Am răsfoit manuale școlare ca să văd familia tradițională prin ochii elevilor

Nu e clar când și dacă va fi organizat referendumul care ne va spune negru pe alb că familia este strict uniunea formată dintr-un bărbat și o femeie. Între timp, cei mici își iau propriile definiții din manualele școlare, așa că m-am gândit să aflu cum se vede familia prin ochii unor puștani. Cum mă așteptam, în multe cazuri, familia perfectă e doar una, aia formată din bărbat și femeie. Am dat însă și peste câteva reprezentări ale unor familii monoparentale, dar prea puține. Cei care vor să protejeze mințile tinere de așa-zisa propagandă homosexuală par că au ceva câștig de cauză, iar, în manuale, lucrurile nu merg neapărat mai bine decât pe vremea când am început eu școala, la doar un an după ce ultima lege care discrimina persoanele gay a fost abrogată de Guvern.

De la primele ilustrații, am înțeles că fericirea casnică depinde de structura familiei: bărbat, femeie și doi copii. Mașina proaspăt spălată e parcată în fața casei, înăuntru mama butonează televizorul, tatăl intelectual citește, iar cei doi copii se joacă într-o altă cameră. Problema nu stă în ilustrația în sine, ci, mai degrabă, în faptul că nu există imagini alternative pentru familie. Asta-i tot și cu asta pleacă acasă și puștanii de nouă ani, cu o rețetă unică pentru o familie fericită, doar că a lor poate nu se încadrează în standarde.

O altă editură, aceeași imagine a familie, care-și petrece timpul liber împreună. Din fericire, câteva pagini mai departe găsesc și o definiție a familiei monoparentale la secțiunea „știați că”, care ne spune că familia poate să fie uneori formată și dintr-un singur părinte. Niște cuvinte îngrămădite într-un colț de pagină, dar măcar cineva s-a gândit să arunce o firmitură de înțelegere și pentru cei care nu au acasă o familie tradițională cumsecade:

„Familia monoparentală este formată dintr-un singur părinte (mamă sau tată) și copii.”

Imagine dintr-un manual de Educație Civică pentru clasa a III-a

Eu una apreciez aceste două imagini, care ne arată că există un singur început pentru o persoană: o mamă, un tată și un certificat de naștere. Numai că, dacă povestea ta este una diferită, s-ar putea să crezi că nu prea ești o persoană și nu ai aceleași drepturi ca ceilalți. Spun că asta e o idee nasoală pe care să o transmiți unor puștani de clasa a treia care sunt în căutarea celui mai neînsemnat motiv pentru a-și tachina colegii. Oricum nu există destul spațiu pe pagină pentru a prezenta nițică diversitate, așa că dacă taică-tu nu a fost prezent la nașterea ta, atunci e cam nasol de tine, nonpersoană.

Pentru că ochii ageri ai ministerului trebuie să cerceteze fiecare manual înainte de tipărire, nici măcar ortodoxia predată școlarilor nu mai e așa controversată ca pe vremea mea, când făceam cheta în clasă pentru a cumpăra la negru manuale alternative de religie și aveam coșmaruri luni de zile după lecția din clasa a IV-a cu Apocalipsa.

Ideea din manualele de religie e destul de simplă, familia creștină e formată din cel puțin doi-trei copii, pentru că religia trebuie să prospere măcar prin reproducere, dacă tot a trecut vremea convertirii forțate a noilor populații descoperite de vajnicii europeni.

Mama-eroină vine la pachet cu basma, iar bărbatul poartă fie cojoc, fie hainele unui pastor penticostal. Sincer, încep să cred că au furat ilustrațiile din pliantele alea care te îndeamnă la pocăință înainte de Apocalipsă.

Într-un manual de Comunicare în Limba Română pentru clasa I am dat de cel puțin două exemple de familii monoparentale, deși nu sunt sigură că acesta este mesajul intenționat al ilustrațiilor din manualul pentru prichindeii de clasa I. În absența unui tată din poveste, eu pot să rămân cu inima împăcată că am dat de ceva diversitate pe băncile școlarilor din România.

Pentru că 11,1% din cetățenii români aparțin unei minorități etnice, există și manuale de comunicare în limba română pentru aceștia. Evident, nici ele n-au reușit să se elibereze din mrejele familiei tradiționale, în care mama casnică gătește singură pentru toate rubedeniile, spală, calcă și face curat. Totuși, noroc mare de bărbat, că „tatăl nostru e muncitor/ lucrează mereu cu spor” așa cum zice poezia intitulată Familia noastră.

Dacă ești un puștan de nouă ani, atunci mai marii țării s-au gândit că ai nevoie de niște dezvoltare personală și au scos și manual pentru asta. Ce bine e să fii elev în epoca asta, în care până și dezvoltarea personală vine cu tutorial video inclus. Oricum, să nu o luăm prea mult cu dezvoltarea pentru fetițe, că după aia uită care le este locul predestinat.

În acest manual nu vei găsi prea multe referințe all-inclusive legate de familie, dar eu am dat de un video drăguț cu o familie unită și adunată în jurul mesei. Trei bărbați și cu toții așteaptă cu zâmbetul pe buze ca femeia să le pună ciorba în față. Ai putea să zici că exagerez, dar problema mea nu e că femeia servește masa, ci că ea este singura care face asta. Căci trăim în secolul 21 și poate ar trebui să începem să ne comportăm ca atare.

Într-un manual de istorie pentru elevii de clasa a VI-a există o lecție despre trecutul și prezentul unei familii, străbunici intelectuali și studenți, bunici care s-au cunoscut la aceeași facultate, o mamă profesoară și un tată inginer IT.

Pentru că deja lecția o dăduse în prea mult modernism, pe pagina alăturată e trântită o poză cu o familie țărănească fericită, femei acoperite cu broboade și adunate în jurul unui colac, apoi un extras din Moromeții și câteva întrebări despre cum arată și ce face familia ta prin comparație cu aia a lui Moromete.

Poate că nu mă așteptam să dau peste prea multă acceptare în manualele școlare, dar speram la ceva mai multă deschidere pentru familiile monoparentale, dacă nu pentru părinții LGBTQ. Însă, cam așa arată familia prezentată de ăia cu putere pentru viitoarea generație dornică să învețe: diversitate undeva aproape de zero, stereotipuri ilustrate și saturație ridicată de broboade pentru o Românie din 2018.