Unde trebuie să mergi ca să primești marijuana moca de ziua ta

Nimic nu zice mai bine „la mulți ani” ca niște iarbă moca. Așa că atunci când am auzit zvonul că mai multe dispensare de pe Main Street în Vancouver sunt cunoscute pentru că-ți dau o doză de ierburi speciale din partea casei, în ziua ta cea mare, evident că a trebuit să testez ipoteza. Așa că generosul meu cadou pentru prietena mea a fost s-o târăsc după mine într-o dimineață ploioasă de luni, să vânăm iarbă în sus și-n jos pe stradă și să vedem cu ce pradă verde putem să ne alegem.

Întrucât politica vizavi de iarbă se schimbă la Vancouver la vară, m-am gândit c-ar fi un moment bun pentru un ultim hei-rup și să profit la maximum de cultura nelegiuită a ierbii în Vancouver, care, în mod cert, odată legalizată, n-o să-ți mai ofere iarbă moca nici să dai cu tunul. Odată cu legalizarea cannabisului, care se apropie, e posibil să vină și sfârșitul dispensarului din Vancouver, așa cum l-am cunoscut – magazinele vor fi nevoite să obțină licențe noi și producători aprobați de guvern, pe măsură ce se vor aplica din ce în ce mai multe reglementări asupra vânzării de iarbă. Așa că, odată cu încheierea iminentă a petrecerii cu iarbă cumva-legală-dar-nu-ne-ilegală din Vancouver, am vrut să ies pe stradă și să profit la maximum de politicile probabil defectuoase cu privire la gratuități.

M-am întâlnit cu prietena mea Shannon la stația Main street, într-o luni dimineață deprimantă și odată ce i-am pus o insignă aniversară făcută dintr-un capac de tub pentru postere, ne-am copt planul de a trece pe la mai multe dispensare de pe Main Street ca să obținem cât mai multă iarbă moca cu putință. Prima oprire în aventura noastră a fost E 16th Avenue, la Lotusland, un dispensar relativ discret, ascuns între un Fido și un cabinet stomatologic. Am ales s-o las pe Shannon să se ocupe singură de ăsta, așa că a intrat și-am rămas pe trotuar, trăgând cu ochiul la Shannon prin vitrină, astfel încât să nu atrag atenția asupra șmenului nostru. Acum, e ceva un pic ciudat în a aștepta pe stradă, în ploaie, în timp ce înăuntru prietena mea încearcă să facă rost de iarbă moca, dar tot nu mă simțeam nici pe departe la fel de incomod ca atunci când am încercat să fac rost de droguri oriunde altundeva pe lume. Dacă-mi amintesc corect, prima oară când am cumpărat droguri în Marea Britanie, mi-am pus centura când m-am suit în mașina dealerului, iar el m-a întrebat dacă „mă duc undeva”. Amintirea asta încă mă face să mă ofilesc pe dinăuntru. Așa că mulțumesc, Vancouver, că ai o cultură a ierbii mult mai puțin sinistră, astfel încât să nu fiu nevoită să mă instalez într-un jeep cu marele traficant de iarbă din Londra de vest, în vârstă de 18 ani.

Shannon a stat înăuntru fix trei minute, adică atât cât i-a luat fetei de la tejghea să bage mâna în borcanul cu jointuri aniversare și să-i înmâneze unul moca. „A fost de treabă?”, o întreb pe Shannon când iese cu cuiul ei de la mulți ani. „Nu mi-a urat la mulți ani, dar poate că rezerva aniversară e felul ei de a spune asta”, îmi zice. Simt că Shannon începe să devină un pic de divă – iarbă moca și la mulți ani e poate un pic prea amabil, până și pentru Vancouver.

Verdictul: E pozitiv, au până și o „rezervă aniversară” gata să te întâmpine.

