensibilă. Serios acum, ar trebui să fim mai relaxați și să acceptăm că oricine are voie să glumească, indiferent de subiect. Dacă nu-ți place poanta, treci peste, e atât de simplu.

Ah, rasiștii. Se ivesc mereu țanțoși și vocali când apare ceva dubios sau negativ despre România. „Păi, stai, boss, nu vezi că ăștia nu-s români, sunt țigani?! Ț I G A N I!”. E modul lor de a se delimita și de a se simți superiori doar pentru c-au pielea ușor mai spălăcită decât alții. În mintea lor, ei sunt „adevărații români”, cei care trebuie să conducă țara.

Asta cu toate că trăim cu toții aici, în aceeași miere maronie, iar personajele îndoielnice sunt reprezentative pentru țară, ca întreg, nu pentru o minoritate sau alta. Dar na. N-ai cum să le schimbi opiniile acestor românași mândri că pielea lor albă încă-i îmbracă. Cel puțin nu în următorii 50-100 de ani. Poți doar să pierzi mult timp încercând, asta dacă-ți place senzația extremă de a te lupta cu morile de vânt.

Deși n-o spune textual, bag mâna-n foc că acest comentator e un nostalgic incurabil al perioadei de dinainte de 1989. Cotă 1,02/1 (posibil să se scoată curând de la pariuri). Simt cum și-ar dori cu toată ființa lui ca nenea Nicu să nu fie pământ și să conducă cu mână de fier patria noastră scumpă. Și să ia atitudine în fața acestor activități care denigrează minunatul nostru popor, trufaș și falnic. Spre exemplu, să șteargă clipul ăsta horror, după care să-l și lichideze pe tipul care l-a realizat, ca nu cumva să facă ceva asemănător și alții.

Norocul meu că suntem în 2018. Am scăpat! Sunt aici, sunt încă viu și observ cu atenție și cu îngrijorare cum printre noi mișună persoane care se gândesc că era mai bine înainte de Revoluție. Dar nu-i nimic. E momentul să închidem ochii, să ne unim, cu mic cu mare, și să sărbătorim un secol de existență. Centenar fericit, oameni buni!