Vizavi de Lotusland, tot pe E 16th, se află Grateful Med. Știam că e dispensar, pentru că în vitrina magazinului stătea o doamnă la peste 60 de ani care rula jointuri – am simțit instantaneu un respect profund față de femeia asta; o dată pentru că era bătrână și emana niște vibe-uri de matroană de drogați, ca și cum ar fi putut să ne dea tot ce vrem și chiar mai mult. Era ca un Cerber fericit, cu iarbă, care păzește porțile lui Hades și chiar ne-a întâmpinat cu entuziasm. În magazin era mai puțin ca la Hades; doar dacă Hades nu-ți oferă și el în mod obișnuit jointuri moca de ziua ta.

„E ziua mea!”, a spus Shannon și a arătat cu degetul spre capacul de tub de postere prins cu acul de joben, pe care scrisesem cu markerul „e ziua mea”; am regretat instant că am obligat-o să-l poarte. Tipul de la tejghea ne-a informat trist că nu mai oferă gratuități pentru zilele de naștere. „Nu mai facem asta de la finalul lui februarie”, ne-a zis, „dar la mulți ani”, a adăugat. A venit rândul meu să arăt cu degetul către insignă. „Îmi pare rău, ați întârziat o lună”, a spus el. Cred că acea insignă aniversară făcută în casă îl întrista, așa că a dat jenat din umăr către noi. După o ultimă pledoarie către dulcea mămăiță ganja din colț, ne-am recunoscut înfrângerea – regulile sunt reguli.

Ne-am oprit în fața magazinului ca să ne facem o poză tristă și după vreo 30 de secunde a ieșit afară tipul de la tejghea, care bănuiesc că acționa acum la ordinele matroanei de Maria Ioana a magazinului. „Ne-am simțit prost”, a spus acesta, întinzând către Shannon o mână în care ținea un joint: „La mulți ani – să ai o zi frumoasă.” Ne fuseseră ascultate rugăciunile. Mulțumim, Grateful Med, pentru că vi s-a făcut milă de insigna aniversară a lui Shannon, pe care o făcusem în dimineața aia în trenul cu care am venit și mulțumesc acelei bunicuțe, care păzește porțile acestui minunat mic dispensar.

Verdictul: Da, dar doar dacă ești de treabă.

Peste drum de Grateful Med se află Eggs Canna. Primele trei locuri au fost la o distanță de zece secunde pe jos unul de celălalt, în ceea ce se dovedea a fi o excursie destul de eficientă. Eggs Canna are trei magazine pe tot cuprinsul Vancouverului și are, probabil, cea mai structurată politică de gratuități. N-au fost nici surprinși, nici jigniți când a întrebat Shannon de situația cu gratuitățile. Au explicat că la cumpărături în valoare de 5 dolari sau mai mult, Shannon o să primească un gram gratis.

Am apreciat lejeritatea politicii, dar n-am putut să nu-mi fie dor de vibe-ul prietenos de la Grateful Med. Din păcate, nici vorbă aici de matriarhat omniscient, dar era luminos și curat și mirosea bine – numai că, dacă n-au o mămăiță care să ruleze cuie, oare vor fi la fel de delicioase?

Însă Shannon a cumpărat produse de 5 dolari și a primit un gram întreg gratis de Cherry Pie, ceea ce e o mocangeală destul de consistentă. N-au întrebat-o ce-ar prefera, dar sunt sigură că dacă ne mai împrieteneam puțin am fi putut să-i vrăjim să ne dea ce soi vrem.

După ce-am plecat, ne-am uitat la ceas; ieșisem la vânătoare de numai șapte minute și deja aveam ceva pradă aniversară – sincer, nu văd niciun mod mai bun de a-ți petrece șapte minute din ziua de naștere.

Verdictul: un gram de iarbă aniversară moca, la cumpărături de cel puțin 5 dolari.

Verdictul: Să nu cauți „dispensary” pe Google Maps – aici se vând doar săpunuri

Am încercat, totuși, să mocangim ceva. N-am avut succes.

După trei reușite deveniserăm nesătule și, odată ce ne-a mai trecut durerea de cap provocată de adulmecatul de săpunuri, plimbarea de câteva străzi până la Green Cross Society, pe E 26th Avenue, ne-a dat încredere că o să punem mâna pe și mai multe comori, pe măsură ce continuă aventura noastră. Bănuiesc că senzația că ni se cuvine se vedea pe fețele noastre, pentru că tipul de la tejghea ne-a zis pe loc că nu; un nu exasperat, ca și cum ar primi tot timpul întrebarea asta.

„Nu mai facem asta”, ne-a zis. Am simțit că există o istorie tenebroasă la mijloc, din tonul lui. „A profitat lumea?”, l-am întrebat. „Au încercat”, mi-a răspuns. Cât de misterios. Am continuat să cercetez, dar n-a vrut să mai divulge mare lucru în rest. Durerea din ochii lui, plus refuzul de a mai discuta problema în continuare mi-a spus că probabil, pe vremuri, oferitul de iarbă moca s-a încheiat cu lacrimi. Oare la ce nebunii aniversare asistase acest biet angajat la dispensar?!

După scurta noastră conversație criptică, i-au oferit lui Shannon o reducere de ziua ei la cumpărături, în caz că vrea să cumpere ceva, dar nu era deloc pe filmul nostru. Să plătim pentru iarbă?! Nu, mersi.

Verdictul: Fără mocangeli, dar sunt dispuși să negocieze o „reducere ca lumea” – atât timp cât nu amintești de trecut.

Locul ăsta are o balenă în vitrină, ceea ce bănuiesc că e simpatic, dar au refuzat orice formă de flirt pentru a obține iarbă moca. I-au urat, totuși, la mulți ani lui Shannon, și i-au încurajat și pe ceilalți clienți din magazin să facă la fel – măcar e și asta ceva.

Spre deosebire de celelalte dispensare, Leaves of Zazie nu părea să aibă nicio politică aniversară – dar poate dacă-i întreabă multă lume o să se simtă forțați să adopte una? Să sperăm. Însă genul ăsta de atitudine pozitivă nu ne-a ajutat pe mine și pe Shannon, așa că, înciudate, a trebuit să renunțăm la magazinul ăsta fără vreun succes. Am ieșit în stradă, pentru o ultimă vizită.

Verdictul: Nici țipenie de iarbă de la mulți ani.

Deja la faza asta se instalase lăcomia și nu voiam decât mai mult. Shannon avea deja o mână de bunătăți – și știi cum se spune; dacă ai mai mult de-o mână de iarbă moca ești pur și simplu lacom – nu? Nu. Shannon era setată să facă din această zi de naștere una pe stil „două mâini pline de iarbă”. Deci, la insistențele ei, ne-am hotărât să mai băgăm un ultim dispensar, în Gastown.

S-ar fi bucurat să ne ofere un joint aniversar – bineînțeles că s-ar fi bucurat. Și chiar voiau – cine n-ar fi vrut?! Dar rămăseseră fără. Tragic. După dezamăgirea zdrobitoare de la început a trebuit să ne amintim că azi-dimineață Shannon n-avea deloc iarbă gratis, iar peste o oră avea o tonă de iarbă gratis – iar dacă asta nu face dimineața asta un început bun de zi de naștere, nu știu ce-ar putea să ajute.

Verdictul: Jointuri moca de ziua de naștere, numai să nu rămână fără.

Am încheiat afacerea după o oră de mers prin ploaie și patru dispensare din șase dispuse să-și împartă rezerva cu sărbătorita. Și după toate astea, Shannon a refuzat să împartă. Cred că toate negocierile de ziua ei i s-au suit un pic la cap, chiar e posibil ca încă să se mai agațe cu ghearele de mormanul ei de mocangeli, cam ca Gollum așa, la ea acasă, o săptămână mai târziu.

Ce mi-a dezvăluit mie această micuță excursie e cât suntem de norocoși că avem acces la cultura asta relaxată a cannabisului pe tot cuprinsul orașului și, posibil, cât de abrupt o să ne despărțim de ea la finalul lui iulie. Dacă preluarea distribuției ierbii de către guvern înseamnă că n-o să ți se mai dea iarbă gratis de ziua de naștere, oare va fi Vancouverul un loc mai fericit după legalizare? Deși nu pot să fiu sigură, sfătuiesc pe oricine care are o zi de naștere în viitorul apropiat să facă o plimbare pe Main Street și să profite cât se mai poate.

Articolul original a apărut în VICE CA.